Cum sa ne pretuim copiii prin smerenie

154184_copii

Cum să ne preţuim copiii prin smerenie în legea mozaică, fiecare copil nou-născut trebuie binecuvântat şi adus la templu înaintea lui Dumnezeu. Aici îşi primeşte binecuvântarea de la Dumnezeu şi numele. Iisus însuşi a fost adus înaintea lui Dumnezeu în acest fel (v. Lc. 2, 21-24).

Aducerea la templu este momentul de recunoaştere că, înainte de toate, copilul este fiul lui Dumnezeu. Părinţilor li se dau privilegiul şi responsabilitatea înaintea lui Dumnezeu de a-şi îngriji copilul cu dragoste şi cu credinţă şi de a-l creşte pentru a deveni fiul lui Dumnezeu. Creştinii ortodocşi au obiceiul ca, la 40 de zile după naşterea copilului, mama să fie binecuvântată, iar copilul să fie adus împreună cu părinţii lui la altarul bisericii şi oferit Domnului. Acest lucru se face pentru pregătirea botezului şi a mirungerii în Trupul lui Hristos. Prin botezul cu apă copilul devine în mod oficial membru cu drepturi depline în Trupul lui Iisus Hristos, iar prin mirungere copilul primeşte Duhul Sfânt, la fel ca şi apostolii în ziua de Rusalii. îi putem numi copiii noştri, dar trebuie să ne amintim că sunt, în primul rând, fiii lui Dumnezeu.

Intr-un fel, copiii noştri pot fi, de asemenea, consideraţi drept fraţii şi surorile noastre în Hristos din generaţia următoare, căci împărţim cu toţii acelaşi Dumnezeu drept Tată şi suntem cu toţii îngrijiţi şi crescuţi de către Mama noastră, Biserica. întrebarea pe care părinţii trebuie să şi-o pună în fiecare zi este: „Cum mă port cu fiii lui Dumnezeu pe care El mi i-a lăsat în grijă?” Sfântul Apostol Pavel le dă taţilor nişte îndrumări care ar putea să le includă cu uşurinţă şi pe mame: Şi voi, părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i întru învăţătura şi certarea Domnului (Efes. 6, 4).

Analizând această propoziţie în limba greacă, vedem că Sfântul Apostol Pavel pare să încerce să le spună părinţilor că nu ar trebui să permită propriei lor mânii să dea naştere la mânie în copilul lor. Părinţii ar trebui să-şi educe şi să îşi crească fiii şi să le atragă atenţia asupra lucrurilor pe care ar trebui să le ştie cu un avertisment (dojană) rezonabil şi plin de iubire. Câţi dintre părinţi se enervează atât de tare pe copiii lor, încât, în mânia lor, îi provoacă pe copii să se mânie şi ei, iar apoi se mânie pentru că fiii lor s-au mâniat? Cât de nedrept este acest lucru! Părinţii ar trebui, cu răbdare şi iubire, să îşi înveţe, să îşi călăuzească şi să îşi dojenească fiii în felul în care ar trebui să păşească înaintea lui Dumnezeu, fără mânie sau voci ridicate. Acest lucru îmi aminteşte de un alt verset al Sfântului Apostol Pavel: Fraţilor, chiar de va cădea un om în vreo greşeală, voi cei duhovniceşti îndreptaţi-lpe unul ca acesta cu duhul blândeţii, luând seama la tine însuţi, ca să nu cazi şi tu în ispită (Gal. 6, 1).

Cu acest duh şi cu această atitudine ar trebui să ne tratăm copiii atunci când sunt surprinşi vinovaţi de ceva – şi anume, cu o atitudine de blândeţe (bunătate şi smerenie) ca nu cumva să ne găsim noi înşine vinovaţi înaintea Tatălui nostru ceresc pentru mânia şi nerăbdarea noastră.

Sursă: Cum sa ne pretuim copiii prin smerenie

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s