Constantin Brâncuși- copilul care făcea chipuri din humă 

Constantin (în denominațiune locală Constandin, Costică, Costache, Costăin) Brâncuși s-a născut pe 19 februarie 1876 în satul Hobița, Gorj, ca al cincilea fiu al lui Nicolae Brâncuși și al doilea al Mariei Diaconescu, cea de-a doua soție a acestuia. Tatăl, agricultor-dulgher, moare în 1877, iar micuțul Constantin e crescut cu greutate de mama sa. De la cinci ani are obligații: să ducă la păscut în zăvoiul Bistricioarei mieii înțărcați și gâștele din ogradă.

”Când era mic- își amintea în 1958 Vasile Blendea-Trifu prieten din copilărie- se ținea de tot felul de drăcovenii și cu porcii la păscut nu-i plăcea să stea. Cam fugea. Când îl bătea frate-su Grigore, fugea la Chijnea(Ion) la prăvălie. Grigore îl bătea, mai ales că tot fura mâncare din casă, că era mereu nesătul. Și de ce mânca tot mic a rămas… Când fugea de la porci, fugea pe Bistrița și își umplea traista cu pietre și de aia era mereu ruptă. Altă dată s-a apucat să cresteze bețe cu briceagul, că totdeauna umbla cu briceagul la el”. ”Tatăl meu – relata în 1964 Petre Ceaureanu- îmi povestea că el și cu viitorul sculptor pășteau amândoi oile în zăvoiul Bistriței… Brâncuși îi zicea tatei că dacă îi păzește și lui oile, îi va face chipul în humă. Într-adevăr, făcea diferite chipuri din huma pe care o lua de pe malul apei”.

De la șapte ani urmează școala primară din Peștișani, însă doar din toamnă până la Paști deoarece în rest era ciobănel la un baci la stână, la munte. „Ciobănia de munte- avea să spună mai târziu Brâncuși- nu e ca a voastră de la șes, nu-i muncă lălâie. Ciobănia de la șes e de derâdere și de disprețuire, văzându-i pe ciobani înfipți în opinci, plecați pe bâtă, cucăind sau dormind cu ochii deschiși, treji doar la răgetul măgarilor sau la căscatul dulăilor… Ciobănia de munte face din tineri oameni sprinteni, bine legați, ageri la judecată, pe potriva pericolului care fulgeră între prăpastie și zidurile drepte ale țancului sau lunecușul grohotișurilor…”

Cei trei ani ai ciobăniei, printre țancuri și râpe, sub cerul mereu schimbător de la senin la ropot de ploaie, întâmplările și legendele ciobănești, care uneau, asemenea unor tainice poteci, o milenară lume pastorală ce supraviețuise pe strămoșescul plai, i-au dat copilului Brâncuși comori de frumuseți, l-au apropiat de sufletul codrului, al lemnului și al pietrei, dar l-au și înăsprit, parcă știindu-se cât de mult va avea nevoie în viață de dârzenie. O pățanie a sa din această perioadă pare a fi decupată dintr-o copilărie fericită, din Humuelștii Neamțului. Ea lăsa să transpară spiritul voluntar al lui Brâncuși. ”Când ne-a dat la școală, mergeam împreună la Peștișani, unde era o școală de nuiele. Am stat acolo două clase. Pe învățător îl chema Zaharia. Odată (Brâncuși) a zgâriat banca cu briceagul și l-a băgat la arest, un fel de coteț. El a fugit și nu s-a mai întors, s-a dus la Brediceni, unde era învățător Petre Brâncuș, acolo a făcut clasele celelalte. Eu nu am terminat școala. El avea cap bun, de pricepea repede și-i plăcea să știe de toate”.

La 10-11 ani fuge pentru întâia oară de acasă, pornirile de ducă fiindu-i inspirate de fratele său vitreg, Chijnea, care avea un mic negoț de prăvălie. Ajuns la Târgu-Jiu, se angajează ”pe încercatelea” ca băiat de prăvălie la un boiangiu, unde deprinde meșteșugul vopsirii. Pentru o încercare de vopsele nereușită, Costache primește o palmă zdravănă „de văzui verde curat și stele pe cer”. Începuse aspra sa ucenicie, poarta de intrare în viață. Aflând unde se găsește, mama sa îl aduce acasă cu ocări, dar și cu mângâieri. Peste câteva luni fuge din nou, dar mult mai departe pentru a nu putea fi întors. Ajunge la Slatina, unde intră argat la un han-cârciumă de vad, plătit mai mult de călători decât de stăpân. Rămâne aici doar o iarnă, câștigă câțiva bănuți, dar învață mai ales să cunoască oamenii, buni sau răi.

Mai târziu, Brâncuși își va aminti cum s-a hotărât încotro să o apuce: spre Pitești sau Craiova. A dat cu banul și a ieșit Craiova. Drumul l-a făcut pentru prima oară în viață, cu trenul. Își încearcă norocul la prima firmă întâlnită în piața gării: „Restaurantul Frații Spirtaru”, unde este angajat ca băiat de prăvălie. Rămâne doi ani și ceva, muncind pe rupte: ”închideam la unu noaptea, când pleca ultimul tren spre București, de la 0:50 și trebuia să fim în picioare la 4:30 pentru Severinul mixt- de marfă și călători. Am fi găsit noi de la 1 la 4 somnul cel bun, dacă iarna ne-ar fi lăsat în pace îndeosebi birjarii din stație, care ne băteau obloanele cu codișca biciuștii, cerându-ne să deschidem ca să se încălzească cu puțină țuică și vin fiert… Și băteau! Și băteau!… de s-ar fi deșteptat și morții, morții morți de-a binelea, darămite bieții de noi, morți doar de oboseală”.

Cu recomandări, se mută la Ion Zamfirescu, băcan și bodegar de vază în centrul Craiovei, care avea cei mai buni clienți din oraș. ”Tata mi-a povestit- spunea Petre Ceaureanu, originar din Hobița- că și la Craiova, unde era băiat de prăvălie, Brâncuși a continuat cu sculptura. El avea humă în podul grajdului unde dormea. După ce ducea coșul de marfă la clienți, se urca în pod și făcea chipuri de lut- capete de oameni, figuri de animale. Cum scăpa din prăvălie se apuca de lucru”. Peste mulți ani, un prieten intim din perioada pariziană spunea: „A fost un om extraordinar, fără pereche! Ne cânta la vioară și din gură cântece populare românești, cu un glas abia șoptit. Când l-am întrebat de ce cânta atât de încet mi-a spus: E o deprindere din copilărie. Când mă trimitea jupânul să aduc vin din pivniță, cântam pentru mine, cu jumătate de glas să nu mă audă cei de sus. Și așa a rămas cântecul în mine, ca o șoaptă”.

Dacă sunteți pasionați de istorie la fel de mult ca noi și puteți oferi un mic ajutor financiar pentru a menține în viață site-ul, http://www.istorie-pe-scurt.ro vă rugăm să dați click aici

Sursă: Constantin Brâncuși- copilul care făcea chipuri din humă | Istorie pe scurt

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s