Archive | Mai 2016

Sfânta Corectitudine Politică: TERORIȘTII de la Paris și Bruxelles, în Muzeul MARTIRILOR din Danemarca

Puține expoziții au făcut mai multă vâlvă decât Muzeul Martirilor, deschis pe 26 mai, la Copenhaga, dedicat celor care au murit pentru credința lor.

Expoziția este organizată în teatrul de avangardă Sort / Hvid, unde, în 2012, a fost jucată o piesă despre asasinul în masă Anders Breivik și cuprinde instalații, relicve, fotografii și povești despre personajele cărora le este dedicată.

Alături de Ioana d’Arc sau Socrate, aici îi întâlnim și pe frații Khalid și Ibrahim El-Bakraoui, care s-au detonat pe 22 martie pe aeroportul din Bruxelles, provocând 17 morți sau pe Foued Mohammed-Aggad, unul dintre teroriștii de la Bataclan, din 13 noiembrie.

Continuarea pe premium.evz.ro

Sursă: Sfânta Corectitudine Politică: TERORIȘTII de la Paris și Bruxelles, în Muzeul MARTIRILOR din Danemarca

Departamentului de Stat al SUA se plânge: în România „programele de educație sexuală lipsesc din curricula școlară”.

mesajul-ambasadorului-sua-pentru-romani-341670

Ambasada SUA din România a dat publicității Raportul Departamentului de Stat privind situația respectării drepturilor omului în ‎România‬ în 2015. „Discriminarea socială față de lesbiene, homosexuali, bisexuali, transsexuali și persoane intersex (LGBTI), dar și față de persoanele cu HIV/SIDA, în special copiii, a rămas o problemă”, se spune în preambulul acestui raport.

Respectarea drepturilor comunității LGBTI ocupă un capitol întreg din raport: „Acte de violență, discriminare și alte abuzuri bazate pe orientarea sexuală și identitatea de gen”. „Legea interzice discriminarea pe motive de orientare sexuală. Cu toate acestea, nu există legi care să abordeze problemele și nevoile persoanelor transgender și intersex”, se spune în raportul Departamentului de Stat al SUA. „ONG-urile (n.r. – e unul singur) au raportat că abuzul poliției și discriminarea socială a persoanelor LGBTI sunt frecvente și că doar ostilitatea afișată a împiedicat semnalarea unor cazuri de hărțuire și discriminare.

ACCEPT, un ONG care promovează drepturile LGBTI, a primit în cursul anului 2015 mai multe rapoarte despre agresarea și abuzarea unor persoane LGBTI, inclusiv un caz petrecut în aprilie/mai, în județul Bistrița-Năsăud, asupra unui copil de 17 ani care a suferit repetate abuzuri fizice din partea membrilor familiei, din cauza orientării sale sexuale. Până la jumătatea lunii septembrie, ACCEPT a primit trei rapoarte despre poliția  care nu a reușit să intervină sau să rezolve plângerile depuse de persoanele LGBTI care se confruntă cu violență și abuz; două cazuri sunt din București și unul din Iași. În toate cazurile, autorii abuzurilor erau membri ai familiei sau parteneri.
La 2 martie, o judecătorie a dat o decizie prin care confima clasarea dosarului în care polițiști din București erau cercetați pentru abuz în serviciu și incapacitatea de a proteja persoanele LGBTI în timpul unui eveniment din 2013 care marca luna LGBT și care a fost întrerupt de un grup de protestatari ce cântau sloganuri homofobe.
Intimidarea rămâne o problemă recurentă în licee, în absența discuțiilor privind diversitatea, egalitatea, orientarea sexuală și identitatea de gen. Programele complete de educație sexuală au fost absente din curriculum școlar.
Pe parcursul anului 2015, membrii comunității LGBTI au continuat să își exprime îngrijorarea cu privire la discriminarea în sistemul public de educație și de sănătate. Victimele nu au raportat cazuri specifice de hărțuire și discriminare, din cauza ostilității fățișe a societății. Numărul de plângeri primite de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) pe motive de orientare sexuală este de obicei scăzut, din cauza sub-raportării.
Ȋmpotriva persoanelor LGBTI a existat și discriminare în privința ocupării forței de muncă. ACCEPT a primit rapoarte despre opt cazuri, ghidând apoi reclamantul într-o posibilă direcție de acțiune. Un caz a fost rezolvat, după ce reclamantul a depus o plângere internă; alte trei persoane au refuzat să facă apel la CNCD sau la instanțe,  din cauza îngrijorării că hărțuirea va continua, preferând să ajungă la înțelegeri cu angajatorii.
La 20 aprilie, un preot din Brașov care preda religia ortodoxă a distribuit la clasele dintr-un liceu broșuri anti-LGBTI publicate la mijlocul anilor 1990 de către Biserica Ortodoxă. Broșurile încurajau discriminarea împotriva persoanelor LGBTI. Ca răspuns, autoritățile bisericești i-au tăiat preotului salariul pe câteva luni.
Înainte de 23 mai 2015, când parada gay din București s-a desfășurat fără incidente, aproximativ 50 de persoane au luat parte la un «marș al normalității», sprijinit de un ONG de extremă – dreaptă, Noua Dreaptă, pentru a protesta împotriva homosexualității.
Legea care reglementează capacitatea persoanelor transgender de a-și schimba identitatea este vagă și incompletă, având ca rezultat incoerența în practica judiciară în ceea ce privește recunoașterea legală a identității de gen. Autoritățile au refuzat recunoașterea modificării identității, cu excepția unui caz în care a avut loc o intervenție pentru schimbarea sexului. Din cauza procedurii legale dificile pentru recunoașterea de gen, persoanelor transgender le este adesea imposibil să obțină documentele care reflectă identitatea de gen, ceea ce duce la dificultăți în accesarea serviciilor unde sunt necesare documentele de identitate (instituții sanitare, transport, servicii bancare). Au existat rapoarte conform cărora persoanele transgender se confruntă cu dificultăți deosebite în accesarea serviciilor medicale, deoarece medicii au cunoștințe extrem de limitate despre problematica transgender și, în consecință, nu știu cum să trateze pacienții transgender.Aproape că nu există medicii care să aibă cunoștințele sau dorința de a efectua o intervenție chirurgicală de schimbare a sexului. Accesul la servicii psihologice adecvate a fost, de asemenea, limitat, deoarece au existat puțini specialiști cu cunoștințele și expertiza necesare pentru a rezolva problemele transgender, în timp ce alții au refuzat să accepte pacienții transgender.
Pe parcursul anului 2015, ACCEPT a oferit consiliere cu privire la aspectele juridice ale recunoașterii de gen pentru cinci persoane.
A existat o lipsă de pregătire a personalului medical care lucrează cu comunitatea LGBTI în ceea ce privește abilitățile de comunicare, heteronormalitatea (n.r. – „doar un bărbat și o femeie se pot îndrăgosti”), preocupările legate de confidențialitate și atitudinile discriminatorii. Educația în școlile de medicină și în facultățile de psihologie cu privire la homosexualitate și mai ales transsexualitatea este limitată, homosexualitatea fiind prezentată drept un comportament deviant și o boală.”
Rezumăm: într-un an de zile, ACCEPT a primit trei rapoarte de la persoane LGBTI agresate/abuzate de către membri ai familiei sau de către parteneri de viață. Alte opt persoane LGBTI au fost discriminate la locul de muncă. Un preot a împărțit broșuri anti-gay găsite prin podul casei, iar polițiștii care n-au rupt pulanele în 2013 pe cei care au scandat împotriva homosexualității au scăpat nepedepsiți. 50 de oameni au făcut un marș al normalității, așa cum și alte câteva zeci au organizat o paradă gay. Transexualii nu-și pot face operații de schimbare de sex în spitalele românești unde bebelușii mor fără să mai aflăm de ce, iar victimele din Colectiv – din cauza bacteriilor. Personalul medical din România e praf, pentru că încă mai crede în heteronormalitate, iar facultățile de medicină sunt pulbere, pentru că nu predau diversiunea de gen. Prin urmare, conchide Departamentul de Stat al SUA, în România persoanele LGBTI sunt discriminate. N-avem cazuri ca să și argumentăm asta, pentru că ele n-au curaj să reclame, din cauza „ostilității fățișe”, dar noi suntem absolut siguri că există abuzuri și discriminare, susține Departamentul de Stat al SUA. Care strecoară subtil, la cauze, și faptul că în România „lipsesc din curricula școlară programele de educație sexuală”. Really? Really?!

Sursă: Departamentului de Stat al SUA se plânge: în România „programele de educație sexuală lipsesc din curricula școlară” | ActiveNews

Astăzi, în Europa, este interzis să spui adevărul.

travel-collage-wallpaper-high-quality-resolution-455

” Europa nu este liberă. Pentru că libertatea începe cu rostirea adevărului. Astăzi, în Europa, este interzis să spui adevărul. Chiar dacă este făcută din mătase, o botniţă rămâne o botniţă.

– Este interzis să spui că cei care vin nu sunt refugiaţi, ci că migraţia este o ameninţare pentru Europa.

– Este interzis să spui că zeci de milioane (de imigranţi – n.r.) sunt gata să se îndrepte spre noi.

– Este interzis să spui că imigraţia aduce crime şi teroare în ţările noastre.

– Este interzis să arăţi că masele de oameni care sosesc dintr-o altă civilizaţie pun în pericol felul nostru de viaţă, cultura noastră, obiceiurile noastre şi tradiţiile noastre creştine.

– Este interzis să arăţi că cei care au ajuns aici mai întâi şi-au construit deja propria lor lume, separată, numai pentru ei, cu legi şi idealuri proprii, mult deosebite de structura veche de un mileniu a Europei.

– Este interzis să arăţi că nu este un lanţ accidental şi neintenţionat de consecinţe, ci o operaţiune planificată şi orchestrată dinainte; o masă de oameni s-a îndreptat către noi.

– Este interzis să spui că în Bruxelles se pun la cale planuri pentru a aduce străinii aici cât mai repede posibil şi a-i aşeza printre noi.

– Este interzis să arăţi că scopul instalării oamenilor aici este de a transforma peisajul religios şi cultural al Europei şi de a-i construi fundaţiile etnice – eliminând astfel ultima barieră a internaţionalismului: statele naţiuni.

– Este interzis să spui că Bruxelles-ul devoră în mod invizibil din ce în ce mai multe felii din suveranitatea noastră naţională şi că la Bruxelles mulţi lucrează acum la un plan pentru Statele Unite ale Europei – pe care nu l-a autorizat nimeni.”

Victor Orban – fragment de discurs la sarbatorirea zilei nationale a Ungariei

 

Ce faceți măi? Gândiți cu p…a???? 

read-the-essay-that-helped-start-the-gay-marriage-movement-in-america

O strategie deșteaptă a activiștilor pro-căsătorii homosexuale, ca și a susținătorilor avorturilor, este aceea de a se strădui cât pot să lase impresia că a fi anti- căsătorii homosexuale și anti-avort e un soi de specific creștin, o treabă religioasă, oricum.

Strategia este inteligentă, pentru că mută discuția într-un câmp mult mai fragil argumentativ. Căci da, pentru orice creștin, homosexualitatea este un păcat și avortul o omucidere.
Dar subiectele acestea nu sunt teologice. Nu trebuie să fiu creștin, iudeu, musulman sau budhist pentru a înțelege faptul că redefinirea unor valori, instituții, concepte, în funcție de nimicuri personale presupune un foarte mare risc pentru stabilitatea unei civilizații sau unui stat.
Fiecare ideologie totalitară- și ne-am ciocnit deja cu vreo trei, a încercat să redefinească totul: inclusiv calendarul, numele lunilor anului, nume de instituții, formule de adresare, de salut. Și toate au făcut-o după un program premeditat, bine gândit de ideologi și specialiști dedicați schimbării radicale a omului și societății în funcție de idealurile unui proiect ideologic. Acestea au fost veritabile ”revoluții culturale”.
Acum, în postmodernitate, ne ciocnim de un nou tip de totalitarism- dictatura relativismului, cum îi spune papa Benedict al XVI-lea/- care urmează exact aceleași etape de le-am numit ”revoluție culturală”.
Însă de data aceasta nu mai există nicio ideologie în spate, ci un șocant și amuzant- dacă nu s-ar transforma în decizii politice- delir moral și intelectual.
Desigur, se invocă cuvinte mari: ”libertate”, ”egalitate”, ”drepturile omului”. Însă în fapt aceste concepte, care suportau înainte vreme o încărcătură intelectuală și ideologică, acoperă acum niște realități pe cât de stupide pe atât de fetide.
Oameni invocă orientarea lor sexuală pentru a solicita redefinirea civilizației. Este împlinirea profetică a unei expresii străvechi ce se dorea a fi doar o jignire hilară: ”Ce faci măi? Ai ajuns să gândești cu pula?”. Cine își închipuia că va sosi momentul în care rațiunea se va lăsa dictată de pulă și de pizdă? Ei bine, iată că trăim aceste clipe de tragi-comedie a istoriei.
Folosesc inteționat cuvinte vulgare, pentru a sublinia vulgaritatea intrisecă a dictaturii relativismului. Dar o vulgaritate ucigașă (avortul) și sinucigașă, în momentul în care devine instanța morală pentru societate și stat.
De asta a te opune nu e o opțiune religioasă și nici nu trebuie să fie, ci doar o chestiune de bun-simț.

Sursă: Ce faceți măi? Gândiți cu p…a???? – Bogdan DUCA

Filozoful francez Betrand Vergely: Miza „căsătoriei” homosexuale este că totul se poate inventa, totul se poate decreta. Unii doresc să șteargă tot ce e natural, făcând din om o ființă construită în laborator.

 

Problema căsătoriei între persoane de același sex sau a „căsătoriei pentru toți”, așa cum i se mai spune în Franța, a suscitat și suscită un interes enorm.Oameni de cultură, medici, filozofi sau clerici au participat și participă la dezbatere, invocând argumente pro sau contra.

Una dintre cele mai valoroase contribuții la dezbaterea din Franța, valabilă în egală măsură și pentru România, a avut-o filozoful și teologul Bertrand Vergely. Deși conferința este mai veche, datând din 2013, momentul este excelent pentru că se petrecea înainte de legalizarea căsătoriilor între homosexuali din Franța. În România, deși există un puternic curent popular împotriva unei astfel de măsuri, prin natura apartenenței la spațiul euro-atlantic, s-au înmulțit presiunile asupra legalizării acestor relații. Mai întâi prin propunerile de legalizare a parteneriatelor civile, așa cum s-a întâmplat și în celelalte țări Europene.

În cuvântul său, Bertrand Vergely explică miza profundă și reală a căsătoriilor între persoane de același sex.Acesta spune că există un anumit număr de persoane din lobby-ul economic și cel științific, care doresc să propage ideea că totul se poate inventa, totul se poate decreta și că nu mai există nimic dat, nimic natural.

„Cred că este important să spun că există și date ale existenței, și că omul nu a inventat tot. De ce ? Pentru că un anumit număr de persoane din lobby-ul economic și un anumit număr din lobby-ul științific sunt extrem de interesate de ideea de căsătorie nu din perspectiva homosexualității, ci din perspectiva a ceea ce putem numi „constructivism”. Miza metafizică a ”căsătoriei pentru toți” este de a promova ideea că totul se poate inventa, totul se poate construi, totul se poate decreta.

Așadar este vorba de ideea de a înlocui noțiunea de dat natural prin triumful în primul rând al legii, și, în al doilea rând, al tehnicii.
Așadar avem aici o miză metafizică de fond, de a ști dacă omul se bazează pe un dat sau doar pe o construcție. Cei care sunt pentru ”căsătoria pentru toți” doresc să impună ideea că totul se poate construi, se poate decreta, se poate inventa.
Olivier Rey, matematician, în cartea intitulată „Une folle solitude”: „Omul nu ține de date care reies din ființă și, dincolo de ființă, din misterul vieții. Omul este ceva de fabricat”, spunea Vergely.
Vergely consideră că se propagă o ideologie radicală, conform căreia se dorește modificarea radicală a ființei umane, prin desconsiderarea realității și înlocuirea ei cu un fabricat tehnologic și ideologic.

„Cred că există o dorință de a modifica radical datele ființei umane, debarasând-o nu numai noțiunea de Dumnezeu (un cuvânt blamat și interzis în țara noastră), ci și de noțiunea însăși de realitate, de dat al realității, de natură, pe care dorim să o excludem, pentru a o înlocui cu o idee pur constructivistă. Esența acestui proiect este totalitară.

Am avut fascismul, care dorea să creeze o rasă superioară, comunismul, care dorea să creeze o clasă superioară, iar acum suntem în ceea ce se cheamă fabricarea omului, fabricarea unei neoumanități cu totul desolidarizată de noțiunea de real.
Există instanțe ideologice care nu mai doresc să mai audă vorbindu-se despre Dumnezeu, dar nici de noțiunea însăși de ființă și de realitate. Este vorba de a face să triumfe o lume în care totul va fi construit, decretat, și, de la un punct încolo, inventat de tehnologie”, declara filozoful.

Vergely susține că mariajul între homosexuali este doar o etapă spre transformarea omului într-o ființă pur istorică, fabricată în laboratoare.

„Trebuie să înțelegem că problema căsătoriei pentru toți depășește complet simpla problemă a homosexualității, ea pune în joc noțiunea de realitate. Merleau – Ponty spunea că omul este atât natural, cât și istoric. Astăzi dorim să ștergem noțiunea de natură și să facem din om o ființă pur istorică, pe care o vom putea fabrica în laborator, practicând experiențe noi. Eu spun că regăsim astăzi aceleași simptome care existau la apariția nazimului în jurul anilor ’35-’36, numai că astăzi, neo-fascismul care ne amenință,nu se va realiza prin motoare de extrema dreaptă sau extrema stângă, ci va fi legat de democrație și tehnologie. Platon ne-a spus: „Atenție la constructivismul democratic”. Și asta cu 2006 ani înainte de Hristos”, a declarat el.
Conferința, subtitrată integral în limba română, este disponibilă mai jos.

Sursă: Filozoful francez Betrand Vergely: Miza „căsătoriei” homosexuale este că totul se poate inventa, totul se poate decreta. Unii doresc să șteargă tot ce e natural, făcând din om o ființă construită în laborator | ActiveNews

Consecințele propagandei homosexuale.

Glary Johnson este o jucătoare de baschet americană în vârstă de 25 de ani, mamă a doi copii, îndrăgostită de un bărbat de 30 de ani, Christopher Fry. Până aici nimic deosebit. Doar că Glary Johnson a fost „căsătorită” cu o femeie, Brittney Griner, de asemenea jucătoare de baschet, de care a divorțat după doar 28 de zile. La momentul divorțului, Glary Johnson era gravidă cu gemeni. În fața legii americane cele două jucătoare de baschet sunt parinții copiilor deși, biologic, tatăl este un donator de spermă anonim.

Motivul divorțului, conform „soțului”, Brittney Griner, a fost faptul că „soția” sa, Glary Johnson, ar fi înșelat-o cu un bărbat.

Tot din America aflăm că Caitlyn Jenner (fost Bruce Jenner) s-ar simți „mizerabil” ca femeie și ar vrea să redevină bărbat.

Acum să revenim în România. În urmă cu 20 de ani exista în România un bărbat, Sorin Rațiu. În prezent Sorin Rațiu are 40 de ani dar nu mai e bărbat, e femeie și se numește Sorina Rațiu. Operația de schimbare de sex s-a petrecut în 1995, fiind o premieră în țara noastră. La câțiva ani după operație, în speranța că va scăpa de părul  de pe față, Sorin(a) Rațiu și-a turnat sodă caustică pe față, mutilându-se. În prezent face naveta între România și Italia și trăiește din mila mult huliților credincioși în timp ce deputatul Remus Cernea și cei de la Asociația Accept sunt ocupați cu propaganda LGBT.

Iată ce declară acum:

Eu mă simt mai mult bărbat decât femeie. Mi-a părut rău după operaţie, era târziu. În veac nu o să fiu o femeie adevărată, chiar dacă vreau să mă schimb, nu o să am copii. N-am avut niciodată prieten şi nu am încercat deloc contact sexual, eu nu o să am niciodată relaţie sexuală ca o femeie. (Adevărul) […]În sufletul meu eu mă simt tot ca un bărbat.[…]

Eu nu simt nevoia de bărbat şi nici de femeie. Pe mine m-au făcut femeie, m-au operat, dar nu simt eu nevoia de un bărbat cum simte o femeie. Eu mi-am dorit, a fost decizia mea, înainte când eram bărbat mă gândeam ca şi o femeie, că şi un bărbat poate să gândească ca şi o femeie, îmi plăcea mie să mă machiez, să mă rujez, să mă îmbrac în haine de femeie, dar simptome să am nevoie de bărbat nu am avut niciodată. Am încercat să fac dragoste cu un bărbat, îl cunoşteam, bărbat serios, dar n-am avut atracţie. În sufletul meu eu mă simt tot ca un bărbat, că eu aşa m-am născut, dar faptul că m-au operat nu e vina lor, e vina mea, a fost decizia mea, eu m-am dus, am vorbit cu doctorul şi doctorul a zis „Măi copile de ce vrei, că nu se poate, ai să fii nenorocit, n-ai să fii nici femeie nici bărbat”, şi am ajuns rău. (Adevărul)

Ce vreau să spun? Că atât Glary Johnson, jucătoarea de baschet americană, cât și Sorin(a) Rațiu sunt victimele propagandei homosexuale. Ambii sunt și au fost heterosexuali dar propaganda homosexuală i-a făcut să creadă că sunt altceva, cu consecințe tragice în cazul lui Sorin Rațiu.

Sursă: Consecințele propagandei homosexuale – Rost Online

Austria: Șah mat prin corespondență.

Conservatorul Norbert Hofer, un admirator al lui Margaret Thatcher, a pierdut la mustață (0,6 procente) alegerile din Austria. Acum, că a venit vorba, să nu ne închipuim că idolul austriacului, marea Margaret Thatcher, dacă ar mai trăi, ar ieși azi învingătoare în niște alegeri.

Nici vorbă! Pe vremea ei, doar comuniștii de la The Guardian îndrăzneau să o compare cu un general nazist, acum toată mass-media europeană ar scrie “Candidatul de extrema dreaptă Margaret Thatcher amenință să pună mâna pe putere”, sau “Extremista Thatcher un pericol pentru democrația britanică și nu numai”. Sau: “Populista britanică este omul Moscovei, deoarece, se știe, a fost în relații bune cu Gorbaciov”. Aici ne-au adus condiționarea stângii și progresul ideologic.

“Candidatul extremei drepte”, cum a fost botezat Norbert Hofer, a câștigat primul tur al alegerilor prezidențiale din Austria, cu 36,4% din voturi, urmat de ecologistul Alexander Van der Bellen cu 21,3%. În turul doi, după numărarea voturilor depuse în urne (83% din totalul voturilor), Norbert Hofer era tot pe primul loc, cu 51,9%, iar Van der Bellen tot al doilea, cu 49,1%. Numai că, luni, a avut loc numărarea voturilor prin corespondență (17% din total), iar Norbert Hofer s-a trezit, în final, cu 30000 de voturi mai puțin! După numărarea voturilor din urne a înregistrat 194 000 de voturi în plus, iar după numărarea “corespondenței”, 30 000 în minus! Logic, din moment ce mulți nu se feresc să voteze, în secret, un “nazist”, dar puțini sunt aceia care se arată dornici să “corespondeze” cu el. Democrația progresistă a demonstrat că poate câștiga oricum, chiar și prin “corespondență”.

Doctorul stomatolog Marius Radtke (64 de ani), din Berlin, s-a gândit că nu ar fi rău să facă un pic de opoziție politică reală – trăiește doar în Germania și nu riscă nimic – credea el. Așadar, s-a inscris în partidul Alternativa pentru Germania (AfD). A devenit chiar purtătorul de cuvânt al uneia din secțiunile lui. Am spus “opoziție reală”, pentru că Germania este condusă la ora actuală de creștin-democrați și socialiști, sprijiniți în parlament de comuniști și ecologiști. Democrație originală, opoziție constructivă. A fost bine, până a apărut AfD. Ca și Partidul Libertății (FPO) din Austria, AfD promovează o politică anti-imigraționistă, așa că a fost decretat imediat “formațiune de extrema dreaptă”, deși este condus de politicieni care au fost, până de curând, creștin-democrați!

Naiv, Radtke a făcut această alegere crezând că Germania mai este țara în care s-a născut. Numai că, ocupându-se de dinții pacienților în cabinetul său din strada Pistorius, cartierul Weissensse, bunul doctor nu a observat că Germania s-a schimbat. A aflat-o de abia atunci când gruparea Antifas (formațiunea de asalt a stângii germane și pumnul ei de fier) l-a pus pe lista neagră. Pentru că, înscriindu-se în AfD, Marius Radtke a intrat într-un partid “rasist, anti-social și populist”. Astfel, dentistul a devenit peste noapte nazist! O află acum. Și Antifas are grijă să afle asta și toți vecinii și pacienții săi. Prin “avertismente” lipite pe străzi sau puse în cutiile de scrisori.

Sub sloganul democratic “Să-i smulgem Germaniei dinții stricați”, antifasciștii  declară cu sinceritatea celor care se știu imuni: “Îl vom aduce la faliment pe dentist”! Pe 12 mai, 60 de antifas îmbrăcați în negru au blocat intrarea în cabinet. Deocamdată, poliția i-a oprit să înceapă “extracția dentară”. Oricum, dentistul și pacientii săi au fost anunțați: “Weissensse Ist Blunt” (Weissensse este multicolor, este divers). Ca și Germania progresistă, unde dacă vrei să protestezi împotriva unui om până-l aduci la faliment, primești aprobare. Cu condiția, obligatorie, să fie considerat nazist.

Dacă Norbert Hofer a fost făcut șah mat printr-o mutare trimisă “în plic”, Marius Radtke va fi “făcut la dinți”, fără să i se umble în gură. Alegeri ca șahul prin corespondență și o Germanie căreia i se smulg, democratic, dinții stricați. Austria și Germania – un vis frumos pe care “extrema dreaptă”, aflată în solda Moscovei (spun experții), vrea să-l transforme în coșmar.

În 2004, Ivan Rîbkin, principalul contracandidat al lui Putin la prezidențiale, a dispărut. A se citi “ a fost răpit”. Îl numise pe Putin “oligarh” și îl acuzase că a ordonat atentatele teroriste de la Moscova și din alte localități. A fost ținut câteva zile la o casa conspirativă de lângă Moscova și apoi dus în “excursie” la Kiev, unde a fost trecut pe “medicamente”. De la Kiev a dat un interviu unui post de radio și, după ce a declarat că are “dreptul la viață privată”, a anunțat că se retrage din cursa electorală. S-a întors acasă teafăr. A câștigat Putin. Condamnabil. În Rusia este dictatură.

De ce Putin își împușcă sau otrăvește opozanții, sau le dă o decadă sejur în gulag? De prost! Pentru că nu împuști opoziția și nici nu sugrumi libertatea de exprimare, când poți să o compromiți pe prima și să o botezi pe cealaltă “ hate speech”. Și nici nu otrăvești, când poți să amendezi. Și nu interzici cărțile scrise de oponenți, ci le scoți de la vânzare – ca în Germania. Și nu folosești gulagul, când poți utiliza oprobiul colectiv. În loc de sârmă ghimpată, opinie publică. Dar pentru asta îți trebuie cap, și Putin nu are. A rămas un tradiționalist anchilozat, în loc să devină un progresist democrat. Folosește serviciile secrete, în loc să se servească de mass-media. Utilizează naganul, în loc să se slujească, în locul lui, de Corectitudinea Politică. Când joacă șah îi ia adversarului piesele și i le bagă pe gât. Conservă o dictatură hard, când ar putea evolua spre o tiranie soft. Stagnare în loc de progres.

Repet: un prost, care nu va învăța niciodată să dea șah mat prin corespondență!

http://www.bz-berlin.de/berlin/kolumne/linke-jagen-berliner-zahnarzt-und-bekommen-geld-vom-staat

Sursă: Șah mat prin corespondență | Bogdan Calehari

Viktor Orban: „În Europa este interzis să spui adevărul!”

Premierul maghiar Viktor Orban a rostit de 15 martie un discurs incendiar, în care afirmă că Europa ameninţă suveranitatea naţională a ţării sale, că valul de imigranţi este pus la cale de forţe oculte, pentru a distruge modul de viaţă creştin al Europei, că UE este o instituţie a minciunii, de care popoarele trebuie să se elibereze etc.

„Discursul lui Orban, perfect conceput, în fraze scurte, simple, scandate, în care Bruxelles-ul este comparat cu Imperiul Habsburgic şi Uniunea Sovietică nu a fost deloc comentat la summit-ul UE – Turcia din 17-18 martie, când s-a parafat înţelegerea care, în viziunea Bruxelles-ului, ar trebui să pună capăt crizei imigranţilor.

Nicio declaraţie politică, nicio relatare de presă nu a vorbit despre o opoziţie majoră a Budapestei faţă de acest acord.

Reproducem mai jos textul integral al discursului lui Orban din 15 martie:

„Destinul ungurilor este legat de cel al naţiunilor europene şi a devenit în asemenea măsură o parte a Uniunii încât astăzi niciun singur popor – inclusiv poporul maghiar – nu poate fi liber dacă Europa nu este liberă.

Iar Europa de astăzi este fragilă, slabă şi bolnavă ca o floare mâncată de un vieme ascuns. Astăzi, la 168 de ani după marile Războaie de Independenţă ale popoarelor europene, Europa, casa noastră comună, nu este liberă!

Doamnelor şi domnilor, Europa nu este liberă. Pentru că libertatea începe cu rostirea adevărului. Astăzi, în Europa, este interzis să spui adevărul. Chiar dacă este făcută din mătase, o botniţă rămâne o botniţă.

Este interzis să spui că cei care vin nu sunt refugiaţi, ci că migraţia este o ameninţare pentru Europa.

Este interzis să spui că zeci de milioane (de imigranţi – n.r.) sunt gata să se îndrepte spre noi.

Este interzis să spui că imigraţia aduce crime şi teroare în ţările noastre.

Este interzis să arăţi că masele de oameni care sosesc dintr-o altă civilizaţie pun în pericol felul nostru de viaţă, cultura noastră, obiceiurile noastre şi tradiţiile noastre creştine.

Este interzis să arăţi că cei care au ajuns aici mai întâi şi-au construit deja propria lor lume, separată, numai pentru ei, cu legi şi idealuri proprii, mult deosebite de structura veche de un mileniu a Europei.

Este interzis să arăţi că nu este un lanţ accidental şi neintenţionat de consecinţe, ci o operaţiune planificată şi orchestrată dinainte; o masă de oameni s-a îndreptat către noi.

Este interzis să spui că în Bruxelles se pun la cale planuri pentru a aduce străinii aici cât mai repede posibil şi a-i aşeza printre noi.

Este interzis să arăţi că scopul instalării oamenilor aici este de a transforma peisajul religios şi cultural al Europei şi de a-i construi fundaţiile etnice – eliminând astfel ultima barieră a internaţionalismului: statele naţiuni.

Este interzis să spui că Bruxelles-ul devoră în mod invizibil din ce în ce mai multe felii din suveranitatea noastră naţională şi că la Bruxelles mulţi lucrează acum la un plan pentru Statele Unite ale Europei – pe care nu l-a autorizat nimeni.

Doamnelor şi domnilor, duşmanii de astăzi ai libertăţii sunt croiţi altfel decât conducătorii regali şi imperiali din trecut sau decât cei care au condus sistemul sovietic; ei folosesc un set de instrumente diferit pentru a ne aduce la supunere.

Astăzi, nu ne mai bagă în închisori, nu ne mai deportează în lagăre de concentrare şi nu mai trimit tancuri să ocupe ţările dornice de libertate.

Astăzi, artileria presei internaţionale, bombardamentele, denunţurile, ameninţările şi şantajul sunt suficiente – sau au fost, până acum.

Popoarele Europei se trezesc încet, se adună, şi în curând vor câştiga teren.

Grinzile Europei care se sprijină pe suprimarea adevărului scârţâie şi se frâng.

Popoarele Europei par să fi înţeles în sfârşit că viitorul le este ameninţat: nu doar prosperitatea, vieţile confortabile, slujbele le sunt ameninţate, ci însăşi securitatea noastră şi ordinea paşnică a vieţilor noastre este ameninţată.

În sfârşit, popoarele Europei, care au moţăit în abundenţă şi prosperitate, au înţeles că principiile vieţii pe care Europa le-a construit sunt în pericol de moarte.

De data aceasta, pericolul nu ne ameninţă aşa cum o fac războaiele sau calamităţile naturale, trăgându-ţi brusc covorul de sub picioare.

Imigraţia în masă este un curent lent de apă care erodează tenace ţărmurile noastre.

Este mascat sub o cauză umanitară, dar adevărata lui natură este ocuparea de teritorii. Iar teritoriul câştigat de ei este pierdut de noi.

Mulţimi de apărători ai drepturilor omului obsedaţi simt nevoia irepresibilă de a ne pune la punct şi a ne acuza.

Susţin că sunt xenofobi înrăiţi, dar adevărul este că istoria naţiunii noastre este una de ospitalitate şi de întrepătrundere a culturilor.

Cei care s-au gândit să vină aici ca membri noi ai familiei, ca aliaţi sau ca refugiaţi care se temeau pentru vieţile lor au fost primiţi şi lăsaţi să-şi facă un cămin nou.

Însă cei care au venit aici cu gândul de a ne schimba ţara, a o schimba după propria lor concepţie, cei care au venit cu violenţă şi împotriva voinţei noastre au fost întotdeauna primiţi cu ostilitate.

Doamnelor şi domnilor,  la început au vorbit despre câteva sute, o mie sau două mii de oameni relocaţi. Însă niciun singur lider responsabil european nu ar îndrăzni să jure că aceste două mii nu vor creşte pentru a ajunge în final zeci sau sute de mii.

Dacă vrem să oprim această imigraţie în masă, trebuie mai întâi să oprim Bruxelles-ul. Principalul pericol pentru viitorul Europei nu provine de la cei care sosesc aici, ci de la internaţionalismul fanatic al Bruxelles-ului.

Nu trebuie să permitem Bruxelles-ului să se plaseze deasupra legii. Nu vom importa în Ungaria crima, terorismul, homofobia şi anti-semitismul care dă foc la sinagogi. Nu vor fi cartiere în care legea să nu poată fi aplicată, nu vor fi dezordini în masă. Nu vor fi revolte de imigranţi aici şi nu vor fi bande care să ne ameninţe femeile şi fiicele.

Nu le vom permite altora să ne spună pe cine trebuie să luăm pentru a deveni apoi noi înşine străini în ţara noastră.

La sfârşit, ne vom trezi că ni se va spune să ne facem bagajele şi să plecăm de pe propriul nostru pământ.

De aceea, respingem planul forţat de reinstalare şi nu vom tolera nici şantajurile, nici ameninţările.

A venit vremea să tragem clopotul de alarmă. A venit vremea opoziţiei şi a rezistenţei. A venit vremea să ne adunăm împreună cu aliaţii noştri. A venit vremea să ridicăm steagul naţiunilor mândre. A venit vremea să împiedicăm distrugerea Europei şi să-i salvăm viitorul.

În acest scop, indiferent de simpatiile politice, chemăm toţi cetăţenii din Ungaria să se unească şi toate naţiunile din Europa să se unească.

Liderii şi cetăţenii Europei nu mai trebuie să trăiască în două vieţi diferite. Trebuie să restaurăm unitatea Europei. Noi, popoarele Europei, nu putem fi libere individual dacă nu suntem libere împreună.

Dacă ne unim forţele, vom reuşi: dacă tragem în direcţii diferite, vom eşua. Împreună suntem puternici, dezbinaţi suntem slabi. Fie toţi împreună, fie deloc – aceasta este legea de astăzi.

Maghiari, în 1848 era scis în cartea destinului că nimic nu se poate face împotriva Imperiului Habsburgic. Dacă atunci ne-am fi resemnat, soarta ne-ar fi fost pecetluită, iar marea germană i-ar fi înghiţit pe unguri.

În 1956, era scris în cartea destinului că trebuie să rămânem o ţară ocupată şi sovietizată, până când patriotismul se va fi stins în fiecare maghiar. Dacă atunci ne-am fi resemnat, soarta ne-ar fi fost pecetluită, iar marea sovietică i-ar fi înghiţit pe unguri.

Astăzi este scris în cartea destinului că forţe mondiale ascunse, fără chip precis, vor elimina tot ce este unic, autonom, tradiţional şi naţional. Vor amesteca culturile, religiile şi populaţiile, până când mândra noastră Europă, cu multe feţe, va sfârşi lispită de sânge şi docilă. Şi dacă abdicăm de la crezul nostru, soarta ne va fi pecetluită, şi vom fi înghiţiţi în enormul pântece al Statelor Unite Europene.

Sarcina care le revine poporului maghiar, naţiunilor central-europene, celorlalte naţiuni europene care nu şi-au pierdut încă bunul simţ este să înfrângă, să rescrie şi să transforme soarta care ne este hărăzită.

Noi, ungurii şi polonezii, ştim cum să facem asta. Am fost învăţaţi că numai cine poate privi primejdia în faţă poate fi numit brav.

De aceea, trebuie să scoatem vechea virtute a curajului din mâlul uitării.

Mai întâi, trebuie să turnăm oţel în coloanele noastre vertebrale şi să răspundem clar, cu voce suficient de puternică pentru a fi auziţi de departe, celei mai importante, singurei întrebări cu adevărat importante pentru soarta noastră. Întrebarea de care depinde dacă viitorul Europei rămâne în picioare sau se prăbuşeşte este aceasta:

«Vom fi sclavi sau oameni liberi?» – Aceasta este întrebarea! Răspundeţi-mi!

Înainte Ungaria, înainte unguri!”

Sursă: Viktor Orban: „În Europa este interzis să spui adevărul!” Discurs incendiar | Cunoaste lumea

Polonia ferită de sancţiuni europene.

seim-polonia

Comisia Europeană ezită să ia o măsură împotriva încălcării statului de drept în Polonia. Decizia era așteptată în 23 mai, în loc de aceasta, vicepreşedintele Comisiei a preferat să se deplaseze marţi 24 mai la Varşovia pentru negocieri.

Bruxelles se teme de un derapaj serios în chestiunea poloneză și prudent  recunoaşte că nu se poate amesteca în rezolvarea  problemei constituţionale în Polonia.Comisia Europeană face un pas înapoi și recunoaște că nu se poate amesteca în rezolvarea problemei Curții Constiționale din Polonia, scrie rfi.ro.

La Varșovia, vice președintele Comisiei Europene, Frans Timmermans, a adăugat totuși că Bruxelles „este gata să ajute”. Guvernul polonez de dreapta ultra catolică, condus de Beata Szydlo, și-a anunțat de la început, din toamna trecută culoarea anti europeană. Pilotată de  binecunoscutul Jaroslaw Kaczynski, Beata Szydlo își impune voința într-o Polonie considerată ca fiind pâna acum „prea liberală”.

Derapajele de la respectarea statului de drept în Polonia și atacurile la libertatea presei au dus la deschiderea unei proceduri europene fără precedent.Din martie 2014, UE s-a dotat cu un mecanism de verificare al statului de drept (după derapajele de la București si Budapesta în 2012,)  care prevede o consultare cu autoritățile vizate, un dialog și poate în cele din urmă o recomandare urmată sau nu de o sancțiune. Măsura nu este pe atât de drastică precum s-ar dori. Varșovia și Bruxelles se află în  punctul mort al consultărilor de patru luni și jumătate. S-a crezut că situația se va debloca acum când Bruxelles a dat un ultimaum Poloniei ca până în 23 mai să modifice legea privind Curtea Constituțională. Dar situația este tot blocată.

Guvernul polonez spune că a făcut demersuri pentru avansarea negocierilor, dar că acestea au fost respinse de Bruxelles.Pe de altă parte,  în ciuda unui vot polonez din 20 mai care sfidează Europa fiindcă împiedică „orice amestec străin” în afacerile domestice, Comisia Europeană nu a luat nicio măsură. Colegiul de comisari europeni nu a făcut decât să-l abiliteze pe Frans Timmermans să emită „o opinie critică” la adresa Poloniei, un prim pas către posibile sancțiuni.

Prudent, el a ales să se deplaseze la Varșovia pentru negocieri după ce steagul UE a fost ars în Polonia zilele acestea în cadrul unor manifestări anti europene.

Context european delicat

Sentimentul anti european urcă în diferite state ale UE încă de la începutul crizei economice, în 2009. El este amplificat acum de criza migrației și de atentatele teroriste.

Austria a fost la doi pași de a alege un președinte de extremă dreaptă. Franța este în continuare în acest pericol. În acest context, manifestările antieuropene poloneze, exacerbate de la venirea la guvernare a Partidului Libertățiii (PiS) sunt cu adevărat periculoase.

Lor li se adaugă și referendumul britanic privind apartenența la UE, vot programat pentru 23 iunie. In Polonia, nu se vorbește încă în mod serios despre un vot similar, dar unele voci au fost auzite în acest sens.

Acum, președintele Andrzej Duda a calificat țarile UE din vest drept „un conglomerat de interese care-și impune voința sa altora”…

Frans Timmermans a ales, prin urmare, să continue ceea ce la Bruxelles este numit „un dialog constructiv”, adică – în traducere liberă – o ultimă șansă de a avea o înțelegere cu un guvern naționalist și anti european.

Polonia,  mireasa estului european

Dar ce s-ar fi întâmplat dacă situația descrisă nu s-ar fi ivit acum, în actualul context,  în Polonia, ci în România sau într-un alt stat est european? I s-ar fi dat tot atâta importanță? Trebuie să recunoaștem că Polonia a fost dintotdeauna percepută ca fiind statul est european cel mai important din clubul UE.

Însăși ideea extinderii UE, apărută în anii 90, a venit din dorința Germaniei de a se revanșa față Polonia pe care trupele naziste au invadat-o în 1939. Fără Polonia, extinderea s-ar fi petrecut complet diferit sau n-ar fi avut poate loc niciodată.

Acum, la 12 ani după aderarea sa la UE, Polonia este al cincilea stat ca importanță. Ea este catalizatorul  intereselor  est și vest europene. Polonia este întotdeauna liderul unui grup de interese sau al altuia format în est în orice negociere pe plan european. Dar , în ciuda aparențelor, Polonia își vede întotdeauna doar propriul interes.

Un polonez , Donald Tusk, se află acum la cârma UE , o poloneză, Elzbieta Bienkowska este unul vice președinții Comisiei Europene , iar mai multe comisii parlamentare  din Parlamentul European sunt prezidate de polonezi.

Prezența lui Tusk la cârma UE a frânat și ea acțiunea deschisă de Comisia Europeană. Tusk s-a dezis de aceasta imediat după ce a fost anunțață, deși nu i se ceruse opinia.

Gestul a fost interpretat drept unul de solidaritate cu țara sa, deși s-a uitat atunci că Tusk își termină mandatul de președinte al UE în 2017 și că are nevoie și de votul polonez pentru un al doilea mandat. El a aflat apoi că beneficiază de susținerea PiS (care,din motive de rivalitate politică, preferă ca Tusk să stea departe de Varșovia), așa că nu s-a mai exprimat asupra subiectului.

În fine, să nu uităm, Polonia are totusi  o clasă politică unită când este vorba despre imaginea sa externă. Clasa politică poloneză se unește acum, în ciuda aparențelor, pentru a apăra această imagine.

Polonia citează în răspunsurile sale adresate Comisiei Europene, precedentul maghiar. Nimeni nu a sancționat derapajele guvernului lui Viktor Orban împotriva presei, cu toate că ele s-au petrecut și se petrec în continuare. Susținerea de care se bucură prim ministrul Ungariei este însă o altă poveste…

Sursă: Polonia ferită de sancţiuni europene – Stiri pe surse – Cele mai noi stiri

Polonia a desființat Consiliul pentru Prevenirea și Combaterea Discriminării ( alias Politia Corectitudinii Politice) . 

BEATA_4d0

Prin hotărârea din 27 aprilie, guvernul polonez a abolit Consiliul Nediscriminare. Instituția fusese înființată la 1 ianuarie 2011 în perioada mandatului prim-ministrului Donald Tusk, reprezentat al Partidului Platforma Civică, în prezent președinte al Consiliului European.

Potrivit ministrului sportului Ryszard Szuster “Consiliul nu era decât o structură care coordona activitățile instituțiilor, autorităților locale și alte entități care se ocupau de prevenirea și combaterea discriminării și intoleranței”.

Recent, fostul Secretar General al NATO (1995-1999) Javier Solana a declarat în cadrul unui interviu oferit publicației spaniole El Pais că “epidemia” de nationalism și anti-europenism este în creștere în Polonia și Ungaria, acuzând actualul partid de guvernare din Polonia (PiS) și Fidesz din Ungaria de erodarea sistemului democratic sub pretextul apărării suveranității naționale.

Desființarea Consiliului Nediscriminare a fost aprobată de prim-ministrul conservator Beata Szydlo. Decizia va intra în vigoare începând cu 1 iunie 2016.

Foto: In Polonia s-au  eliminat steagurile UE din conferintele de presa ale  politicienlor polonezi

Sursă: Polonia a desființat Consiliul pentru Prevenirea și Combaterea Discriminării | FLUX on-line