30 Martie 1866: PRIMA ZI DE DOMNIE A LUI CAROL

La 30 martie 1866: este publicată Proclamația către popor, prin care Locotenența domnească recomandă alegerea prin plebiscit a principelui Carol de Hohenzollern ca domnitor al Românilor, cu numele de Carol I.

BONUScuza

Conservatorii şi liberalii deopotrivă hotărăsc să îl detroneze pe Alexandru Ioan Cuza. Motivul : mandatul său se apropia de sfîrşit şi exista pericolul ca Puterile Garante să ceară desfacerea Unirii din 1859. Ne amintim că decizia Franţei, Rusiei, Turciei, Angliei, Austriei era ca unirea trebuia să se facă cu doi domni şi două capitale. Numai manevrele iscusite ale politicienilor români au adus pe tron aceeaşi persoana în Moldova şi în Ţara Românească, colonelul Alexandru Ioan Cuza. Odată cu încheierea mandatului său în 1866, nu se ştia ce atitudine vor lua Puterile Garante.

Ideea unui domphilip de flandran strain, rudă cu marile mondarhii europene circula mai demult, încă de pe vremea divanurilor ad-hoc. Era acum momentul să fie folosită pentru consolidarea tînărului stat român. Detronarea lui Cuza din noaptea de 10/11 februarie 1866 a avut drept scop păstrarea Unirii. Pentru a fi siguri că lucrurile se vor petrece aşa cum au convenit complotiştii, Ion Brătianu pleacă încă din noiembrie l865 incognito în Occident (la Paris) pentru a obţine sprijinul împăratului Napoleon al lll-lea in ideea unui principe străin pe tronul de la Bucureşti. Complotul pentru detronarea lui Cuza era deja urzit la acea dată. La detronarea lui Cuza, noaptea 10/11 februarie, o locotenenţa domnească i-a luat locul şi îl proclamă pe contele Filip de Flandra drept domn. O săptămîna mai tîrziu, Filip de Flandra refuză ofertă.

Lucrurile se complică. Principatele Unite trec prin clipe dificile. Dacă Franţa, Anglia, Italia susţin păstrarea unirii din 1859, Rusia, Austria şi Turcia refuză. Ion Brătianu, plecat din ţară se gîndeşte la un alt principele, de bratianu ICdata asta german, Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, înrudit atît cu regele Prusiei cît şi cu împăratul Franţei. În ziua în care Filip de Flandra trimite refuzul său la Bucureşti, de Vinerea Patimilor, Ion Brătianu, se află deja la Dusseldorf.

Ion C. Brătianu cere audienţa la principele Carol Anton de Hohenzollern-Sigmaringen, guvernator militar al provinciei Rinului şi Westphaliei. Îi explică de ce a venit. A doua zi, 31 martie, dimineaţa, într-o audienţă care ţine trei ore, Brătianu, în numele locotenenţcastelul hohensolern sigmaringenei domneşti şi cu avizul împăratului Napoleon al lll-lea spune că doreşte să propună poporului român ca domn, pe al doilea fiu al principelui. Brătianu nu se aşteaptă să îl întîlnească şi pe cel căruia i se oferea coroana. Din fericire, Carol se afla la Dusseldorf, într-un scurt concediu, venit pentru săptămîna mare a Paştelui(catolic). Normal, ar fi trebuit să se afle la Berlin, unde servea ca locotenent al regimentului doi de gardă. Mai ales, spune prinţul, că ne pregătim de război. Austria şi Prusia erau în pragul unui conflict armat. În aceeaşi, zi, la ora şase, Brătianu revede pentru două ceasuri pe prinţ. Ii oferă coroana Principatelor Unite. Carol, un tînăr de 27 de ani (Brătianu are atunci 45, născut în 1821) nu refuză propunerea dar cere să se consulte mai întîi cu regele Prusiei, Wilhelm, şeful Casei Hohenzollern. Carol pleacă la Berlin, aici discută cu regele Wilhelm şi cancelarul Bismark. Este avansat căpitan al regimentului de gardă. Ion Brătianu pleacă la Paris să negocieze la curtea Impăratului Napoleon. Tot la Paris se desfăşoară în acel timp conferinţa Puterilor garante în legătură cu situaţia din Principate. Dezbinarea dintre puterile europene a salvat atunci situaţia Unirii.bismarck 1

