România moare demografic sub ochii noștri! Cu ce greșesc generațiile actuale? Ce este de făcut?

România moare demografic sub ochii generațiilor actuale, cauzând probleme grave la nivel de securitate națională, la nivelul creșterii economice și la nivelul supraviețuirii neamului în următorii 20-30 de ani.

Care sunt oare cauzele acestui fenomen dezastruos?

Sunt cauze legate de situația socioeconomică precară a familiilor de tineri români?

Sunt cauze legate de politica de liberalizare a avortului?

Sunt cauze legate de lipsa unei politici de susținere financiară a familiei?

Sunt cauze legate de fenomenul de marxism cultural în care noțiunea de familie este zdruncinată serios prin politici publice?

Sunt cauze legate de nevoia de emancipare a femeii?

Sunt cauze legate de dislocarea a peste 4 milioane de români peste hotare în bejenie?

Sunt cauze legate de lipsa unei politici demografice adecvate de 27 de ani?

În articolul de față o să vă prezentăm pasaje dintr-un studiu asupra natalității în România în care putem înțelege modul în care țara moare demografic sub ochii noștri (http://www.insse.ro/cms/files/publicatii/Evolutia%20natalitatii%20si%20fertilitatii%20in%20Romania_n.pdf):

„Nupţialitatea a cunoscut o creştere spectaculoasă imediat după cel de-al doilea război mondial.

Căsătoria, familia şi religia au recâştigat încrederea populaţiei, iar numărul naşterilor a crescut într-un mod neaşteptat.

Dar odată cu maturizarea generaţiilor născute după război, începând cu anii 1960, această perioadă istorică de creştere a natalităţii s-a închis, instaurându-se noi comportamente demografice atât în plan relaţional cât şi al reproducerii.

Căsătoria devine din nou mai târzie şi mai rară, iar divorţul mult mai frecvent.

Concubinajul, considerat până atunci un fenomen marginal, devine foarte frecvent, admis de majoritatea populaţiei.

Exigenţele individuale devin mai importante decât convenienţele tradiţionale şi presiunea socială.

Comportamentul reproductiv suferă transformări importante, fertilitatea scade într-un ritm accelerat, situându-se sistematic sub nivelul de înlocuire a generaţiilor (2,1 copii), calendarul naşterilor suferă o deplasare spre vârstele mature (în jur de 30 ani), în acelaşi timp crescând ponderea copiilor născuţi în afara căsătoriei atât de mame aflate în coabitare cât şi de către femei singure.

Din analiza valorilor ratei totale a fertilităţii înregistrate după al doilea război  se pot distinge următoarele perioade:

  •  1948-1955 când s-a înregistrat o rată medie a fertilităţii de 3,23 copii la o femeie;
  • 1956-1966 perioada de acces la avort când fertilitatea a scăzut de la 2,9 copii la 1,9 copii la o femeie;
  • 1967-1989 „perioada natalistă”, cu o rată a fertilităţii între 3,7 copii la o femeie (1967) şi 2,2 copii la o femeie (1989);
  • după 1990 când s-a înregistrat o scădere accentuată a fertilităţii de la 1,8 copii la o femeie (1990) la 1,3 copii (2010).

Studiile sociologice arată că ameliorarea stării economice nu generează, prin ea însăşi, o schimbare a comportamentului demografic, iar politicile sociale, având drept obiectiv reducerea decalajelor, eradicarea pungilor de sărăcie, ajutorarea celor mai defavorizaţi nu ar avea decât cel mult un impact minor şi sporadic asupra fertilităţii şi sunt insuficiente pentru a se răsturna trendul fertilităţii din ulimele două decenii.

Creşterea fertilităţii se poate realiza numai prin mijloace care să schimbe cadrul în care trăiesc oamenii.

În multe ţări europene cu fertilitate scăzută, guvernele au iniţiat politici pronataliste pentru a încuraja creşterea natalităţii.

Succesul lor depinde, desigur, de măsura în care vor reuşi să contracareze factorii care au contribuit la declinul semnificativ al fertilităţii de la bun început.

Numărul de copii pe care o femeie sau o familie se hotărăşte să îl aibă este rezultatul unei combinaţii complexe de factori, printre care şi costurile de creştere a copiilor, oportunităţile femeilor de a avea parte de o educaţie superioară şi o poziţie profesională cât mai bună, statutul economic al familiei, statutul marital (inclusiv divorţul sau convieţuirea în afara căsătoriei) şi de gradul de compatibilitate al serviciului cu îngrijirea copiilor.

România are nevoie de o viziune realistă asupra dezvoltării sale economice şi sociale în următorele decenii.

În definirea şi structura unei strategii pentru dezvoltare durabilă, populaţia este elementul central şi din această perspectivă una din componentele strategiei trebuie să fie stoparea derapajului demografic”

Ce este oare de făcut?

Trebuie oare să interzicem avortul prin lege?

Trebuie să stimulăm financiar preponderent familiile tinere ce fac copii până la 25-37 de ani?

Trebuie să stimulăm o politică de natalitate transmițând mesaje politice (minim 3 copiii ca datorie față de țară) prin biserică așa cum fac confrații unguri și neopreotestanți din România?

Trebuie să stimulăm o politică de natalitate cu minim 3 copiii prin intermediul federațiilor naționale de agricultori așa cum se întâmplă în Franța, Germania, etc…?

Trebuie să încurajăm o politică de habitat pentru tineri din fonduri publice care să încurajeze preponderent familiile cu minim 3 copiii?

Avram Fițiu

Secretar General

Federația Națională de Agricultură Ecologică (F.N.A.E.)

http://www.avramfitiu.ro/

http://www.romanianoastră.info

Sursă: România moare demografic sub ochii noștri! Cu ce greșesc generațiile actuale? Ce este de făcut? | România Noastră

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: