De ce se acopera si se tamaiaza Cinstitelor Daruri ?

154183_darurile

După ce preotul încheie pomenirea numelor, acoperă Sfântul Potir şi Sfântul Disc cu două acoperăminte speciale. Acoperirea aceasta a Cinstitelor Daruri se face, pe de o parte, din motive practice. Adică acoperim darurile noastre, pâinea şi vinul, ca să le păzim de diferite insecte şi musculiţe.

Cu siguranţă, acoperirea Cinstitelor Daruri are însă în acelaşi timp şi o însemnătate simbolică: aşa cum deja am amintit, Sfântul Agneţ, care se află pe Sfântul Disc în vremea Proscomidiei, îl simbolizează pe Hristos Care S-a născut în Betleem şi a fost oferit ca fiu întâi-născut de parte bărbătească lui Simeon, purtătorul de Dumnezeu. In decursul Sfintei Liturghii vom vedea că se derulează în faţa noastră şi celelalte evenimente ale vieţii lui Iisus.

Aşadar, acoperirea Cinstitelor Daruri simbolizează vârsta copilăriei şi tinereţii lui Iisus, adică cei treizeci de ani ai vieţii Lui pe care i-a trăit în tăcere şi anonimat. Este perioada în care Iisus Şi-a ascuns puterea şi firea sa dumnezeiască, şi s-a ferit să-i înveţe pe oameni şi să săvârşească minuni.109 Din motivul acesta, Cinstitele Daruri se păstrează acoperite până în acest moment al Sfintei Liturghii care simbolizează începutul lucrării de propovăduire a lui Iisus (credincioşii văd că preotul ţine Cinstitele Daruri acoperite în timpul Vohodului Mare, imediat după citirea Evangheliei).

In paralel, acoperirea Cinstitelor Daruri ne aminteşte de acoperirea slavei dumnezeirii lui Iisus când S-a pogorât pe pământ. Acoperirea aceasta s-a concretizat prin întruparea Sa, adică prin primirea de către Mântuitorul Hristos a trupului şi firii omeneşti. Inăuntrul acestui trup a fost acoperită dumnezeirea, fiinţa dumnezeiască a lui Iisus şi slava Lui strălucitoare, a cărei vedere nu putea s-o suporte nici omenirea, nici pământul, nici universul întreg.

In ceasul în care acoperă Cinstitele Daruri, preotul rosteşte anumite versete din sfinţii profeţi, care se referă la dumnezeirea şi atotputernicia lui Iisus, Dumnezeu-Omul.

 Scopul preotului este să mărturisească că noi privim în momentul acesta pe Iisus ca om smerit şi neînsemnat, însă recunoaştem că în spatele acestui trup umil, pe care l-a purtat de dragul nostru, se află Creatorul Atotputernic al universului.

De asemenea, preotul tămâiază acoperămintele în ceasul în care acoperă Cinstitele Daruri. Jertfa de tămâie are în principal două simbolisme. Tămâia simbolizează în special iubirea dumnezeiască şi harul Sfântului Duh, care se răspândesc peste toţi credincioşii.110 Aşa cum tămâia se răspândeşte şi trimite mireasma ei tuturor, întocmai şi Sfântul Duh transmite tuturor credincioşilor harismele şi darurile Sale.111

Conform versetului din Psalmi: „Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta” (.Psalmul 140, 2), tămâia simbolizează mireasma rugăciunii noastre. Aşa cum tămâia urcă spre ceruri, la fel dorim şi noi rugăciunea noastră să urce la cer, însă ca o jertfă binemirositoare şi nu ca o ofrandă întinată şi respingătoare.

Aceste două simbolisme le sugerează şi preotul când binecuvântează tămâia în vremea Proscomidiei, zicând: „Tămâie îţi aducem Ţie, Hristoase Dumnezeul nostru, întru miros de bună mireasmă duhovnicească, pe care primind-o în Jertfelnicul Tău cel mai presus de ceruri, trimite-ne nouă harul Preasfântului Tău Duh.” Preotul mulţumeşte lui Dumnezeu şi îl preaslăveşte, oferindu-i darurile şi rugăciunea lui, o ofrandă şi o slujire duhovnicească binemirositoare, aşa cum este tămâia. Liturghisitorul îl roagă pe Dumnezeu să primească în ceruri tămâia binemirositoare şi câte simbolizează aceasta, şi de acolo să trimită harul şi darurile Sfântului Duh. In acelaşi timp, prin jertfa de tămâie, preotul mărturiseşte că săvârşeşte taina prin împreună-lucrarea Sfântului Duh şi, de asemenea, că prin taina Dumnezeieştii Euharistii se revarsă peste mulţimea credincioşilor harul Sfântului Duh.112

După ce preotul acoperă Sfântul Disc şi Sfântul Potirul, aşază peste ele un veşmânt mai mare cu care acoperă amândouă sfintele vase. Acoperământul acesta se numeşte „Sfântul Aer”113 şi simbolizează consimţământul Părintelui ceresc peste ofranda şi jertfa Fiului Său, care urmează să se săvârşească peste puţină vreme în timpul Dumnezeieştii Liturghii.

In final, preotul spune o rugăciune liturgică prin care-L roagă pe Dumnezeu să primească darurile noastre şi să binecuvânteze Sfintele puse înainte. De asemenea cere lui Dumnezeu să-Şi amintească şi să-i ajute pe cei care au adus darurile, dar şi pe cei pentru care s-au adus.

In continuare, preotul, stând între Uşile împărăteşti, tămâiază Sfântul Altar şi toată biserica, arătând că răspândirea harismelor lui Dumnezeu porneşte de la Sfântul Jertfelnic şi apoi în toată biserica. Stând între Sfintele Uşi preotul tămâiază, de asemenea, icoanele sfinţilor, chemându-i să participe la Cina Euharistică, căci sfinţii, fraţii noştri adormiţi şi noi alcătuim mădularele aceleiaşi Biserici, una, sobornicească şi apostolică.

Toate sunt pregătite ca să înceapă Sfânta Liturghie. Cea mai mare parte din aceasta poate fi văzută de poporul credincios în antiteză cu Sfânta Proscomidie care, în pofida importanţei ei, se desfăşoară într-un spaţiu care nu este accesibil credincioşilor.

Arhimandrit Vasilios Papadaki

Talcuire la Dumnezeiasca Liturghie, Editura Egumenita

Sursă: Acoperirea si tamaierea Cinstitelor Daruri

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: