Săptămâna 14

Așa arată un copil la 14 săptămâni, vârstă până la care civilizația noastră evoluată a decis că poate fi hăcuit și aruncat la gunoi.

Să te întrebi dacă e om sau nu, îl doare sau nu, e viu sau nu, e un semn de prostie: aici nu e vorba de credință sau necredință, ci de știință sau ignoranță. Nu există dubii: e deja om, are inimă și creier, îl doare. Iar dacă nu-l ucizi, se naște sub forma incontestabilă de copil. Simplul fapt că n-are încă CNP nu-l face mai puțin om decât peste încă 5-6 luni.

Să spui „mai bine hăcuit decât nedorit, neiubit sau abandonat” e probă de ticăloșie. Pe el cine-l întreabă dacă preferă să fie chiuretat sau să trăiască așa, neiubit? De unde știm că, odată născut, nu se găsește cineva să-l iubească și pe el? De unde putem ști câtă dragoste va dărui altora?

E normal să decizi pentru trupul tău. Dar ce faci când în el se află trupul altuia? Care, dacă ai răbdare, peste vreo 18 luni îți spune „mama”.

Nimeni nu vrea să interzică nimic. Dar e bine să știm despre ce vorbim. Măcar să debanalizăm grozăvia, ca să evităm să se ajungă vreodată la ea.

Adrian Papahagi

Sursă: Rezistenta Crestina

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: