Archive | Septembrie 2016

Translația clădirilor, invenția care a salvat bisericile de pe „lista neagră” a lui Ceaușescu. 

Începută imediat după cutremurul din 1977, sistematizarea cerută de Nicolae Ceaușescu avea să pună la pământ zeci de mii de clădiri din întreaga țară. Din dorința de modernizare a orașelor, multe clădiri vechi, unele dintre ele monumente istorice, au fost rase de pe suprafața pământului, iar lăcașele de cult nu au făcut excepție. Din fericire, unele au fost salvate în ultima clipă, printr-un procedeu ingenios care pare și acum o adevărată minune inginerească.

Salvatorul câtorva lăcașe de cult care se aflau pe „lista neagră” a autorităților comuniste a fost inginerul Eugeniu Iordăchescu. Povestea lui este cu adevărat impresionantă. Dintr-un reportaj realizat de TVR, aflăm că totul a început în anii 1980, când Eugeniu Iordăchescu era director tehnic la Institutul Proiect București.  El a fost desemnat să „curețe” Dealul Arsenalului, pentru a face loc construirii Casei Poporului și cartierului Centrul Civic. În total, numai în București urmau să fie demolate peste 40 de biserici, pe lângă alte clădiri istorice.
Disperat să salveze măcar o parte din ele, Eugeniu Iordăchescu a propus o soluție revoluționară: translația construcțiilor, adică urcarea acestora pe roți și mutarea lor în altă parte, pe distanțe de sute de metri. Astfel au fost mutate 10 biserici din București, care au scăpat de demolare.
Procedeul translației era cunoscut deja, însă Iordăchescu a venit cu o soluție mult mai bună decât variantele existente până atunci: clădirile care urmau să fie mutate erau urcate pe o platformă specială din beton, care avea să le mențină în plan perfect orizontal în timpul deplasării. Practic, fundația clădirii era ridicată pe cricuri, se montau dedesubt șine de cale ferată și apoi se turna platforma de beton între spațiul dintre clădire și vagonul care asigura mutarea.
Prima biserică salvată astfel de buldozer a fost Schitul Maicilor, monument care datează din secolul al XVII-lea. A urmat Biserica Olari, iar soluția inginerului român a început să fie apreciată și lăudată inclusiv în presă din străinătate. Autoritățile comuniste au acceptat translația clădirilor nu dintr-un interes real pentru soarta monumentelor istorice, ci pentru a lăsa această impresie opiniei publice de peste hotare.
Imaginile care surprind întregul procedeu al mutării unei biserici sunt de-a dreptul surprinzătoare, după cum putem vedea în această înregistrare din 1982, care arată translația Schitului Maicilor.
Vedeti filmul la aceasta adresa https://www.youtube.com/watch?v=LbDvIy1l5hk
Au urmat și alte biserici vechi de sute de ani. Monumentele, care cântăreau chiar și câteva mii de tone, au fost deplasate pe distanțe de sute de metri, pentru a fi ascunse în spatele unor blocuri mari, astfel încât să nu mai „încurce” sistematizarea. Un alt exemplu este biserica Mânăstirii Mihai Vodă, dar și Biserica Sfântul Ștefan – Cuibul cu barză, ultima clădire salvată în acest fel. Ambele lăcașe de cult pot fi văzute acum doar dacă intri pe străduțe laterale, departe de drumul principal, cu alte cuvinte dacă știi unde să le cauți.
Eugeniu Iodăchescu a mai ajutat la translația a două biserici din provincie și a trei blocuri din București. Mai mult, aceste clădiri imense au fost mutate cu oameni cu tot, locuitorii nefiind nevoiți să iasă din apartamente în timpul deplasării.
Translația clădirilor, care a salvat de la distrugere capodopere de arhitectură și vestigii istorice, lăsând în urmă imagini simbolice ale sistematizării impuse de regimul comunist, rămâne o mare invenție inginerească. O idee aparent nebunească, în care la început nu a crezut nimeni, dar care demonstrează că omul poate găsi soluții chiar și în cele mai vitrege condiții, dacă își dorește cu adevărat.

Sursă: Translația clădirilor, invenția care a salvat bisericile de pe „lista neagră” a lui Ceaușescu. Imagini | ActiveNews

Anunțuri

Demolarea Bisericii Enei în 1977. DOCUMENTE apărute după 39 de ani, împreună cu mărturia autorului, Radu Ștefănescu: Bucată cu bucată, biserica era dezmembrată cu violență .

172-2156

Aflată pe Bulevardul Magheru, în locul actualului Bloc Dunărea, Biserica Enei a fost demolată de regimul comunist imediat după cutremurul din 1977, deși îi supraviețuise. Potrivit martorilor, se pare că ordinul a venit direct de la Elena Ceaușescu, la fel ca în cazul Biserici Sf. Vineri.

Radu Ștefănescu, fiul pictorului George Ștefănescu -. Râmnic, în prezent președinte al Fundației pictor George Ștefănescu, era în 1977 student în anul V la Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” din București. Înzestrat cu un Canon FTB QL, recomandat de cunoscutul fotograf Dinu Lazăr, Radu Ștefănescu a surprins momentele zguduitoare ale prăbușirii Bisericii Enei. Redăm în rândurile ce urmează mărturia lui Radu Ștefănescu, publicată deziaristionline.ro.

„Sfârșitul lunii aprilie 1977. Rănile cauzate de cutremur ne însoțeau la tot pasul în București. Eram student în anul V la Institutul de Arhitectură Ion Mincu. Chiar lângă școală puteam vedea zi de zi cum blocul Dunărea, afectat de cutremur, fusese împrejmuit cu panouri de table și muncitori cu utilaje speciale curățau blocul în vederea demolării. Pentru noi studenții era o imagine interesantă și urmăream cu atenție evoluția demolării. Nimic special până în ziua în care pe culoarele facultății a trecut un zvon că o pală de vânt rece care ne-a înfiorat pe toți.

Era vorba de biserica Enei sau Ienei, biserica cu Hramul Sfântului Nicolae. Biserica se afla vis a vis de teatrul Național, încadrată între două blocuri de imobile, cel mai cunoscut dintre ele fiind imobilul Dunărea. Biserica zidită prin anii 1720 – 1724 avea pictură murală originală de o mare frumusețe și o zonă repictată de Gheorghe Tattarescu.

Cred că pe data de 28 aprilie am aflat că biserica fusese lovită de o macara cu bilă. Atenția tuturor, studenți, profesori, personal s-a îndreptat de la structura de beton a imobilului Dunărea către biserică. Pe data de 29 și 30 aprilie am urmărit prin ferestrele Institutului de Arhitectură, cu aparatul de fotografiat în mână fazele demolării. Pe 29 aprilie am intrat chiar pe șantier cu bunul meu prieten, Dinu Lazăr, prezentând legitimațiile de la AAF. Am făcut câteva diapozitive nu foarte reușite. Eram extrem de emoționat, șantierul colcăia de militari, de muncitori, câțiva studenți sub îndrumarea unui cadru didactic de la Institutul de Artă Nicolae Grigorescu încercau salvarea unor bucăți de frescă, în timp ce un enoriaș dezgropa osemintele din biserică, iar soldații stropeau cu apă mormanele de dărâmături ca să împiedice cât de cât ridicarea prafului.

Vedeți aici o GALERIE FOTO cu momentele zguduitoare ale prăbușirii Bisericii Enei

Bucată cu bucată, biserica era dezmembrată cu violență și pierdea din înălțime și volum. Turla rămasă în picioare a provocat ceva bătaie de cap, pentru că nu vroia în ruptul capului să cadă. După ce s-au rupt cablurile de oțel cu care s-a încercat secționarea turlei, în seara zilei de 30 aprilie au fost aduse noi cabluri și două TABuri stăteau în așteptare. Cu toții simțeam că urmează ceva. Pe balcoanele hotelului Intercontinental se vedeau câțiva turiști, în blocul din stânga era mișcare pe la ferestre. Eu așteptam ascuns în spatele ferestrei de la catedra de Urbanism și mă echipasem cu noul meu Canon FTB QL, cu un obiectiv extrem de luminos. De la Dinu aveam un film deosebit de sensibil. Când a început să se aștearnă întunericul a fost întrerupt curentul electric. Facultatea, hotelul Intercontinental, clădirile din apropiere au rămas în beznă. În acel moment au pornit motoarele TAB urilor, cablurile de oțel care treceau prin ferestrele turlei s-au tensionat, iar eu am început să trag cadru după cadru, din mână. Turla s-a prăbușit și totul a fost înecat într-un nor de praf. După risipirea prafului a dispărut parcă și tensiunea care plutea în aer și după ce s-a aprins lumina pe la ferestre am putut vedea că distrugerea era definitivă. Prima dintre bisericile care aveau să dispară în următoare perioadă, în București, era la pământ. Un mecanism de distrugere a locașelor de cult bucureștene se pusese nemilos în mișcare în seara zilei de 30 aprilie 1977.

După ce am developat negativele am văzut că există o imagine cu turla bisericii care se prăbușește. Ani de zile am păstrat aceste negative în arhivă. Acum câțiva ani am postat o imagine în Wikipedia, în articolul despre cutremurul din 1977. Imaginea a apărut între timp în multe articole. Împlinindu-se 39 de ani de la demolarea bisericii Enei sau Ienei, cum erau denumite negativele în arhiva mea foto, m-am hotărât să public din nou acest album pentru prietenii mei.”

Sursă: Demolarea Bisericii Enei în 1977. DOCUMENTE apărute după 39 de ani, împreună cu mărturia autorului, Radu Ștefănescu: Bucată cu bucată, biserica era dezmembrată cu violență | ActiveNews

Eugeniu Iordăchescu, salvatorul bisericilor bucureștene vizate de demolările lui Ceaușescu, a primit cea mai înaltă distincție a Bisericii Ortodoxe Române.

Miercuri, 31 august, în Sala Lapidarium a Muzeului de istorie din București, a avut loc lansarea DVD-ului, Salvatorul bisericilor condamnate, un documentar care prezintă istoria lăcașurilor salvate în perioada comunistă de către inginerul Eugeniu Iordăchescu, prin metoda de translare a monumentelor istorice, informează Basilica.

Cu această ocazie, inginerul Eugeniu Iordăchescu a primit din partea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel. cea mai înaltă distincție a Bisericii Ortodoxe Române, Crucea Patriarhală pentru mireni. Distincția i-a fost înmânată de Episcopul Vicar al Arhiepiscopia Bucureștilor, PS Timotei.
„Biserica arată în mod deosebit recunoștință pentru Domnia sa pentru faptul că prin experiența dumnealui, cu darurile pe care le-a primit de la Dumnezeu și le-a cultivat, a lucrat și a fost și sfetnic pentru trei patriarhi ai României. Domnule inginer, în numele Preafericitului Părinte Patriarh Daniel vă mulțumim pentru osteneala dumneavoastră, pentru ceea ce ați făcut, pentru faptul că dumneavoastră reprezentați pe acei români care țin la istoria lor și care au făcut ce a fost posibil pentru a salva cât s-a mai putut salva. Patriarhul României vă conferă cu acest prilej cea mai înaltă distincție a Patriarhiei Române: «Crucea Patriarhală pentru mireni» ”, a spus Preasfinția Sa.
La rândul său, Eugeniu Iordăchescu, a spus că distincția reprezintă încununarea carierei sale. „Mulțumesc tuturor celor care au vorbit. În acel moment mai dificil, cum era cel din perioada comunistă, nu a fost simplu și a fost o conjunctură deosebită. Să ne ajute Dumnezeu să mai putem face”, a spus Iordăchescu.
Despre cum s-a reușit salvarea bisericilor vizate de sistematizarea lui Ceaușescu, puteți citi aici.

Sursă: Eugeniu Iordăchescu, salvatorul bisericilor bucureștene vizate de demolările lui Ceaușescu, a primit cea mai înaltă distincție a Bisericii Ortodoxe Române | ActiveNews

Patriarhia Română răspunde întrebărilor puse de consilierii lui Nicușor Dan cu privire la modul de folosire și justificare a banilor destinați Catedralei.

Patriarhia Română arată că toate fondurile și documentele justificative aferente acestora, folosite pentru ctitorirea Catedralei Naționale, au fost verificate de către organele abilitate ale statului, acestea indicând faptul că legea este respectată în totalitate, arată un comunicat postat pe siteul Basilica.ro.

Patriarhia arată că între anii 2009 și 2016, „a solicitat sprijinul financiar pentru șantierul Catedralei Naționale Guvernului României prin Secretariatul de Stat pentru Culte, Consiliului General al Municipiului București, Consiliilor Locale ale Sectoarelor Municipiului București, Consiliilor Județene și Consiliilor Locale ale Primăriilor orașelor capitale de județ din toată țara”, primind un procent de 5-6% din cât a cerut.

„Deși a primit un procent de 5-6% din cât a solicitat, Patriarhia Română  a justificat în totalitate sprijinul primit.

Aceste justificări s-au făcut în baza documentațiilor întocmite conform normelor legale, documentații care, după întocmire au fost verificate de organele de control abilitate din cadrul Patriarhiei Române, din unitățile administrative care au acordat sprijinul, iar după verificarea și aprobarea lor de către aceste organe de control, au fost supuse controlului Curții Financiare care nu a semnalat până în prezent nicio neregulă cu privire la aceste justificări.
După verificarea și aprobarea lor de către organele de control abilitate ale instituțiilor care au acordat sprijinul, aceste documentații justificative au fost supuse controlului inspectorilor Curții de Conturi care, după încheierea procedurii de control, nu au semnalat niciodată, până în prezent, vreo neregulă cu privire la justificările înaintate de Patriarhia Română pentru sprijinul primit și folosit la șantierul Catedralei Naționale”, arată Sectorul Monumente și Construcții Bisericești al Administrației Patriarhale.

Biserica mai arată că termenul de finalizare al Catedralei este 2018, atunci când se vor împlini 100 de ani de la Marea Unire,  pentru că noul edificiu va dedicat Eroilor Neamului. De altfel, Guvernul a inclus Catedrala în programul evenimentelor care vor sărbători centenarul Unirii.

Precizăm că în luna trecută, reprezentanții Uniunii Salvați Bucureștiul a lui Nicușor Dan, au condiționat orice sprijin financiar din partea Primăriei Municipiului București pentru Catedrală, de „documentele care au justificat banii alocați până acum edificiului: situația finanțărilor publice, contractele și actele adiționale încheiate de Patriarhie cu firmele implicate, facturile și rapoartele instituțiilor cu atribuții în domeniu”

Sursă: Patriarhia Română răspunde întrebărilor puse de consilierii lui Nicușor Dan cu privire la modul de folosire și justificare a banilor destinați Catedralei | ActiveNews

„Cuminţenia pământului” – cine este beneficiarul acestei afaceri cu bani publici?

 

Ambiţia Guvernului de a cumpăra „Cuminţenia pământului” nu are nici o legătură nici cu patriotismul, nici cu preţuirea artei lui Brâncuşi. Totul este o afacere a unui grup de interese şi o campanie populistă de imagine într-un an electoral. E de ajuns să vedeţi clipul care cerceşete subscripţia şi veţi înţelege totul.

După şedinţa din 7 martie 1951 a Academiei Române, prin care s-a „constatat”„brâncuşi nu poate fi considerat un creator în sculptură” (chiar aşa, cu „b” mic!), asistăm acum, prin această campanie pentru cumpărarea statutei „Cuminţenia pământului”, la a doua umilire a celui mai mare sculptor al omenirii!

S-a mai scris despre povestea aceasta încîlcită, în care, sub masca patriotismului, este vorba de o afacere murdară, pe milioane de euro, în care, din păcate, a intrat şi statul român prin intermediul unor funcţionari ai săi. Nu este însă prima oară cînd Brâncuşi este tîrît în astfel de matrapazlîcuri financiare, el fiind miza unor astfel de afaceri oneroase chiar din primi ani de după Revoluţie.

Totuşi, primul act samavolnic comis împotriva lui Constantin Brâncuşi a fost şedinţa Academiei Române din 7 martie 1951, cînd România a refuzat moştenirea lăsată de marele artist, care ar fi vrut să doneze statului român întreaga sa operă. Acel document este şi azi cea mai mare ruşine a Academiei Române. Iată-l:

Prezidată de Mihail Sadoveanu, şedinţa i-a avut între vorbitori pe George Călinescu şi Alexandru Graur, care l-au „executat”, pur şi simplu, pe Constantin Brâncuşi, aşa încît, dacă s-ar fi aflat în ţară la acel moment, ar fi ajuns cu certitudine la Gherla, alături de ceilalţi duşmani de clasă ai leninismului! Am publicat de mai multe ori acest ruşinos Proces-Verbal al şedinţei Academiei Române, însă observ că toată lumea se preface că nu-l vede, motiv pentru care reiau pasajele care sintetizează cuvîntările celor doi academicieni:

GEORGE CĂLINESCU: „Tov. Acad. Călinescu, la nota asupra comunicării tov. Prof. Jalea, constată că brâncuşi(cu „b” mic în original – n.n)nu poate fi considerat un creator în sculptură fiindcă nu se exprimă prin mijloacele esenţiale şi caracteristice acestei arte. D-sa clarifică noţiunea de realism, în sensul vederilor creatorilor de artă sovietici, ca o transpunere pe plan superior a realității și nu ca o reproducere fotografică a ei, aşa cum e înţeles în mod stîngist. D-sa încheie arătînd inutilitatea continuării discuţiilor asupra lui Brâncuși”.

ALEXANDRU GRAUR: Tov. Prof. Graur este împotriva acceptării în Muzeul de Artă al R.P.R a operelor sculptorului Brâncuși, în jurul căruia se grupează antidemocrații în artă. D-sa cere ca în secțiune să se discute pe viitor probleme rezolvate si publicate de autorul comunicării și propuse spre discutare Secțiunii”.

Pînă azi, Academia Română nu s-a dezis de opiniile celor doi, George Călinescu şi Alexandru Graur, nici nu i-a sancţionat pentru susţinerea ideologiei sovietice criminale, considerîndu-i în continuare repere ale culturii noastre. Foarte bine.

Nu trebuie să uităm că şi „Coloana fără sfîrşit” din tripticul de la Târgu Jiu era să fie culcată la pămînt în 1950, cînd se plănuia aruncarea ei în aer cu trotil, iar dacă nu era bătrînul Dibernardo, care să avertizeze autorităţile că vor cădea şi clădirile din preajmă, monumentala operă de artă ar fi fost azi plug pentru tractoare! S-a încercat şi doborîrea ei cu un buldozer şi numai întîmplarea a făcut ca azi s-o mai vedem în toată splendoarea şi măreţia ei! După 1990, tot prin operaţiuni dubioase, s-a reuşit demontarea „Coloanei”, provocîndu-i-se daune greu de remediat!

De aici porneşte această campanie de cumpărare de la un particular din România a „Cuminţeniei pământului” de Constantin Brâncuşi, de la umilirea marelui artist de către cel considerat cel mai mare critic al României, George Călinescu şi neputinţa unui buldozer de a o pune la pămînt.

A fost apoi o perioadă cînd statul român a fost proprietar al „Cuminţeniei pământului”, iar după 1989 a început procesul pentru retrocedarea statuii către adevăraţii proprietari. După care, la fel ca şi în cazul retrocedărilor de la ANRP, „Cuminţenia pămîntului” a devenit o miză financiară uriaşă!

Cotidianul l-a avertizat pe ministrul Culturii de atunci, Vlad Alexandrescu, încă din 13 aprilie 2016, despre riscul ca operaţiunea de cumpărare a „Cuminţeniei pămîntului” să se transforme într-un dosar penal de proporţii. Alexandrescu a plecat între timp din conducerea ministerului, însă, după cum vă amintiţi, a pus condiţia ca succesorul său să fie Corina Şuteu, fosta directoare a ICR New York din vremea lui Patapievici. Şi dorinţa i-a fost îndeplinită! Iar operaţiunea de cumpărare a „Cuminţeniei pămîntului” a continuat, ba, chiar, a ajuns să fie subiectul donaţiilor prin SMS, urmînd ca pe 18 septembrie să se organizeze un Teledon, ca la ajutorarea sinistraţilor! Pe scurt, asistăm la o nouă batjocorire a lui Constantin Brâncuşi!

Ca un nou semnal de alarmă, republicăm mai jos principalele pasaje din articolul apărut în Cotidianul din 13 aprilie 2016:

Ministrul Culturii şi-a făcut singur dosar penal din „Cuminţenia pământului”

Ambiţia prostească a Ministrului Culturii, Vlad Alexandrescu, aceea de a cumpăra capodopera lui Brâncuşi „Cuminţenia pământului” de la proprietar, îl va duce în faţa Codruţei Kovesi! Vlad Alexandrescu trebuia să ştie că Ministerul nu poate cumpăra o operă de artă decît printr-un „operator economic autorizat”, aşa cum prevede Legea nr. 182/2000 la art. 35, al. 1! Iată ce spune acest articol care-l poate trimite pe Vlad Alexandrescu direct la Beciul Domnesc:

Aşadar nu există nuanţe care să completeze prevederile art. 35, al. 1 din Legea 182/2000: „Vânzarea publică a bunurilor culturale mobile aflate în proprietate privată sau intermedierea vânzării se efectuează numai prin operatori economici autorizaţi”.

Dar iată ce spune chiar Ministerul Culturii în Comunicatul de presă difuzat în ziua de 18.03.2016:

Negocierile purtate pentru exercitarea dreptului de preempțiune pentru lucrarea lui Brâncuși au iscat unele întrebări și reacții in spațiul public, față de care Ministerul Culturii face următoarele precizări:

Statul Român prin Ministerul Culturii a negociat la datele de 11 și 14 martie 2016 prețul de achiziție DIRECT cu proprietarii operei și cu avocații acestora, Ministrul Culturii fiind președintele Comisiei de negociere;

La data de 10 martie 2016, Artmark comunicase deja oficial Ministerului Culturii renunțarea la mandatul de reprezentare a familiei moștenitoarea inginerului Romașcu în cadrul procedurii de preempțiune cu privire la sculptura „Cumințenia Pământului”;

– Domnul Radu Boroianu nu a avut niciun rol în cadrul negocierilor;

– Raportul de expertiză realizat în 2008 aparține domnului Henri Mavrodin, expert român independent;

Fiind clasată în categoria juridică „Tezaur”, potrivit prevederilor art. 38 alin. (2) din Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil,republicată, statuia nu poate fi exportată definitiv, ci doar temporarîn vederea participării la expoziții, pentru restaurare sau investigații științifice”.

Acest Comunicat confirmă faptul că Ministrul Culturii ştia foarte bine că demersurile pentru cumpărarea de către stat a capodoperei lui Brâncuşi nu era nici pe departe o urgenţă, căci, aşa cum spune Legea 182/2000, citată şi în Comunicat, din momentul clasării statuii în categoria „Tezaur”, ea nu mai poate fi scoasă din ţară definitiv niciodată, indifernt cine este proprietarul ei!

H.R. PATAPIEVICI I-A TRAS PREŞUL DE SUB PICIOARE MINISTRULUI VLAD ALEXANDRESCU

Ceea ce îi va crea mari probleme penale ministrului Vlad Alexandrescu este însă primul paragraf al Comunicatului, în care Ministerul Culturii recunoaşte că A NEGOCIAT PREŢUL DIRECT CU PROPRIETARII, lucru interzis de art. 35, al. 1 din aceeaşi lege 182/2000, care spune explicit: „Vânzarea publică a bunurilor culturale mobile aflate în proprietate privată sau intermedierea vânzării se efectuează numai prin operatori economici autorizaţi”!

Pînă în 10 martie 2016, operatorul economic autorizat prevăzut de lege a fost Artmark, societate fondată de Radu Boroianu, actualul director al ICR. Acum, director al ARTMARK esteH.R.Patapievici, fostul şef al ICR, iar expert este Pavel Şuşară, destul de controversat în timpul lungului proces pe marginea „Cuminţeniei pământului”!

Conform documentului de mai jos, în ziua de 10.03.2016ARTMARK anunţă Ministerul Culturii că renunţă nu numai la „mandatul de reprezentare a familiei Romaşcu”, ci şi că se retrage „din procesul de negociere cu statul român”! Deci negocierile din 11 şi 14 martie 2016 sînt în afara legii!

Acest document conţine o inexplicabilă eroare materială, căci este înregistrat la ARTMARK în ziua de 29.03.2016 sub nr. 71, dar ajunge la Ministerul Culturii cu 19 zile mai înainte, adică în 10.03.2016, unde capătă nr. de înregistrare 1267!!!

Motivele pentru care ARTMARK s-a retras erau uşor de bănuit încă de atunci cînd Ministerul Culturii refuza oferta de vînzare de 20 milioane euro, deşi, invocînd dreptul de preemţiune, formal, statul cam acceptase suma. Avînd, desigur, un comision din preţul de vînzare, ARTMARK s-a retras de la negociere!

Ceea ce surprinde, este reacţia Ministerului Culturii, care a decis să negocieze DIRECT cu proprietarii şi avocaţii acestora, lucru interzis de lege, aşa cum am arătat mai sus! Oricît ar crede Vlad Alexandrescu, ministrul culturii, că a făcut un gest patriotic acceptînd preţul de 15 milioane euro prin negociere DIRECTĂ, se va convinge foarte curînd că a încălcat legea 182/2000! Lucrurile au devenit şi mai grave în momentul în care a iniţiat şi o subscripţie populară pentru a strînge vreo 6 milioane de euro de la populaţie!

Este incredibil cum a putut Vlad Alexandrescu să cadă în plasa lui H.R. Patapievici! Legal, după retragerea ARTMARK, Vlad Alexandrescu trebuia să solicite prezenţa la negociere a unui alt „operator economic autorizat”, căci chiar Ministerul Culturii, prin aceeaşi lege 182/2000, la art. 35, al. 2, acordă astfel de autorizaţii: „(2) Autorizarea operatorilor economici prevăzuţi la alin. (1) se face de Ministerul Culturii şi Cultelor, cu avizul Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor, cu respectarea normelor privind comerţul cu bunuri culturale mobile”!

Dacă nu vrea să ajungă în faţa Codruţei Kovesi la DNA, Vlad Alexandrescu trebuie să oprească imediat subscipţia şi să reia procesul de negociere cu alt operator economic autorizat, aşa cum prevede legea”.

NIMIC NU S-A SCHIMBAT ODATĂ CU SCHIMBAREA MINISTRULUI CULTURII. DIN CONTRĂ

După apariţia articolului de mai sus, nu s-a schimbat nimic, doar ministrul Culturii! Corina Şuteu, controversată încă de pe vremea Expoziţiei cu „Poneiul roz cu zvastică”, duce şi mai departe ilegala cumpărare a „Cuminţeniei pământului”, primind donaţii prin SMS, pe care, conform declaraţiei recente, ar vrea să le returneze în cazul în care nu se va strînge suma de 6 milioane euro, ceea ce este, practic, imposibil, căci baza de date este la operatorii de telefonie!

Am spus încă de la începutul scandalului că această cumpărare a „Cuminţeniei pământului” este complet inutilă, căci, indiferent cine este proprietarul său, statuia nu poate ieşi din ţară decît temporar, pentru a fi prezentată la diferite expoziţii, cu aprobări speciale şi cu plata unor asigurări uriaşe, căci face parte din patrimoniul naţional, clasificată în categoria juridică „Tezaur”!

Mai mult ca sigur, această operaţiune aparent patrotică are o puternică şi vizibilă conotaţie financiară în intersul unor şnapani! Nu ştiu cît va primi în realitate proprietarul, dar ştiu cu certitudine că o mare parte din bani se vor duce în contul celor care s-au implicat încă de la început în această operaţiune, în care Constantin Brâncuşi a devenit o vacă bună de muls, la fel cum s-a întîmplat cu urmaşii Brătienilor, al căror pămînt din judeţul Argeş a fost traficat de samsarii coordonaţi de ginerele lui Traian Băsescu!

P.S. Dacă voia, totuşi, să cumpere „Cuminţenia pământului”, statul trebuia să se asigure că se respectă la centimă litera legii, astfel încît să se nască nici o suspiciune. În final, putea să dea banii direct din buget, fără operaţiuni ciudate şi umilitoare, astfel încît statuia să nu facă obiectul unei afaceri oneroase! Faptul că fiica generalului Mihai Chiţac a fost desemnată să coordoneze donaţiile prin SMS nu face altceva decît să completeze noua umilinţă a lui Brâncuşi!

Sursă: „Cuminţenia pământului” – cine este beneficiarul acestei afaceri cu bani publici?

Sinceritatea aliaților și tristețea slugilor.

” Și aici e problema care apare peste tot: suntem o putere globală, ne intersectăm cu toți. Nu e clar care sunt prioritățile noastre sau care ar trebui să fie și nu e clar dacă merită nivelul de efort necesar pentru a apăra un anumit loc sau altul. SUA sunt într-o poziție tranzițională în care încearcă să decidă ce merită și ce nu merită să facă” – George Friedman.

Declarațiile ambasadorului american de la Chișinău nu m-au surprins. Declarațiile au fost surprinzătoare doar pentru cei care trăiesc în lumi care n-au legătură cu realitatea și/sau nu au înțeles nimic din istorie.

Toate suferințele exprimate în ultimele zile nu ar trebui să ne impresioneze, decât în măsura în care putem să observăm cât de mulți oameni trăiesc într-o lume plăsmuită de propria imaginație, refuzând cu îndârjire să accepte realitatea.

Eternul specialist în problemele Basarabiei, Dan Dungaciu, scrie: „Partea română, prin canale specifice, trebuie să clarifice urgent aceste chestiuni. Pentru că dacă „Moldova nu este România” e linia strategică a Departamentului de Stat, atunci această abordare va continua și va produce consecințe pentru regiune și pentru România” .

Încă mai e nevoie de clarificări? După 20 de ani în care Statele Unite NU au mișcat un deget în favoarea unirii Basarabiei cu Țara și după ce reprezentanții lor ne transmit clar și răspicat că ‘Moldova nu e România’, Dan Dungaciu mai are nevoie de limpeziri? Dacă așa se prezintă specialiștii noștri în privința Basarabiei, e clar de ce nu s-a făcut Unirea în acești 25 de ani.

Cum să mai ai nevoie de dumiriri pe subiectul interesului american față de Basarabia, când unul dintre cei mai importanți gânditorii ai lumii, așa cum îl considera revista Foreign Policy, – e vorba despre analistul Robert Kaplan, ne spunea clar și răspicat la începutul acestui an să o lăsăm mai moale cu Unirea: „Cred că nu ar funcționa, pentru că dacă Moldova s-ar reuni cu România, Rusia nu ar avea de ales și ar anexa oficial Transnistria și ar lua o atitudine mult mai agresivă împotriva Moldovei” . Și Robert Kaplan e uns cu toate alifiile, a fost plimbat pe la Ateneu, pe la televiziuni, ca un mic guru…Și nu s-a ofticat nimeni.

Apoi  tot în 2016 a fost opinia emisă de Centrul pentru Analiza Politicii Europene de la Washington, care ne înștiința că „ideea latentă a României Mari” poate sluji…Moscovei! Nici nu mai menționez rapoartele Departamentului de Stat al SUA, care an de an înfierează proletar…naționalismul/patriotismul românesc.

Cititi mai mult pe  Sinceritatea aliaților și tristețea slugilor | ActiveNews

Să nu pierdem verticala- Acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga – Maica Benedicta 

maica-benedicta-la-varatec

După invazia rusească din 1944 – că nu pot să o numesc altfel – s-a produs o răsturnare a sistemului de valori voită. Evident, cu intenția de a se tăia rădăcinile simțământului național. Era foarte clar pentru oricine fusese educat cum fusesem noi, generația mai veche, în spiritul tradițional. Atunci s-a făcut confuzia enormă la școala aceea de scriitori, la pepiniera aceea de condeieri, cum spunea Sadoveanu. Vă aduceți aminte ce se petrecea? N-aveau voie să citească Rebreanu, Arghezi, ca să nu mai vorbesc de Ion Barbu, mă rog, tot felul de interdicții. Cei mari erau excluși.

La un moment dat am încercat noi să punem în operă, cât de cât, un firav sistem de valori într-o perioadă de deschidere, atunci între 1967–1972. Am introdus în circulație niște nume, pe Mircea Eliade, pe Vulcănescu. După cum știți, cu tertipurile de rigoare, fiindcă altfel nu se putea. Îi publicam ba în revistele noastre, ba punând un citat în chip de apărare pe pagina întâi și după aceea inserând acele lucruri admirabile, ce erau interzise. Am voit atunci să refacem, atât cât era cu putință, un sistem de valori.Am nădăjduit ca după revoluție să se petreacă într-adevăr o repunere, o „restitutio in integrum” a scării de valori a culturii și spiritualității românești. Sigur că s-a încercat și se încearcă. Au fost scoși din uitare mari scriitori, ca de pildă Vasile Voiculescu.

Dar cinci, șase ani e încă mult prea puțin pentru cincizeci care aproape au îngropat un sistem de valori. Așteptam de la cei trecuți de 55–60 de ani, așa, cu nesaț, cu nerăbdare, o multitudine de tentative de toate tipurile pentru a impune tinerilor o disciplină a lecturii, o disciplină a selecției lecturii.

Ne-a năpădit această avalanșă a mediei, această catastrofă, după părerea mea. Eu sunt total împotriva mass-mediei. Nimic n-a putut să facă mai rău sufletului românesc. Poate până acum n-a produs atât rău, pe cât va genera de acum încolo. Ce programe culturale reale vedem noi la televiziune? Ce transmit televiziunile? Nu nonvalori, ci lucruri de care ne-am fi îngrozit între cele două războaie. Cine operează selecția? Eu întreb tot timpul. Cine vede? Nu mai vorbesc de presa scrisă. Am și abandonat lectura presei, pentru că mi se face rău. Nu pot să văd o revistă fără o femeie goală sau știu eu ce altă năzdrăvănie. „Ca să se vândă”, mi s-a spus. Ei bine, în condițiile astea e greu să reconstitui un sistem de valori. E aproape imposibil când mergi pe linia acceptării totale a unor lucruri de divertisment; și încă ce divertisment!

Extras din interviul acordat de Acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga la 1 octombrie 1995,

publicat în volumul „Credințe, mărturisiri, învățăminte”, ed. Nicodim Caligraful, 2013

Cartea este instrumentul perfecționării noaste

Pentru mine cuvântul ca logos este fixat și explicitat în carte. Cartea este prietenul nostru, cartea este instrumentul perfecționării noastre. Noi nu ne putem perfecționa în afara cărții. Am spus-o în repetate rânduri, nu m-a crezut nimeni, dar o să mă creadă mai târziu. Pentru moment se vede lipsa de cultură la tineretul care astăzi se ocupă în special de domeniile mediatice, de spectacolele imaginii și așa mai departe. Entuziasmul general pentru imagine este enorm, al meu este mult mai puțin… Imaginea pentru mine este imaginea din altă parte, imaginea fixată, imaginea luminată de inspirația artistului mare. Sigur că iubesc muzica la fel de mult cum o iubeam odată, trebuie să spun așa, ca o mică mărturisire, că am fost alături de mari spirite ale neamului nostru. Sunt un om care crede în tradiție, care crede în continuitatea creativității unui neam, și nădăjduiesc că ceea ce mi se pare astăzi a fi o criză va fi o chestiune tranzitorie, și că ne vom reîntoarce la valorile care constituie pentru noi marea noastră mândrie.

Mă gândesc la Eminescu – mulți dau din umeri, nu-l cunosc sau au complexe, ori, cine știe, e o modă –, un geniu specific pentru neamul nostru, un geniu de sinteză, un geniu care a umblat prin mai toate colțurile lumii și a scos opera lui magnifică, și totuși e puțin cunoscut în străfunduri. Mă gândesc la Brâncuși, care din satul Hobița s-a dus pe jos la Paris și a răsturnat toată sculptura secolului XX. Mă gândesc câteodată, punând alături de Coloana Infinitului și o altă coloană, Columna lui Traian, că istoria noastră e figurată acolo iar spiritul nostru căutător de absolut, ca Eminescu, este exprimat de Brâncuși în Coloana Infinită. Deci iată, între două coloane se desfășoară viața noastră, istoria noastră și misiunea noastră ca popor. Evident, pe lângă aceste două nume pe care le-am pomenit, Eminescu și Brâncuși, nu poate lipsi Enescu. Enescu în Oedip – ca și Eminescu în toată opera lui – a făcut o sinteză a muzicii noastre din sud-estul Europei: a pus folclor românesc, a pus muzică veche grecească, a mai pus și Brahms – cum i s-a imputat mai în toate operele lui –, a pus și Gabriel Fauré, a mai pus și Mahler, dar mai puțin. Suntem într-o triadă genială venită dinspre lumea satului – un lucru foarte frumos și foarte interesant, un adevăr care a știut să fie perpetuu pentru noi –, numai că în momentul de față nu prea mai avem sat. S-ar putea oare reface? Nu știu. Ce i-ar putea lua locul? Nu știu, dar s-ar putea ca într-un reviriment spiritual această grădină a Maicii Domnului să mai primească o dată harul unor astfel de personalități.

Extras din interviul acordat de Acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga Oanei Enăchescu la 20 august 2004, la Mănăstirea Văratec, 

publicat în volumul „Să nu pierdem verticala”, ed. Nicodim Caligraful, 2013

Sursă: Să nu pierdem verticala- Acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga – Maica Benedicta | Drum european

TURCIA este revoltată de cazul fam. Florin Barbu !!! VIDEO subtitrat cu Dl Adnan Oktar la canalul A9

Dl Adnan Oktar a început o mare campanie la canalul A9 aici în Turcia: O să vă luăm copiii înapoi, nu există o altă cale. Draga Florin, eu şi prietenii mei dorim să te ajutam. Vom face tot posibilul ca tu sa primesti copiii înapoi.

Berrak Su: Dl Adnan Oktar a început o mare campanie la canalul A9 aici în Turcia. O să vă luăm copiii înapoi, nu există o altă cale. Draga Florin, eu şi prietenii mei dorim să te ajutam. Vom face tot posibilul ca tu sa primesti copiii înapoi. Am făcut nişte  clipuri video în aceste 3 de limbi diferite – engleza, olandeza si spaniola. Vom împărţi acest video şi plafoane în toate grupurile, astfel încât toată lumea sa le vada. Prietenii mei din Olanda, Germania şi Belgia vor ajuta, de asemenea, cu schimbul. Întrebarea noastră este, de asemenea, te rog, poţi să le ceri prietenilor tăi de la propria ta ţară şi Anglia dacă ei pot împărţi acest video? Simţim durerea ta, iar noi suntem alaturi de tine.

Salutări din Turcia și țările de jos

 

Sursă: TURCIA este revoltată de cazul fam. Florin Barbu !!! VIDEO subtitrat cu Dl Adnan Oktar la canalul A9 | agnus dei – english + romanian blog

Daniel Gheorghe: Programarea referendumului pentru Familie o dată cu alegerile legislative este un pas înainte spre întărirea democrației și recredibilizarea Parlamentului României .

CCR a avizat inițiativa constituțională care definește căsătoria ca uniunea dintre un bărbat și o femeiecu unanimitate de voturi. Curtea a constatat că inițiativa legislativă a cetățenilor intitulată «Lege de revizuire a Constituției României» îndeplinește condițiile prevăzute de art.150  și art.152 din Constituție. Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică Senatului.

România nu ar fi prima țară în care cetățenii ar modifica Constituția pentru a proteja familia tradițională. Pentru a împiedica căsătoriile între persoane de același sex, astfel de măsuri constituționale s-au luat în Croația, Slovacia,  Bulgaria, Lituania, Letonia, Polonia și Ungaria. De asemenea, Rusia, Australia și India au interzis, căsătoriile homosexuale.

În România, mai multe proiecte pentru introducerea „parteneriatelor civile” între persoane de același sex au fost respinse de către Parlament. Principalele culte din România, în frunte cu Biserica Ortodoxă Română s-au pronunțat împotriva adoptării unei legislații care să permită căsătoriile între persoane de același sex.

Deputatul PNL Daniel Gheorghe le-a cerut colegilor săi să se implice pentru ca referendumul să poată fi organizat împreună cu alegerile parlamentare din decembrie.

”Reabilitarea Parlamentului poate veni doar prin transpunerea în fapte a voinței populare. Românii vor referendum pentru Familie și nimeni nu are dreptul a se împotrivi unui astfel de act democratic ! Parlamentarii au obligația de a asculta vocea națiunii române, iar nu de a se încolona la presiunea anumitor organizații și trusturi cu agendă ideologică evidentă. Așadar, parcurgerea procedurii constituționale în această toamnă și programarea referendumului pentru Familie o dată cu alegerile legislative este un pas înainte spre întărirea democrației și recredibilizarea Parlamentului României!”, a scris deputatul pe pagina sa de Fecebook.

Sursă: Daniel Gheorghe: Programarea referendumului pentru Familie o dată cu alegerile legislative este un pas înainte spre întărirea democrației și recredibilizarea Parlamentului României | ActiveNews

TRANSGENDERISMUL VICTIMIZEAZA COPIII

Parinti, ati fost confruntati cu situatii in care copiii vostri au venit acasa de la scoala si v-au spus ca apartin sexului diferit de cel cu care s-au nascut? Adica, baiatul sa zica „mama eu cred ca sunt fata”, ori fata „tata eu cred ca sunt baiat”? Daca da, va simtim durearea. Daca nu, considerati-va norocosi, dar cititi cu atentie materialul de astazi pentru ca scriem despre o voga care ia cu asalt scolile si mintile copiilor occidentali – epidemia  transgenderismului la copii. Chiar si Vaticanul, mai devreme in saptamina, a atentionat europenii asupra acestui pericol, numindu-l „contrariul creatiei lui Dumnezeu”.

[Detalii:http://www.catholicherald.co.uk/news/2016/08/03/pope-francis-its-terrible-children-taught-they-can-choose-gender/] Din nefericire, transgenderismul la copiii occidentali deja se extinde ca un foc de miriste, si se stie ca focurile care incep in Occident mai devreme ori mai tarziu inevitabil ajung si la noi.
 
Rod Dreher
Materialul de astazi, insa, nu ne este in intregime original. Ne-a fost inspirat de un blog a lui Rod Dreher din 31 mai. Dreher este unul dintre cei mai bine cunoscuti, cotati, prolifici, si penetranti comentatori conservatori din Statele Unite, dar si crestin. Traieste departe de centrele intelectuale si metropolele zgomotoase ale Americii, intr-o zona rurala din Louisiana. Poate tocmai de aceea articolele lui sunt atit de pentrante si apreciate. Dreher are timp, ori isi face, sa gandeasca si sa scrie – nu la repezeala, si foarte convingator. In aprilie a scris chiar si un comentariu legat de confiscarea copiilor familiei Bodnariu de catre Barnevernetul Norvegiei. [Detalii:http://www.theamericanconservative.com/dreher/norsemen-raiders-take-children/] Subiectele care il pasioneaza pe Dreher sunt cele care ii pasioneaza pe toti crestinii ingrijorati de involutia valorilor si escaladarea nonvalorilor. Revolutia sexuala si victimile ei sunt subiecte centrale in comentariile lui Dreher. Printre victimele revolutiei sexuale se numara si copiii. De fapt, in opinia noastra, primele si cele mai importante si inocente victime ale revolutiei sexuale au fost si ramin copiii. Iar daca adultii, parintii, legiuitorii si autoritatile nu iau masuri, copiii vor continua sa fie victimizati. Din nefericire, victimele acestea se vor inmulti in viitor, iar daunele sunt ireversibile. Caci revolutia sexuala victimizeaza sufletul copiilor, le distruge inocenta, le murdareste ochii, sufletul, le perverteste constiinta. Aceste consecinte sunt ireversibile, fara a exista nicio persoana care ar putea fi trasa la raspundere, data in instanta, ori fortata sa stopeze distrugerea sufletelor copiilor.Pentru victimizarea copiilor de revolutia sexuala suntem responsabili noi toti, cei care am putut face ceva si nu am facut. Cei care ar fi trebuit sa se opuna si nu s-au opus. Cei care ar fi trebuit sa spuna ceva si nu au spus.
De fapt, copiii au devenit o extensie a conflictului intre adulti pentru suprematia valorilor ori a nonvalorilor.  Tribunalele si parlamentele legifereaza nonvalorile inventate si practicate de adulti, le transforma in drepturi ale omului, adica ale adultilor, fara a se gandi la efectele nocive ale acestor actiuni asupra copiilor. Casatoriile homosexuale victimizeaza copiii, dar au fost legiferate. Revolutia sexuala victimizeaza copiii, dar a fost institutionalizata. Pornografia victimizeaza copiii, dar a fost declarata un drept al omului. Traficul de fiinte umane victimizeaza copiii, dar legile sunt atit de confuz scrise incit este aproape imposibil sa dovedesti vinovatia traficantilor. Iar lista victimizarilor continua. In final, concluzia poate fi usor trasa. Copiii imita faptele, gandirea si actiunile parintilor. Daca parintii sunt responsabili, sansele sunt mari ca asa vor fi si copiii. Daca parintii se dedau  promiscuitatii sexuale, copiii vor face la fel. Si cu cit mai multi adulti se dedau promiscuitatii, cu atit mai multi copii vor face la fel, iar, odata ei ajunsi adulti, copiii lor vor face si ei la fel. Astfel ca promiscuitatea se multiplica de la zi la zi, si in esenta, se mosteneste. Putem, deci, vorbi de mostenirea promiscuitatii, de o promiscuitate perpetua, de o promiscuitate ereditara. Datele statistice confirma lucrul acesta.
 
Marea Britanie
Am mentionat des, mai ales in buletinele noastre informative de marti, confuzia sexuala a copiilor din Marea Britanie. Articolele pe acest subiect, cit si datele statistice emise periodic de autoritatile britanice, reflecta dimensiunile ingrijoratoare ale problemei, cit si faptul ca ea creste exponential. Pe 10 iulie ziarul britanic TheGuardian a publicat un articol cu un titlu care ar trebui sa ingrijoreze pe fiecare om cu mintea intreaga: Gender identity clinic services under strain as referral rates soar„, adica „Serviciile clinice de identitate de sex sunt suprasolicitate”. [Detalii:https://www.theguardian.com/society/2016/jul/10/transgender-clinic-waiting-times-patient-numbers-soar-gender-identity-services] In prezent, in Marea Britanie exista 14 clinici specializate in crize de identitate de gen. In doar ultimii ani numarul persoanelor care apeleaza la servicii de acest gen a crescut de sute de ori, e nevoie de mult mai multe clinici care sa confrunte criza identitatii de gen a britanicilor, iar programarea la vizite medicale uneori ia chiar mai mult de un an. Privind copiii, in intreaga Mare Britanie exista doar a singura clinica car se ocupa exclusiv de confuzia sexuala a minorilor. Daca in 2014 numarul copiilor tratati in aceasta clinica a fost de 697, anul trecut a ajuns la 1.398. In total, la ora actuala in inteaga Mare Britanie numarul persoanelor adulte care frecventeaza clinicile de terapie datorita  confuziei sexuale e de aproximativ 15.000 de persoane, dintre care 12.700 de adulti si 2.700 de copii si adolescenti. Aceste persoane se considera transgender, adica ca apartin sexului opus decit celui biologic. Ei zic: „biologic m-am nascut baiat, dar ma identific ca fata”. Pina la finele anului trecut Marea Britanie a acordat 5.714 de pasapoarte noi persoanelor transgender care si-au schimbat sexul.
Nu-i de gluma. Bizarul transgenderismului atinge culmi tot mai ridicate. Daily Mail tocmai a publicat, pe 1 august, un articol despre femei care si-au schimbat sexul in barbati dar pot raminea insarcinate. Trei astfel de femei-barbati sunt insarcinate la ora actuala in Marea Britanie. Costul schimbarii sexului si a fertilizarii lor a fost de 34.000 de lire sterline de persoana. Britanicii obiecteaza, dar in zadar, medicii care presteaza aceste servicii spunind ca fiecare persoana are dreptul sa-si pastreze propria fertilitate. [Detalii: http://www.dailymail.co.uk/news/article-3716301/March-Male-Mums-Women-having-sex-changes-NHS-receiving-free-IVF-three-men-born-female-brink-having-babies.html]
 
Statele Unite
Situatia nu e mai buna nici in Statele Unite. In iunie, The Williams Institute, un institut american prohomosexual, a publicat raportul How Many Adults Identify as Transgender in the United States? („Citi adulti din Statele Unite se identifica ca fiind transgender”?) Din nefericire, raportul nu contine date despre minori ori adolescenti, ci doar despre adulti. [Raportul: How Many Adults Identify as Transgender in the…] Metodologia raportului lasa de dorit, dupa cum chiar si autorii recunosc, dar pe baza unor date mai mult sau mai putin corecte, se estimeaza ca 0,6% din intreaga populatie adulta a Americii se considera transgender, adica ca nu apartin sexului biologic cu care s-au nascut. Ei numesc sexul biologic „sexul desemnat la nastere”, si il diferentiaza de „sexul real” pe care si-l aleg ca adulti. In cifre reale, asta ar insemna ca 1,4 milioane de adulti americani se considera transgender. Cea mai mare concentratie de persoane confuze din punct de vedere sexual e in Washington, DC, unde 2.77% dintre adulti se considera ca apartin sexului biologic opus. Imaginati-va: umblati pe strazile ori prin parcurile capitalei Americii si aproape 3% dintre adultii care trec pe linga voi se socotesc persoane care apartin sexului opus decit celui biologic. La nivel de state, statul cu cel mai mare procet de persoane transgender e Hawai, 0,8%, urmat de California (cu 0,76% din totalul populatiei adulte), iar statul cu cel mai mic procent e Dakota de Nord cu 0,3% din totalul populatiei adulte.
Natural, intrebarea este daca aceste gandiri si comportamente malformate ale adultilor afecteaza copiii? Rapunsul este da, dupa cum explica Dreher in comentariul lui. Adultii au ales ca ultim cimp de batalie al revolutiei sexuale copiii.
 
Epidemia transgenderista in scolile americane
Pe 31 mai Dreher a postat un comentariu care ne-a atras atentia si, intr-o oarecare masura, il preluam, cu mici  comentarii ici si colo, cit si cu adaugiri relevante. Titlul comentariului e Alarmism and Transgendered Kids („Alarmism si copiii transgender”) si poate fi citit aici:http://www.theamericanconservative.com/dreher/alarmism-transgendered-kids/] Dreher isi lanseaza comentariul destainuind ce la determinat sa-l scrie. O mama i-a destainuit un secret rostit in soapta la liceul under merg copiii ei – „a shoking number of students are going to their parents asking to be put on hormones and asking for surgery, because they are transgender” („un numar socant de elevi cer parintilor lor sa-i puna pe hormoni si sa fie operati pentru ca sunt transgedner”). Elevii vad transgenderismul ca pe ceva „cool”. Il invata la orele de educatie sexuala, isi pun la indoiala identitatea sexuala biologica, devin confuzi, si cer parintilor sa le permita remediul pe care-l invata tot la scoala – hormoni si interventii  chirurgicale pentru schmibarea sexului biologic. Stigator la cer. Daca in Romania inca nu se vorbeste, nici cel putin in soapta, de lucrul acesta, din nefericire sansele ca in viitor se va vorbi sunt mari.
Iar scolile americane, activistii homosexuali, think tankurile prohomosexuale, mass media, si invatatorii le cinta acestor copii in struna. In loc ca sa-i vada exact ceea ce sunt, adica victime ale revolutiei sexuale, si sa-i compatimeasca, ii folosesc sa atace parintii ori pe cei intregi la minte care au curajul sa se opuna. E vina parintilor, zic ei, nu vina celor care au semanat aceste idei bolnave in mintile copiilor. Daca parintii ar fi intelegatori, adauga ei, copiii si adolescentii cu inclinatii transgender nu s-ar sinucide. E vina parintilor, a oamenilor intregi la minte, nu a invatatorilor, profesorilor, si propagandistilor si extremistilor sexuali care creaza confuzie in mintile copiilor si ale adolescentilor. Iar terapeutii fac la fel. Asa isi dobindesc clienti pe viata. Copiii si parintii lor le devin clienti, parintii platesc, din compasiune si dorinta de a-si proteja ori ajuta copiii, iar, odata ajunsi adulti, acesti copiii vor ramine intr-o stare de confuzie sexuala permanenta si vor avea nevoie in continuare de terapie. Iar terapia va ajunge sa fie platita de companiile de asigurare ori din fondurile publice. Terapia va tine o viata intreaga.
Cum am ajung aici, intreaba Dreher, si ce-i de facut? Paralele ingrijoratoare se observa intre expansiunea epidemiei transgenderiste si cea a homosexualitatii. Daca la inceput mai intreaga comunitate de specialisti (psihologi, medici si chiar teologi) vedeau homosexualitatea ca o deviatie de la normal si natura, o boala a mintii in alte cuvinte, in timp aceasta comunitate a cedat atit de mult incit azi foarte putini mai sunt cei care numesc homosexualitatea un act anormal. La fel si cu epidemia transgenderista. Inca in toiul revolutiei sexuale se afirma cu tarie ca transgenderismul e o boala a mintii, o deviatie de la sexualitatea normala. Dar asta incepe sa apartina trecutului. Pe 26 iulie revista americana Time Magazine a publicat un comentariu pe marginea unui raport publicat cu citeva zile inainte de publicatia britanica The Lancet Psychiatry. Studiul lui Lancet Psychiatry nu se pronunta daca transgenderismul e o boala a mintii ori nu, dar afirma ca persoanele transgender care sufera de boli sufera din cauza stigmatizarii sociale cu care persoanele transgender „inca” se confrunta, intr-o lume de oameni bigoti si plini de prejudecati. Exact ceea ce se spunea si despre homosexuali. Problemele cognitive cu care multi dintre ei se confrunta nu sunt cauzate de comportamentul lor sexual, ni se spune, ci de stigmatizarea cu care s-au confruntat vreme de secole. Doar daca asta ar fi adevarat, dar nu e. Pentru ca in tarile in care homosexualii si-au dobindit drepturile, inclusiv dreptul la „casatorie”,  incidenta bolilor psihice la homosexuali e cu mult mai ridicata decit la persoanele heterosexuale.
 
Normalizarea transgenderismului
 
Lancet Psichiatry, deci, croieste inceputul unei traiectorii care, anticipam noi, inevitabil va duce la declararea transgenderismului ca o expresie normala a sexualitatii umane. Organizatia Mondiala a Sanatatii continua sa clasifice transgenderismul ca o dezordine mentala. Dar asta probabil ca nu va tine mult, considerind ca specialistii in domeniu care inca atribuie transgenderismul unei disfunctionalitati a mintii sunt asaltati si eliminati unul upa altul. Asa a fost cazul lui Dr. Kenneth Zucker din Canada, unul din expertii mondiali in disfunctionalitatea sexuala. Timp de multi ani Dr. Zucker a lucrat pentru Clinica de Identitate de Gen („Gender Identity Clinic”) din Canada. Vreme de multi ani Clinica s-a opus transgenderismului la copii. Respingea  asa numita teorie a afirmarii sexuale („gender affirming theory”) conform careia transgenderismul la copii necesita sprijinul parintilor si acordul lor pentru tratamente cu hormoni si interventii chirurgicale de schimbare a sexului. Promova, in schimb, notiunea, sustinuta de date medicale extrapolate vreme de mai multe decade, ca majoritatea covarsitoare a copiilor care sufera de probleme de identitate de sex in copilarie, isi revin la normal pina cind ajung adulti, si ca putinii dintre ei care nu isi revin devin homosexuali, dar isi mentin identitatea sexuala biologica. Clinica a fost atacata in presa si numita clinica de tortura a copiilor suferinzi, pina cind a capitulat. In 2015 l-a concediat pe Dr. Zuker si a adoptat terapia afirmarii dezordinii transgender la copii.
Asa s-a nascut ceea ce Dreher numeste „trans politics”, adica „politica transsexuala”, la fel cum ne confruntam astazi cu politica homosexualilor. Presiunile vin din toate partile, iar cei care nu se conformeaza devin victime ale inchizitiei revolutiei sexuale. Revolutia sexuala isi are propria inchizitie care ii devoreaza pe cei care se impotrivesc. Nu sunt arsi pe rug, dar sunt stiviti de autocenzura si corectitudinea culturala si politica care permeaza gandirea occidentala contemporana. Asta i s-a intimplat si unui medic din Florida care refuza sa presteze servicii chirurgicale de modificare a sexului la copii. Zice el, daca modifici pieptul unei fete la 16 ani sa i-l elimini, inevitabil va mai fi nevoie de inca o operatie mai tirziu in viata deoarece pieptul fetei va continua sa se dezvolte in conformitate cu sexul biologic pina la deplina maturitate. Ori, cum zicea un alt medic, din California, e un act de frauda sa schimbi sexul unui minor, doar sa-ti vina din nou la cabinet la 25 de ani si sa-ti ceara sa-i schimbi sexul din nou pentru ca prima operatie a fost facuta din alegerea si presiunea parintilor. Si asta sub presiunea scolii ori a unor psihologi pentru ca parintii sa tina pasul cu moda.
 
Victimizarea copiilor – ce vor zice ei in viitor?
 
Paragraful final a lui Dreher zguduie si trebuie redat in intregime. „Ten, twenty years from now, there are going to be a lot of maimed, broken people staggering around. This episode in history will be looked back on with horror. We will wonder how we gave in to such maddness, and harmed so many people, or allowed them to harm themselves. Doctors, activists, celebrities, the media, and politicians will bear so much guilt, but probably little blame. It will all go down the memory hole. Progressives in the future will say of the transgender maddness ‘How were we to know’? If they say anything at all”. („In zece, doua zeci de ani de acum, vor fi o multime de oameni mutilati, deformati care se vor taragana de la un loc la altul. Acest episod in istorie va fi privit cu groaza. Ne vom intreba cu mirare cum de am cedat acestei nebunii care a vatamat asa de multi oameni, ori le-am ingaduit noi sa se vatameze. Medici, activisti, celebritati, media si politicienii vor purta multa vina si vinovatie pentru asta. Dar asta se va scurge in groapa uitarii. Progresistii viitorului vor zice despre nebunia transgenderista „de unde sa fi stiut noi asta’? Daca vor mai zice ceva”.)

Sursă: TRANSGENDERISMUL VICTIMIZEAZA COPIII ~ Alianta Familiilor din Romania | agnus dei – english + romanian blog