Archive | August 2016

Capul Sfantului Ioan Botezatorul, cinstit de musulmani

Dintre toti sfintii intalniti in calendarul crestin ortodox, Sfantului Ioan Botezatorul ii sunt inchinate cele mai multe zile de praznuire: Nasterea (24 iunie), Taierea capului (29 august) si Soborul Sfantului Ioan Botezatorul (7 ianuarie), Intaia si A doua aflare a capului (24 februarie), A treia aflare a capului (25 mai), precum si Zamislirea (23 septembrie). Acest fapt subliniza, pe de o parte, cinstirea pe care Dumnezeu a daruit-o Sfantului Ioan, Botezatorul Domnului, dar si puterea de har pe care „cel mai mare om nascut din femeie” o are in ajutorul credinciosilor.

Un fapt suprinzator il reprezinta insa cinstirea Sfantului Ioan Botezatorul nu doar de confesiunile crestine, ci si de unele grupari gnostice (mandeeni, nazorei), unionisti si de musulmani. Cei din urma, detin moaste ale Inaintemergatorului lui Hristos pe care le pastreaza in moschei.

Sfantul Ioan Botezatorul in Islam

In Coran, alaturi de alte personaje biblice, Sfantul Ioan apare ca profet al lui Dumnezeu. Desi mai scurt, episodul nasterii sale prezinta foarte multe asemanari cu textul evanghelic.

Musulmanii vad in Sfantul Ioan un martor al cuvantului lui Alah si care va prevesti venirea lui Iisus (Isa). Tatal sau, Zaharia este, la randul sau, un profet al Islamului.

Traditia islamica sustine ca Sfantul Ioan a fost unul dintre profetii pe care Mahomed i-a intalnit in noaptea numita Mi’raj, a urcarii sale prin cele Sapte Ceruri. Se spune ca i-a intalnit pe Ioan si pe Iisus in cel de-al doilea cer, unde Mahomed le-a multumit „fratilor sai”, inainte de a urca impreuna cu Gavriil (Jibral) la al treilea cer, unde l-a intalnit pe Iosif (Yusuf), fiul lui Iacov. Povestea profetului Ioan a fost de asemenea spusa si regelui abisinian in timpul migratiei lui Mahomed in Abissinia.

Sfantul Ioan are doua nume diferite in limba araba: crestinii il numesc Yūḥannā l-Maʿmadān (Ioan Botezatorul), iar musulmanii, care nu marturisesc botezul lui Hristos, il numesc Yaḥyā ibn Zakariyyā (Ioan, fiul lui Zaharia).

Moschei ce pastreaza moaste ale Sfantului Ioan Botezatorul

Prin traditie, locul in care a fost inmormantat Sfantul Ioan se afla in Sevastia, in Samaria. De aici, insa, moastele sale au fost duse in alte orase (Ierusalim, Alexandria), pentru a nu fi profanate. Capul a fost si el dus in mai multe locuri, incat de multe ori i s-a pierdut urma, fiind aflat ulterior la Ierusalim, Emesa sau chiar Roma.

Intre moscheile care pretind ca detin fragmente din moastele Sfantului Ioan Botezatorul se afla si Moscheea Imrahor Camii din Istanbul (fosta Manastire Studion). Documentele arata ca aici se pastreaza inca din secolul al IX-lea mana dreapta si o parte din craniu, frumos imbracate in aur si pietre pretioase.

Capul si Mana Sfantului Ioan Botezatorul

O alta moschee in care se afirma ca este pastrat capul Sfantului Ioan Botezatorul, este Moscheea Umayyad sau Marea Moschee din Damasc. Situata in partea antica a Damascului, acest locas de cult musulman este una dintre cele mai mari si mai vechi moschei din intreaga lume. Este considerata al patrulea loc sfant al Islamului.

Dupa cucerirea araba a Damascului in 634, aceasta moschee a fost construita pe locul unei biserici crestine inchinate Sfantului Ioan Botezatorul.

Venerarea Sfantului Ioan s-a pastrat in randul unor grupari musulmane mai ales sub influenta cultului ortodox de traditie bizantina. Cultul include o sarbatoare inchinata Taierii capului Sfantului Ioan, in ziua de 29 a lunii Av (potrivit calendarului ebraic). Ca loc de inchinare pastrat pana in zilele noastre se afla capela ce pastreaza capul Sfantului Ioan din Moscheea Umayyad. Unele marturii timpurii mentioneaza despre Califul umayyad al-Walid I ca a dezgropat capul profetului Ioan pe care l-a asezat intr-un stalp din Damasc, al carui capitel avea o forma arhitectonica asemanatoare unui cos din frunze de palmier.

Minuni ale Sfantului Ioan Botezatorul petrecute in Moscheea Umayyad

Prin prezenta moastelor Sfantului Ioan Botezatorul, Moscheea Umayyad constituie un locas de cult  unic in felul sau, prin faptul ca musulmani si crestini sunt vazuti rugandu-se impreuna, chemandu-l in ajutor pe Inaintemergatorul Domnului.

Papa Ioan Paul al II-lea a vizitat capela in care este tinut capul Sfantului Ioan Botezatorul aflata in Moscheea Umayyad in luna aprilie a anului 2001, pe cand se afla in Siria. A fost pentru prima data cand un papa a vizitat o moschee.

Capul Sfantului Ioan Botezatorul cinstit de musulmani

Si parintele Sofian Boghiu se numara intre pelerinii care a vizitat Moscheea Umayyad si s-a rugat inaintea moastelor Sfantului Ioan Botezatorul pastrate aici. Marturia sa este una deosebit de pretioasa deoarece relateaza minunule petrecut in acest loc.

Intr-una din cuvantarile sale aminteste in aceasta privinta: „Am vazut si eu aceasta moschee luxoasa, cu lampadare si covoare. Este acolo un mic paraclis acoperit cu email verde si cu pereti de sticla. Acolo inauntru este capul Sfantului Ioan Botezatorul. In jurul acestui paraclis stau foarte multi orbi, in genunchi sau turceste, intr-o tacere care te uimeste. Stau si nu vad nimic, dar ochii lor dinlauntru sunt deschisi. Ei se roaga si foarte multi se vindeca . Ce spun ei, numai Dumnezeu stie, dar, in mod sigur, primesc foarte mult ajutor de la capul Sfantului Ioan. Se revarsa foarte multe minuni de acolo asupra acestor musulmani… Vin si foarte multe femei musulmane, cu copii in brate, si se sprijina de bara care inconjoara mormantul, acelui sicriu. Il inconjoara de trei ori, apoi pleaca la treburile lor… pleaca cu fata vesela… Pun si un fel de pomelnice intr-un locsor anume de langa acel sicrias. Sunt acolo gramezi de rugaciuni catre Sfantul Ioan Botezatorul, este un semn de mare veneratie pentru acest sfant. […]  Acolo vin multi bolnavi, mai ales orbi. Te impresioneaza privirea lor, fixata undeva in gol… Am intrebat pe cineva: „Ce asteapta acestia, de stau aici de atata vreme?” si mi s-a raspuns: „Foarte multi dintre ei se vindeca”.

Capul Sfantului Ioan Botezatorul cinstit de musulmani

Tot parintele Sofian Boghiu aminteste o alta minune a Sfantului Ioan Botezatorul, ca raspuns la intoleranta religioasa: „Odata, niste musulmani au lovit cu toporul in acest sicriu, spunand: „Ce cauta ghiaurul acesta aici?”. Din sicriu au inceput sa curga valuri de sange, tasnea sangele din sicriu si din marmura. Si ei s-au speriat foarte tare si au chemat preotii ortodocsi sa vina sa faca rugaciuni ca sa opreasca aceste valuri de sange care au umplut moschea… De-atunci, desi sunt musulmani, ei au un mare respect fata de Sfantul Ioan.”

Nu intamplator, cantarile liturgice inchinate Sfantului Ioan vorbesc despre faptul caSfantul Ioan mustra pe cei faradelege si dupa ce capul sau a fost taiat, aratand prin aceasta puterea lui Dumnezeu prin sfintii Lui.

Capul Sfantului Ioan, Inaintemergatorul Domnului, taiat de imparateasa cea faradelege, a devenit simbolul prezentei lui Dumnezeu in viata omului si in moartea lui. Si, oricate vicisitudini ale istoriei s-au abatut peste Biserica, Capul Sfantului Ioan este marturia ca dreptatea si curatia vor iesi mereu la iveala prin harul lui Dumnezeu.

Radu Alexandru

Sursă: Capul Sfantului Ioan Botezatorul, cinstit de musulmani

Anunțuri

Locul taierii capului Sf Ioan Botezatorul: Mukawir, Iordania

In dupa amiaza tarzie de aprilie, stam in autocar, toropiti de oboseala unei zile (inca neterminata) de pelerinaj in fascinata, nou descoperita Iordanie crestina… Linistea din autocarul in mers ne lipeste geana pe geana… Doar pentru cateva minute, pentru ca deschizand ochii, peisajul te proiecteaza intr-o alta lume, te uimeste si te trezeste : soseaua serpuieste sus, pe spinarea unor munti golasi si extrem de ciudati, multe culmi montane – cu relief uniform, de marimi egale, le vezi in toata splendoarea lor stranie, de la baza pana la varf, asezate toate pe un platou imens, fara de sfarsit…

Ne aflam pe Drumul Regilor, drumul biblic despre care se vorbeste in Geneza (cap 14, 1-16), drumul pe care, acum aproximativ 4000 de ani, cei patru regi au venit din nord-est pentru a face razboi cu regii celor cinci regate care s-au razvratit in zona Marii Moarte ; biruitori, l-au luat ostatic pe Lot, nepotul lui Avraam. Tot pe acest drum, parcurs in sens invers, de la sud catre nord, a venit, peste aproximativ 750 de ani, Moise cu poporul ales, cautand Tara Canaanului (Numeri 20.17 ; Deuteronom 2, 1-27). Mai tarziu, nabateeni au folosit calea pentru a duce mirodenii si aromate catre Damasc, pentru ca pe vremea romanilor, intre anii 111 si 114 dupa Hristos, Imparatul Traian sa paveze acest drum « de la granita cu Siria la Marea Moarta » si sa-l redenumeasca « Via Nova Traiana ». Astazi, spectaculosul Drum al Regilor are aproximativ 430 km, de la Damasc pana la Martea Moarta si Petra, traversand de la nord la sud Iordania ; dar nu mai este parcurs decat de turisti razleti si doritori de aventura sau de pelerinaj, calea fiind dublata de moderna, intens circulata Autostrada a Desertului.

Chiar si fara sa stii toate aceste date istorice tot simti ca te afli pe un taram ciudat, cu munti tociti de vremi si in gand vezi trecand pe langa tine caravane incarcate de marfuri exotice, camile cu mers sacadat care infrunta soarele desertului, vantul puternic, ploaia sau chiar zapada – vreme in care Drumul Regilor, care trece de pe o culme pe cealalta, devine chiar periculos si se inchide…

Ne apropiem de ultimul obiectiv al zilei iordaniene : Mukawir, dealul pe care se afla candva palatul regelui Iorod Antipa, locul in care, potrivit istoricului Flavius Josephus a avut loc incarcerarea Sf Prooroc Ioan Botezatorul, petrecerea data de rege, cu dansul Salomeii si taierea Capului Sf Ioan, Inaintemergatorul Domnului ( Matei 14, 1-12). In succesiunea muntilor din peisaj, realizam care este locul cautat dupa faptul ca varful muntelui a fost taiat si in prezent se vad, de foarte departe, coloanele palatului roman de acum 2000 de ani.

1 Mukawir

Este un promontoriu puternic ( 700 m), cu vedere la Marea Moarta si protejat pe trai parti de rape adanci. Emotia creste, pentru ca avem experienta locurilor sfinte legate de Sfantul Ioan Botezatorul ( Ein Karem, Manastirea Eleon in Israel, locul Botezului in Iordania) : exista in ele o forta absolut speciala care rascoleste, alunga demonii, scoate boala din om !

3 Mukawir

Am ajuns aproape de ora inchiderii micului centru de primire a turistilor – pe la 5 dupa-amiaza, dar ni se permite sa urcam muntele, ceea ce pare o expeditie temerara, uitandu-te la cat de departe, sus , pare varful. Unii pornesc mai hotarati, altii mai agale, cativa raman chiar la masina, nu se incumeta – desi la urma se dovedeste ca efortul a fost incomparabil mai mic decat cel prevazut initial. Ispita, puternica. Drumul circular in jurul muntelui este pietruit cu pavaj roman, asa cum este si sistemul de pastrare a apei, cu apeduct si bazine mari de colectare a apei de ploaie ( bazinele din piatra se afla la baza, la mijlocul muntelui si sus pe platou).

6 Mukawir

taierea-capului-ioan-1

Tipsia, capul Sf Ioan Botezatorul, Genova, Catedrala St Lorenzo

5 Mukawir

Odata ajunsi sus, avem cateva surprize : una dintre ele este suprafata relativ mica a platoului si deci a palatului regelui Irod Antipa!! Nu stiu cate persoane puteau sa participe la petrecerile regelui, dar cu siguranta nu foarte multe ! Fastul era mare, demonstrat astazi atat de coloanele aflate la verticala (stil ionic), de mozaicul care acoperea pardoseala (expus acum la muzeul din Makaver), cat si de luxoasa baie aflata chiar in centrul complexului, langa marea sala de receptie. De asemenea, tipsia din calcedoniu / cuart de culoare schimbatoare, pe care a fost adus capul Sf Ioan Botezatorul, piesa de mare rafinament artistic aflata astazi la catedrala San Lorenzo din Genova demonstreaza acelasi lucru.

Cand am ajuns noi sus, doi cercetatori din Ungaria coborasera in haul imensului bazin niste aparate de control, cu care masurau anumiti parametri de ei stiuti. S-a intamplat ceva foarte ciudat, care ne-a distras cumva atentia : aparatele noastre fotografice inregistrau acolo, pe varful muntelui pe care a avut loc executia Sf Ioan Botezatorul – un cerc solar pe care noi nu-l vedeam si nici macar nu-l banuiam, din cauza luminii difuze, inca puternica, a zilei…  Ca un glob imens pozitionat chiar deasupra noastra, pe muntele sfintit de sange de prooroc si mucenic… Nu era prima data cand fotografiam contre jour, si totusi… Am avut un sentiment absolut straniu, dar de mare forta, ca tot ceea ce tine de duhul Inaintemergatorului Domnului.

104_1688 (1) neprelucrata 8 Mukawir11 Mukawir

Dar istoria cetatii Mukawir este mai veche decat istoria Sf Prooroc Ioan Botezatorul. O prima fortareata a fost construita aici de catre imparatul hasmonean Alexandru Jannaeus ( 103-76 inainte de Hristos) pentru a apara partea estica a teritoriului sau impotriva nabateenilor. Intrucat s-a crezut ca cetatea este absolut inviolabila, Alexandra, vaduva imparatului, si-a plasat aici tezaurul, care insa a fost cucerit de romani la zece ani dupa moartea reginei (57 i. H.), in urma razboiului fraticid al fiilor sai. In anul 37 i.H. Senatul roman l-a proclamat pe regele Irod cel Mare stapan si peste teritoriile dinastiei Hasmoneene, iar acesta a reconstruit cetatea, dandu-i functiune atat de resedinta de vara, cat si de punct strategic de aparare impotriva nabateenilor vecini ( Petra). A construit pe platoul taiat din varful muntelui turnuri inalte de 90 m la fiecare colt si in mijloc un palat de o neasemuita frumusete – asa cum consemneaza istoricul Josephus, contemporan al regelui.  La moartea lui Irod, posesiunile sale au fost impartite intre cei trei fii ai sai, Cetatea Mukawir revenind lui Irod Antipa. Dupa 30 de ani, Irod Antipa divorteaza de sotia sa, o printesa nabateeana, pentru a se casatori cu Irodiada, sotia fratelui sau Filip, actiune condamnata de Sf Prooroc Ioan Botezatorul ( Matei 14, 1-12). Istoricul contemporan Josephus relateaza ca la Mukawir a fost adus Sf Ioan ca prizonier, aici a avut loc petrecerea de ziua lui Irod Antipa, aici executia sa prin taierea capului, la cererea Irodiadei si a Salomeei.

10 Mukawir 4 Mukawir

Cand Irod Antipa a murit pamanturile sale au fost luate de romani, care au instalat aici un contingent de soldati. Dar in anul 66 d.H, in stadiul incipient al revoltei evreilor impotriva dominatiei romane, un grup de rebeli a preluat cetatea Mukawir, iar un alt grup rebel a preluat cetatea « geamana » Masada, situata simetric, pe celalalt mal al Marii Moarte. Dupa caderea Ierusalimului, la anul 70 d.H., guvernatorul roman al Iudeii a trecut la asaltul cetatii Mukawir si a cucerit-o, inaltand pe latura vestica a muntelui o rampa prin care a fortat intrarea trupelor sale. Evreii s-au predat (neglorios) si au fost lasati sa plece. Aceeasi tactica au folosit-o romanii si la asaltul cetatii Masada, dar cei 970 de rebeli de acolo au preferat sa se omoare intre ei mai bine decat sa se predea, Masada reprezentand astazi simbolul demnitatii si dorintei de libertate a poporului evreu. In timp ce  Masada este si astazi atat de glorioasa incat anual au loc acolo festivitati nationale, cetatea sora Mukawir, cea in care Sf Ioan Botezatorul a fost decapitat, pare complet stearsa din memoria colectiva iudaica.

Maria Chirculescu

Sursă: LOCUL TAIERII CAPULUI Sf IOAN BOTEZATORUL: Mukawir, Iordania – blogul agentiei miriam turism

Indictionul, numerotarea anilor la romani

96703_indiction_1

Pentru ziua de 1 septembrie, in Sinaxar intalnim urmatoarea mentiune: „inceputul Indictionului, adica al anului nou bisericesc…”. Aceasta precizare nu este intamplatoare, pentru ca la romani inceputul anului se facea de la Indiction.

Ce este Indictionul?

Imparatul August este cel care a randuit Indictionul pentru adunarea impozitelor din toate partile imperiului roman. Indictionul era o perioada de 15 ani. El a fost impartit in trei parti a cate cinci ani. Al cincilea an din Indiction avea denumirea de Lustrum – stralucit. Era un moment de bucurie pentru amintirea faptului ca impozitele au fost predate Cezarului. S-a ajuns la perioada de 15 ani pentru ca in primii ani se strangeau materialele necesare pentru confectionarea armelor, coifurilor si sulitelor ostasilor. In a doua perioada de 5 ani se lua argintul necesar pentru plata ostasilor. Iar in a treia perioada era adus la Roma aurul necesar impodobirii statuilor inchinate zeilor.

Primul an din Indiction se numea indictionul intai, al doilea an – indictionul al doilea, pana la al 15-lea, dupa ordinea lor. In momentul in care se termina sirul celor 15 ani, incepea o noua perioada.

Romanii au asezat inceputul anului la 1 septembrie, ca zi de amintire a biruintei lui August impotriva lui Antonie si Cleopatra.

Regula pentru a cunoaste al catelea an al Indictionului este un an oarecare dupa Hristos, este urmatoarea: se aduna anul respectiv cu cifra 3 si se imparte totul la 15. Daca impartirea este fara rest, anul Indictionului este 15, iar daca ramane un numar, acesta va fi anul indictionului. De exemplu, daca dorim sa stim al catelea an al Indictionului este anul 1973, adaugam cifra 3 si impartim totalul – 1976 la 15 si vom gasi ca in afara catului 131 mai raman 11; prin urmare anul 1973 este al 11-lea an al Indictionului.

Sursă: Indictionul, numerotarea anilor la romani

Anul Nou bisericesc

100322input_file0074507_w300_h455_q100

Anul Nou bisericesc incepe pe 1 septembrie si se incheie pe 31 august. Potrivit traditiei iudaice, in aceasta zi Dumnezeu a inceput lucrarea de creare a lumii si tot in aceasta zi, Mantuitorul a pus inceput activitatii Sale de propovaduire a Evangheliei.

Anul bisericesc sta sub ocrotirea Maicii Domnului. Acest lucru ne este descoperit si in troparul slujbei in care ii multumim lui Dumnezeu pentru tot ceea ce ne-a daruit in anul care a trecut si Il rugam sa binecuvinteze anul care incepe: „A toata faptura, Ziditorule, Cel ce vremile si anii ai pus intru puterea Ta, binecuvinteaza cununa anului bunatatii Tale, Doamne, pazind in pace poporul si tara aceasta, pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu, si ne mantuieste pre noi”.

Anul bisericesc nu este identic cu anul liturgic

Daca anul bisericesc incepe pe data de 1 septembrie, anul liturgic isi are inceputul in ziua Sfintelor Pasti. De la aceasta sarbatoare se numara Evangheliile si Duminicile anului bisericesc. Anul liturgic se imparte in trei mari perioade:

a) Perioada Triodului (perioada prepascala)
b) Perioada Penticostarului (perioada pascala)
c) Perioada Octoihului (perioada postpascala).

Fiecare din aceste perioade cuprinde un anumit numar de saptamani.

a) Timpul Triodului tine de la Duminica Vamesului si a Fariseului (cu trei saptamani inainte de inceputul postului Pastilor) pana la Duminica Pastilor (total 10 saptamani).

b) Timpul Penticostarului tine de la Duminica Pastilor pana la Duminica I-a dupa Rusalii sau a Tuturor Sfintilor (total opt saptamani).

c) Timpul Octoihului tine tot restul anului, adica de la sfarsitul perioadei Penticostarului pana la inceputul perioadei Triodului. Este cea mai lunga perioada din cursul anului bisericesc.

Pe data de 1 septembrie il sarbatorim si pe Sfantul Cuvios Dionisie Exiguul – parintele erei crestine.

An Nou cu bucurii!

Sursă: Anul Nou bisericesc

31 august: Braul Maicii Domnului praznic închinat Maicii Domnului ,

63460

Pe 31 august, Biserica Ortodoxa praznuieste punerea in racla a cinstitului brau al Maicii Domnului, in Constantinopol. Datorita prezentei acestui sfant vesmant si a ajutorului primit de credinciosi de la el, Constantinopolul a fost numit „orasul Maicii Domnului”.

Potrivit Sfintei Traditii, Apostolul Toma nu a fost prezent la inmormantarea Maicii Domnului. El se va invrednici sa primeasca Cinstitul Brau, ca semn al inaltarii ei cu trupul la cer. Acest Brau a fost facut de Fecioara Maria din par de camila. A fost adus in Ierusalim de imparatul Teodosie cel Mare (379-395). In anul 395, Arcadie, fiul lui Teodosie cel Mare, aduce la Constantinopol Braul Maicii Domnului.

braul_maicii_domnului_

In secolul al X lea, imparateasa Zoe, sotia lui Leon al VI-lea Inteleptul (886-912), scapa de prezenta unui duh necurat prin sarutarea acestui sfant vesmant.După mai mulți ani, pe vremea împăratului Leon, femeia lui, Zoe, era chinuită de duhul cel rău. Din acest motiv, împăratul și rudele lui erau mâhniți; de aceea, se făceau multe rugăciuni către Dumnezeu pentru împărăteasa care suferea.

Într-o zi, i s-a arătat o vedenie dumnezeiască, care i-a spus că de se va așeza pe ea Brâul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, va fi vindecată. Împărăteasa i-a spus de această vedenie împăratului Leon, care a rugat pe patriarh să dezlege pecetea, s-a deschis sicriul și s-a găsit întreg cinstitul Brâu al Preacuratei Maicii lui Dumnezeu, nici câtuși de puțin deteriorat, indiferent de vechimea vremii. Patriarhul a sărutat cinstitul brâu cu cucernicie și l-a adus împărătesei. Imediat ce l-a întins pe el deasupra ei, aceasta a scăpat de chinul diavolesc, fiind vindecată în totalitate.
Atunci toți cu bucurie au dat slavă Preacuratei Maici a Dumnezeului Hristos iar cinstitul Brâu a fost așezat în aceeași raclă de aur, pecetluit cu pecetea împărătească, iar în cinstea Preasfintei Fecioare s-a făcut sărbătoare, pentru aducerea aminte de minunea ce a fost făcută cu sfântul ei Brâu, prin mila și iubirea de oameni a Celui ce S-a născut din ea, a Lui Hristos, Dumnezeu.

De atunci și până astăzi, sunt consemnate nenumărate vindecări pe care Maica Domnului le-a făcut prin Brâul pe care l-a dăruit, astfel, celor ce o iubesc.

Drept multumire, imparateasa a brodat Braul Maicii Domnului cu fir de aur si l-a reasezat in racla daruita de imparatul Arcadie. Astfel, sarbatoarea de pe 31 august este dedicata aducerii cinstitului brau in Constantinopol, dar tot in aceasta zi este pomenita si vindecarea miraculoasa a imparatesei Zoe.

In secolul al XII-lea, in timpul imparatului Manuil I Comnenul (1143-1180) s-a stabilit oficial sarbatoarea punerii in racla a cinstitului Brau al Maicii Domnului pe 31 august.In trecut, Sfantul Brau se sarbatorea pe 2 iulie, cand facem pomenire de Asezarea Vesmantului Nascatoarei de Dumnezeu in Vlaherne.

Cu privire la prezenta Braului Maicii Domnului in Manastirea Vatoped, se cunosc doua opinii: sunt persoane care sustin ca el a fost daruit manastirii de cneazul sarb Lazar I (1372-1389) si altele care afirma ca a fost daruit de insusi imparatul bizantin Ioan Cantacuzino (1347-1355).

O parte din Braul Maicii Domnului se pastreaza in Manastirea Kato Xenia, din Grecia, iar cealalta parte din Braul ei este prezenta in Manastirea Vatopedu, din Muntele Athos.

Sursă: Braul Maicii Domnului

Europa postcreștină – 2 800 biserici vor fi demolate în Franța

Declinul creștinismului practicant în Europa, contracarat în același timp de secularismul maselor și de ateismul militant al elitelor, nu mai este un simplu moft trecător, ci este o certitudine. Cifrele demonstrează că majoritatea în Europa nu mai sunt creștinii, ci sunt cei ce se declară „fără religie”, pe măsură ce ia amploare un alt fenomen pe Bătrânul Continent și anume islamizarea acestuia.

Pe măsură ce numărul de credincioși a scăzut constant în ultimele decade, multe temple au fost practic abandonate, în timp ce numărul moscheilor crește simțitor. Pe de altă parte influența creștinilor în politică este tot mai scăzută, în timp ce politicile umaniste de stânga, puternic influențate de lobby-ul LGBT, domină agenda majorității  guvernelor.

Franța – Conform unui raport al Senatului francez, 2 800 de biserici vor fi demolate în Franța, multe din acestea cu o vechime de secole. Decizia a fost luată datorită costurilor de restaurare ce sunt mai ridicate decât cele de demolare.

În 2013 de exemplu, Biserica St. Jaques din Abbeville, construită în 1868, a fost demolată, cheltuielile totale fiind de 350 000 de euro. Această sumă este inferioară celei care era necesară pentru restaurarea ei . Pe măsură ce numărul de credincioși a scăzut constant în ultimele decade, aceste biserici  au fost practic abandonate. Pentru multe orașe din Franța, lipsa de interes și înaltul preț al terenurilor unde sunt construite aceste biserici, pur și simplu nu mai justifică investițiile de restaurare. Din 2007, când s-a luat această decizie, mai multe biserici au fost substituite de centre comerciale, magazine, blocuri de locuințe sau parcări de mașini.

Recenta invazie în Biserica Santa Rita din Paris, ce a culminat cu expulzarea preotului și a credincioșilor ce celebrau sfânta liturghie, a reaprins discuțiile. Terenul fusese vândut și noii proprietari revendicau ca edificiul să fie demolat.

Deputata Marine Le Pen a generat o dispută, spunând că guvernul în loc de a distruge biserici, ar trebui „să demoleze moscheile radicalilor”. Ea a luat poziție ținând cont de un factor ce nu este luat în seamă de majoritatea mediilor de comunicație. O parte din aceste terenuri sunt vândute grupurilor islamiste ce construiesc moschei pe aceste locuri.

De fapt, sute de noi moschei se construiesc în fiecare an în Europa. Acestea dispun de o capacitate pentru sute de mii de tineri musulmani, născuți în Europa sau pentru emigranții recent sosiți. În funcție de legile fiecărei țări, deseori aceste edificii primesc bani din partea guvernelor.

Situația este aceeași și în alte țări

Biserica Angliei, cunoscută în lume ca Biserica Episcopală Anglicană, are 16 000 de biserici în Marea Britanie. Cu creștinismul aflat într-un pronunțat declin, opțiunea administrativă este de a închide 2 000 de temple. În aceste locuri se întâlnesc de obicei mai puțin de zece credincioși, majoritatea acestora fiind de o vârstă înaintată. Acest lucru face neviabile cheltuielile de întreținere a acestor temple, așa că opțiunea este transformarea acestora în „biserici de vacanță” ce se deschid doar în săptămânile de Crăciun și de Paște, când mulți credincioși nominali caută o biserică în virtutea obiceiului.

Un program de finanțare al guvernului prin intermediul Consiliului Artelor din Anglia, caută alte destinații pentru aceste edificii ce aparțin bisericii oficiale a statului. Aceste spații pot să fie închiriate pentru o amplă gamă de evenimente și activități cum sunt conferințe, recepții pentru nunți, activități de caritate, filmări sau târguri pentru locuri de muncă.

The Guardian informează că 394 biserici creștine sunt disponibile pentru a fi renovate și transformate pentru alte destinații. În unele cazuri acestea au fost transformate în moschei.

În ultimele decade în Germania, peste 350 de biserici au fost închise. Acum, proiectul cunoscutului politician de stânga Joachim Reinig are ca obiectiv „integrarea cât mai rapidă” a miilor de refugiați musulmani ce sosesc în Europa în fiecare săptămână. Conform propunerii, bisericile creștine trebuiesc demolate pentru ca moschei musulmane să fie construite pe respectivele locuri.

Discursul lui Reinig, regizat de ideea multiculturalismului, se bazează pe un raport din 2013, la care el însuși a ajutat  ca să fie redactat, și care identifică o „nevoie urgentă” pentru construcția de moschei în regiune. Conform Senatului din Hamburg, ce a redactat un raport similar pe această temă, ideal ar fi „o moschee în fiecare cartier”. Motivul principal al acestei măsuri ar fi importanta „muncă comunitară” promovată de aceste moschei.

Sursa: NoticiaCristiana.com

Sursă: Europa postcreștină – 2 800 biserici vor fi demolate în Franța – Stiri Crestine.ro

O companie din Canada, acuzată de evaziune, a pus mâna pe încă o bucată din aurul din Apuseni

foto.sugar3j0x5

Canadienii de la Eldorado Gold, care sapă după aur și argint în mai multe perimetre miniere din Patrulaterul Aurifer din Munții Apuseni, inclusiv la Certej, au anunțat că își vor extinde activitatea în România, după ce a primit, luna aceasta, licența de explorare de la Agenția Națională pentru Resurse Minerale (ANRM) pentru perimetrul minier Troița-Pițiguș, aflat în zona de sud a Munților Apuseni, la circa şase kilometri de proiectul Certej.

„Zona Troiţa-Piţiguş pentru care s-a obţinut licenţa este adiacentă celorlalte perimetre pentru care compania deţine licenţe, majorând poziţia în teritoriu a Eldorado la 46 de kilometri pătraţi”, susțin canadienii.

Potrivit companiei, ANRM a acordat în luna august licență de exploatare pentru perimetrul Bolcana societății European Goldfields Deva SRL, deținută în proporție de 100% de Eldorado. Licența s-a acordat pe o perioadă de cinci ani și poate fi reînnoită pentru încă trei.

Conform Minning Watch, în ultimii ani, Eldorado Gold aproape că și-a dublat suprafața deținută în zonă, numărul perimetrelor concesionate crescând la cinci: Certej, Săliște Hondol, Băița Crăciunești, Certej Nord și Troița Pițigus.

“Deși aceste concesiuni sunt prezentate drept proiecte distincte de către Eldorado Gold, harta realizată de Mining Watch România(http://miningwatch.ro/harti/certej.html) arată că acestea se constituie ca un tot unitar.

Spre exemplu, amploarea proiectului Certej depășește granițele concesiunii inițiale. Prin urmare compania soră European Goldfields Deva SRL a cerut și a obținut de la ANRM în 2010 perimetrul Săliște Hondol. Aici ar urma să fie amplasate cele două iazuri de decantare, unul de sterile toxice, celălalt de cianurație prevăzute de Deva Gold SA pentru proiectul minier Certej”, susțin cei de la Minning Watch.

Bogăția din pământ Zona Apusenilor, numită şi Patrulaterul Aurifer, este foarte bogată în aur şi cupru, dar şi în alte metale rare. Oficial, resursele sunt secrete de stat. Cu toate acestea, informaţii din zona ANRM arată că acolo sunt 700 de tone de aur şi 2.000 de tone de argint. Asta înseamnă o valoare de 45 miliarde de lei şi, respectiv, 6,4 miliarde de lei, dacă ţinem cont de recuperarea zăcămintelor de 80%.

Toată lumea a fost capacitată pe rezervele de la Roşia Montană, unde au fost angrenaţi cei de Gold Corporation , dar şi Deva Gold din România. Cianurarea gândită de aceştia a scos lumea în stradă, iar proiectul a căzut momentan.

La Certej, lângă Deva, s-a folosit ani de zile controversata cianurare. Eldorado Gold a susţinut că va utiliza metoda oxidării prin presiune şi speră ca astfel să scoată aur şi argint în valoare de 3,2 miliarde de dolari. Eldorado, companie care a cumpărat deţinătorul licenţei, European Goldfields, cu 2,4 miliarde de dolari, a spus că doreşte să scoată 4 milioane de uncii de zăcământ aurifer şi 25,6 milioane de uncii de argint.

Eldorado Gold exploatează, dezvoltă şi produce aur în Turcia, China, Grecia, Brazilia şi România. La Certej, canadienii lucrează alături de Minvest Deva, companie de stat. Investiţiile totale în proiectul de la Certej sunt de 652 milioane de dolari, din care 449 milioane de dolari reprezintă investiţia iniţială pentru demararea proiectului.

Rata de procesare va fi de aproximativ 8.000 de tone/zi, ce va duce la producerea a 140.000 de uncii de aur şi 830.000 de uncii de argint pe an. Tehnica de extragere a minereurilor pe care compania o va folosi este cea a oxidării prin presiune. Cianura nu va fi folosită până la faza de obţinere a concentratului.

Primul kilogram de aur va fi extras în 2018. Până atunci, canadienii vor construi sediul social, uzina de preparare a minereului, iazul de decantare. Eldorado Gold, prin Deva Gold, are în prezent autorizaţia de mediu şi o aşteptă pe cea de construcţie.

Amprenta proiectului este de 456,2 hectare, suprafață acoperită în prezent de păduri, pajiști, terenuri arabile și zone rezidențiale. Însă toate perimetrele deținute de canadieni au o suprafață mult mai extinsă. Canadienii au înregistrat un prim eșec în luna iulie a acestui an, când autorizația de construire pentru organizarea de șantier aferentă iazurilor de decantare ale minei Certej, în cadrul proiectului aurifer de la Certeju de Sus, a fost suspendată de Tribunalul Cluj. Decizia nu este definitvă, dar are efecte din momentul suspendării, potrivit Mining Watch România.

Suspiciuni Asupra Eldorado Gold planează foarte multe suspiciuni. Un raport al Centrului pentru Cercetare al Companiilor Multinaționale (SOMO) arată că firma canadiană a reuşit să se eschiveze de la plata taxelor în Grecia prin intermediul unor companii de tip căsuţă poştală din Olanda. Astfel, s-au consemnat pierderi fiscale de 1,7 milioane de euro pentru Atena, în ultimii doi ani. Căsuţa poştală arată modul cum canadienii fac afaceri în toată lumea pentru a evita plata impozitelor.

Raportul “Fool’s Gold” susţine că Eldorado utilizează o schemă de finanțare a împrumuturilor care mută plata dobânzilor de la filiala greacă Hellas Gold SA, prin intermediul unor companii olandeze de tip cutie poștală, către o entitate din Barbados în care venitul rămâne neimpozitat.

Mina din Apuseni este prin urmare finanţată din Barbados, conform documentului. Compania olandeză Eldorado Gold (România) BV este proprietarul direct al Deva Gold (80%). Deva Gold este finanțată printr-o facilitate de credit în valoare de 200 milioane de dolari a unei alte firme cutie poștală olandeză, Eldorado Gold Treasury BV, care la rândul său, este finanțată prin bilete la ordin emise de acționarul său olandez (Eldorado Gold Cooperatief).

Evidențele contabile arată că Eldorado Gold Cooperatief a primit împrumuturi de la două filiale din Barbados în 2013, în valoare de 100 milioane, respectiv 25 milioane de dolari.

Sursă: O companie din Canada, acuzată de evaziune, a pus mâna pe încă o bucată din aurul din Apuseni

Rabinul şef al comunităţii evreieşti: Dacă toţi aceşti musulmani vor veni, pericolul ca etosul Europei să se schimbe este foarte mare

Rabinul şef al comunităţilor evreieşti din România, Rafael Shaffer, a declarat, duminică, la Festivalul „Dilema Veche“ de la Alba Iulia, că dacă toţi musulmanii de care se vorbeşte vor veni în Europa, pericolul ca etosul să se schimbe este foarte mare, adăugând că nu ar vrea să fie “în pantofii politicianului care va lua decizii” privind criza migraţiei.

Rafael Shaffer a afirmat, într-o dezbatere cu tema ”Migraţia religiei sau religia migraţiei”, în cadrul Festivalului DIlema Veche, că nu putem să nu îi primim pe cei care fug de război şi “sunt în primejdie de moarte”, dar a avertizat că dacă toţi aceşti musulmani vor veni, pericolul ca etosul Europei să se schimbe este foarte mare.

Întrebat ce soluţie ar trebui să adopte liderii europeni la criza migraţiei, rabinul Rafael Shaffer a răspuns că din păcate nu are nicio soluţie şi nu ar vrea să fie “în pantofii politicianului care va lua decizii”.

”Din păcate, nu am nicio soluţie. Nu putem să nu-i primim pentru că ei sunt acolo în primejdie de moarte. Am văzut fotografii din Alep distrus, nu ştiu cum mai pot trăi acolo oameni. Europa este cum este şi dacă toţi aceşti musulmani vor veni, pericolul ca etosul Europei să se schimbe este foarte mare. Nu aş vrea să fiu în pantofii politicianului care va lua aceste decizii”, a mai spus rabinul şef al comunităţilor evreieşti din România.

El a explicat şi ce ar însemna violenţa în context religios spunând că este lipsa capacităţii de a vorbi, iar antiteza violenţei este religia.

”Violenţa este o expresie a lipsei de capacitate de a vorbi. Religia învaţă omul să vorbească. Cu aproapele lui, cu Dumnezeu. Dacă este ceva care este antiteza violenţei aceasta este religia”, a mai spus Rafael Shaffer.

Sursă: Rabinul şef al comunităţii evreieşti: Dacă toţi aceşti musulmani vor veni, pericolul ca etosul Europei să se schimbe este foarte mare

Românca Ana Aslan a înființat primul Institut de Geriatrie din lume. I-a tratat pe Charlie Chaplin și pe John F. Kennedy 

Născuta în Brăila în 1896, Prof. dr. Ana Aslan și-a dedicat viața (avea 92 de ani când a murit) studierii tratamentului geriatric (împotriva îmbătrânirii). Rezultatele pe care le-a obținut în acest domeniu cu produsul  GEROVITAL H3, dezvoltat în 1951, au făcut-o să fie una dintre cele mai cunoscute cercetătoare din lume.

Ca om de știința, ea este un inventator. A studiat medicina la Universitatea din București (1915-1922) și s-a specializat în cardiologie, gerontologie și geriatrie. A fost profesor la clinica medicală din Timișoara între 1949 și 1958.  Într-o lume a bărbaților, Prof. Dr. Ana Aslan reușește să creeze în 1952, în București, primul Institut de Geriatrie din lume. Organizația Mondială a Sănătății a folosit acel model de organizare pentru alte institute similare.

În 1952 ea a pregătit H3 Gerovital, un produs farmaceutic pentru tratarea îmbătrânirii și a unor boli ale vârstei a treia. Ea se află la originea interesului deosebit de care se bucura Romania în privința tratamentelor geriatrice. Ana Aslan a tratat multe personalități faimoase ca: Mao Tse-toung, Charles de Gaulle, Pablo Picasso, Sir Winston Churchill, Charlie Chaplin, Marlene Dietriech, Nicolae și Elena Ceausescu, Konrad Adenanuer, Aristotle Onasis, John F. Kennedy și mulți alții.

Ana Aslan a contribuit în mod original la cercetările îmbătrânirii celulare și moleculare. Ea avea o empatie specială pentru bătrâni și s-a luptat să le aline suferințele. Ana Aslan avea o înțelegere deosebită a frumuseții și a culturii și a luat atitudine pe subiecte ca religia, euthanasia, moartea, politica și iubirea. La un moment dat, când a vizitat mormântul lui Hipocrate, Ana Aslan a spus: „Acum realizez cât sunt de mică”.

Traducere și adaptare, Ancuța Motoianu

Sursa: ec.europa.eu

Sursa foto: radiocluj.ro

Sursă: Românca Ana Aslan a înființat primul Institut de Geriatrie din lume. I-a tratat pe Charlie Chaplin și pe John F. Kennedy | Cunoaste lumea

Totalitarismul „căsătoriei” unisex

În noiembrie 1996, First Things a găzduit un simpozion intitulat „Uzurparea judiciară a politicii”, în care contribuitorii au discutat amenințarea la adresa democrației americane, apărută odată cu instituirea avortului în SUA de către Curtea Supremă. Nimic nu poate rivaliza cu numărul enorm de ființe umane nevinovate ucise de avort, și totuși, First Things a considerat potrivit să se concentreze nu asupra copiilor înșiși sau asupra mamelor sau a taților, ci asupra amenințării la adresa democrației și a experimentului american apărut prin depășirea atribuțiilor judiciare care a dus la legalizarea avortului.

Legalizarea „căsătoriei” unisex nu aduce cu sine sângele nevinovat care strigă la ceruri, deși este, probabil, de departe cea mai îndrăzneață inițiativă de inginerie socială din istoria americană. Însă modul în care a fost impusă într-un stat după altul, instanțele alegând să ignore inițiativele în care cetățenii și-au exprimat voturile, pregătește terenul pentru o decizie a Curții Supreme a Statelor Unite, de aceeași factură cu Roe c. Wade. Curtea Supremă a anunțat că va decide asupra „căsătoriei” unisex la această ședință – la exact 10 ani după legalizarea „căsătoriei” unisex în Canada. Este important ca americanii să analizeze ce s-a întâmplat în Canada.

În data de 20 iulie 2005, Canada a devenit a patra țară din lume care a legalizat „căsătoria” unisex. În acea zi, soarele a răsărit ca întotdeauna, oamenii s-au dus la serviciu, misa zilnică a fost celebrată în bisericile catolice și viața zilnică a decurs în continuare ca de obicei. În zilele și lunile următoare, nu a existat o creștere masivă a numărului de cupluri homosexuale care s-au „căsătorit” (deja era legal în 8 din 10 provincii din anul 2003), speculațiile privind posibilitatea unui turism în scopul „căsătoriei” unisex din Statele Unite nu s-au concretizat de fapt niciodată, iar drapelul canadian nu a fost schimbat de la frunza de arțar la curcubeul LGBT. Totuși, ceva foarte semnificativ s-a întâmplat odată cu legalizarea „căsătoriei” unisex în Canada, și acest lucru nu a fost libertatea homosexualilor de a se căsători și nici nu a avut legătură, de fapt, cu căsătoria.

20 iulie 2005 a marcat un pas foarte semnificativ către totalitarism în Canada.

Libertatea de exprimare, drepturile părinților, dreptul de a predica și de a practica propria religie și fibrele uzate și zdrențuite ale decenței normale au fost, toate, puternic lezate. Odată cu legalizarea „căsătoriei” unisex, ceea ce cu doar câțiva ani înainte era aberant s-a încetățenit ca un drept legal, iar ceea ce era o viziune normală și naturală asupra sexualității a fost redus la statutul de gândire retrogradă a unor dinozauri vinovați de crime motivate de ură.

Terrence Prendergast este arhiepiscopul catolic de Ottawa. Într-un discurs susținut la St. Thomas University din Minnesota în 2012, acesta a evidențiat consecințele „căsătoriei” unisex în Canada. Lista sa includea: restricționarea libertăților, educație sexuală forțată, copii confuzi pe plan sexual, experimentare sexuală în rândul copiilor, reducerea la tăcere și slăbirea Bisericii, creșterea numărului de nașteri în afara căsătoriei, de inseminări in-vitro, de avorturi, accentuarea sărăciei, a nefericirii, creșterea incidenței bolilor, a dependențelor și ascensiunea costurilor cu asistența sanitară.

Episcopul de Calgary, Frederick Henry, a fost chemat în audieri în fața unui Tribunal al Comisiei pentru Drepturile Omului în 2005, pentru redactarea unei scrisori care definea învățătura catolică cu privire la „căsătoria” unisex. În discursul său, arhiepiscopul Prendergast l-a citat pe episcopul Frederick Henry:

„Legile cu privire la drepturile omului, concepute ca un scut, sunt utilizate acum pe post de sabie. Problema este rareori formarea adevărului, ci mai degrabă cenzura și aplicarea unei teologii particulare prin amenințări, sancțiuni și măsuri punitive.”

Arhiepiscopul Prendergast a continuat:

„Biblia este numită literatură motivată de ură. În mod clar, Biserica este în colimator. Va exista o presiune tot mai mare ca Biserica să se conformeze sau să fie închisă.”

Nebunia colectivă este un termen care, de obicei, desemnează frenezia febrilă a gloatei, dar există o nebunie colectivă mai întunecată, mai sistematică și mai rezistentă în timp, obținută prin reducerea unor adevăruri evidente la statutul unor probleme de evitat. Odată cu legalizarea „căsătoriei” unisex, un edict juridic a stabilit acest tip de „mariaj” ca normă, prin urmare excluzând drept discriminatorii argumentele esențiale, al complementarității dintre bărbat și femeie sau al scopului procreativ al căsătoriei.

În mod firesc, primul lucru pe care îl observăm la o persoană este sexul acesteia, și primul lucru pe care îl realizăm atunci când ne gândim la sexe este complementaritatea fizică evidentă a bărbatului și a femeii, dar în noul regim al „mariajului” unisex, acestor adevăruri simple și evidente trebuie să li se anexeze o derogare, conform căreia nu există natură, sexualitatea umană este plastică și nu există niciun lucru organic, bun și adevărat în sine. Este o chestiune de o semnificație uriașă pentru formarea psihosexuală a tinerilor și pentru fericirea și devenirea indivizilor și a societății ca întreg, dar totodată, este un pas decisiv în direcția distrugerii inteligenței critice, a cultivării unei dependențe abjecte și apoi, la final, a nebuniei și totalitarismului.

Doug Mainwaring lucrează în cadrul CanaVox, un proiect al Witherspoon Institute. El se autodescrie drept un homosexual abstinent. Mainwaring consideră eforturile de redefinire a căsătoriei drept „o formă de totalitarism incremental”. Potrivit lui Mainwaring,

„homosexualii și lesbienele au fost folosiți ca pioni de către progresiști, pentru a aduce în față această chestiune de nișă, care eu consider cu tărie că are ca scop introducerea incrementală a totalitarismului.”

Sindromul Stockholm a fost intens dezbătut în anii 1970, când moștenitoarea bogată Patty Hearst a fost răpită pentru răscumpărare, dar apoi a fost surprinsă alăturându-se răpitorilor săi în jefuirea unei bănci și brutalizarea unor oameni nevinovați. Înainte de a fi răpită, nu exista nicio indicație că Hearst ar fi fost psihopată, nu exista nicio sugestie de criminalitate latentă, ci mai degrabă răutatea lui Patty Hearst a fost cauzată de manipularea psihologică a răpitorilor săi.

În captivitate, lui Hearst i-a fost refuzată personalitatea autonomă. Dacă și când putea să stea în picioare, să se așeze, să se culce, să mănânce, să bea, să doarmă, să vorbească sau să tacă – controlul asupra tuturor acestor lucruri i-a fost refuzat. I-a fost refuzată orice acțiune proprie, a fost redusă la neajutorare, desființată ca persoană. Apoi, după demontarea ei completă, micile acte de bunătate, împreună cu restabilirea ordinii și, prin urmare, a posibilității unui sens, i-au reconstituit universul. Noul univers al lui Hearst a fost, însă, creat și ordonat în jurul răpitorului său, care de acum îi era și salvator.

Legalizarea „căsătoriei” unisex nu are legătură cu permiterea unui lucru; „căsătoriile” unisex aveau loc deja. Nu s-a dorit recunoașterea vreunui lucru;ajutoarele pentru soț/soție și cele de supraviețuitor, măsurile fiscale în beneficiul familiei și orice alte avantaje puteau fi acordate și fără a numi acest lucru „căsătorie”. Legalizarea „căsătoriei” unisex a vizat interzicerea definirii căsătoriei heterosexuale ca normă. A vizat ca statul să refuze dreptul de a rosti unul dintre cele mai evidente adevăruri cu privire la natura umană. A fost o conspirație de punere în aplicare a nebuniei colective, de cultivare a dependenței psihologice și de atingere a controlului totalitar.

Desigur că multora nu li s-a părut ceva extraordinar, fiindcă rareori ne dăm seama de semnificația evenimentelor pe măsură ce acestea se produc. Mai mult, poporul canadian se mândrește cu firea sa agreabilă și iubitoare de pace până la defect. Vasta majoritate a canadienilor nu exprimă niciodată opinii contrare spiritului vremii, vasta majoritate a părinților se supun pasiv cadrelor didactice și entertainment-ului popular drept principali educatori ai copiilor lor, o mare majoritate a oamenilor nu mai iau religia în serios, iar pentru cei care o fac, o mare majoritate a clerului a renunțat de mult să predice învățăturile cu caracter mai dificil ale creștinismului.

Marșul către nebunie a fost unul lung, iar în timp, s-au înmulțit adevărurile pe care nu le putem rosti. În spațiile publice, conservatorii au trebuit să trăiască tot mai mult în sinea lor, or pentru oricine, să fie singur în sinea lui poate fi periculos. În imaginația noastră colorată, majoritatea dintre noi căzusem în autoidolatrie la gândul unei ultime bătălii glorioase pe care am putea-o purta, dacă ar fi vreodată nevoie. În filmul minții noastre, Golgota noastră personală ar fi fost una a eroismului și stoicismului. Tristul adevăr este, însă, că pe majoritatea dintre noi ne omoară mărunțișurile și nu sabia, lucru pe care îl știam în adâncul nostru, astfel că mulți dintre noi am ajuns să ne autodisprețuim și să renunțăm. Legalizarea „căsătoriei” unisex în Canada a decimat mișcarea socială conservatoare.

Adoptarea Legii privind căsătoria civilă a fost înregistrarea oficială a divorțului nostru colectiv de dreptul natural și de sănătatea mintală. A fost un exemplu zdrobitor de revoluție politică și culturală. Dar la un alt nivel, a fost mai mult decât atât. Odată cu adoptarea Legii privind căsătoria civilă, ne-am capitulat dreptul de a ne învăța copiii despre bărbăție și feminitate, despre soț și soție. Pentru că, s-o spunem drept, pentru activiștii homosexuali, ținta au constituit-o dintotdeauna copiii.

Practic, orice homosexual este neobișnuit de preocupat de propria copilărie. Copilăria și pubertatea sunt cele mai dinamice perioade ale dezvoltării psihosexuale și toți homosexualii sunt nedumeriți cu privire la sexualitatea lor. Spre deosebire de animale, a căror sexualitate este pur instinctivă, sexualitatea umană este o combinație între instinct și socializare. Există mulți factori care contribuie la socializarea unui copil: familia, colegii, școala, cultura, dar toate acestea sunt sub tutela statului, care deține puterea emiterii legilor și a aplicării pedepselor.

Revoluționarii sexuali care au făcut lobby pentru recunoașterea juridică a „căsătoriei” unisex obținuseră deja toate beneficiile legale, sau ar fi putut obține cu ușurință toate beneficiile legale de care se bucură căsătoria heterosexuală, prin recunoașterea juridică egală a parteneriatelor civile unisex – dar acest lucru i-ar fi privat de premiul cel mai râvnit, puterea de a le refuza heterosexualilor orice pretenție de distincție și dreptul de a-i îndoctrina pe copii în acest sens.

O revoluție a avut loc în Canada. Se prefigurase de mult și nu i se văd încă toate roadele, dar revoluția s-a produs cu siguranță, iar termenul care desemnează noul regim începe cu T mare.

Sursă: Totalitarismul „căsătoriei” unisex