Locotenenţa domnească hotărăşte să organizeze un plebiscit care să arate clar voinţa ţării. La 8 aprilie, rezultatul plebiscitului, la care se prezintă cetăţenii cu drept de vot, este : cu 685.969 voturi pentru şi 224 contra. Cinci milioane de români se pronunţă astfel pentru Carol, domn al Principatelor române. Conferinţa de la Paris, continuă să recomande desfacerea Unirii şi alegerea a doi domni pămînteni. Regele Prusiei se pregăteşte de război cu Austria şi nu vrea să contrarieze Rusia, deci nu se pronunţă favorabil. Dar Carol s-a decis să accepte. Politicienii români se folosesc de tactica faptului împlinit. Cum au făcut şi în 1859, cu ocazia Unirii. De altfel, acelaşi lucru sugerează şi Bismark. Berlinul nu poate sprijini pe faţă aducerea unui Hohenzollern pe tronul de la Bucureşti, dar ar accepta situaţia, dacă ea s-ar produce. Totul depinde acum dekarol1romania1839-6hotărîrea prinţului Carol. Conferinţa de la Paris se blochează şi riscă să compromită Unirea prin prelungirea provizoratului. Ion Brătianu însoţit de Ion Bălăceanu, agentul nostru diplomatic la Paris, se află la Dusseldorf. Ei arată lui Carol hotărîrea românilor de a sfida Puterile Garante ostile. Cei doi emisari află decizia principelui Carol – el acceptă propunerea şi hotărăsc să pornească spre Bucureşti.

Patru zile mai tîrziu, principele Carol pleacă în cel mai mare secret spre România. E o zi ploioasă. La 10,00 îşi ia adio de la rude. Schimbă uniforma militară cu haine civile. Traseul cu trenul îl duce la Bonn. Dimineaţă ajunge, prin Meinz şi Darmstadt, la Freiburg. Puţin după prînz ajunge în Elveţia, la Zurich. Vremea e tot proastă. Plouă torenţial şi e frig. Carol 0061 - Carol tanar - portret cu favoriticălătoreşte incognito, ferindu-se să nu fie recunoscut. Rezultatul plebiscitului îi este deja cunoscut. Scrisorile şi mesajele de  felicitare care sosesc riscă să avertizeze însă autorităţile austriace. Bagajele lui Carol au fost curăţate de monogramele care ar fi deconspirat vameşilor şi poliţiştilor adevărata identitate a prinţului. La Zurich i se eliberează un paşaport pe numele Karl 0061 - Carol tanar - portret cu favoritiHettingen, negustor ce merge la Odessa. Călătoria cu budapesta 6trenul continuă, prin Augsburg, Munchen. Pentru a nu da de bănuit Carol stă într-un vagon clasa a doua, separat de însoţitori. La Salzburg unde se află graniţa dintre Bavaria şi Austria are loc controlul bagajelor şi documentelor. Trenul, după o călătorie de noapte, ajunge la Viena dimineaţă. Gara e plină de trupe. Războiul este iminent. Dacă cineva l-ar deconspira, Carol ar fi făcut prizonier, pentru că este ofiţer prusac. Ar putea fi chiar mai rău, dacă ar fi luat drept spion. Traversează Viena într-o birjă, pentru a prinde legătura de Pesta din alta gară. Pericolui de a fi recunoscut este mare.

Trenul ajunge la Bratislava (Pressburg ), şi aici gara e plină de trupe. La Pesta trenul ajunge la ora cinci după-amiază. După inca o călătorie de noapte, în zori, trenul ajunge la Timişoara, pe atunci un oraş austriac. Ca peste tot peroanele sunt pline deportile de fier militari. La ora nouă, trenul ajunge la Baziaş, ultima gară a acestei periculoase călătorii. Carol mereu la clasa a doua, în civil, cu ochelari fumurii pe nas, ascuns în spatele unui ziar pentru a nu fi recunoscut. Din cauza transporturilor de trupe, trebuie să aştepte un vapor care îl va duce mai departe pe Dunăre. Cursele regulate au fost rechizionate de armată. Aşteptarea se prelungeşte două zile. În principate nu exista căi ferate şi trenuri. Este primul contact cu noua lui ţară. Pînă atunci locuieşte într-un hotel mic şi mizer. Are doua zile timp să scrie scrisori, să se plimbe pe malul Dunării, să vadă micul oraş. Dar mai ales să îşi pună gîndurile în ordine.

În memoriile sale, Carol îşi aminteşte cele două zile petrecute în aşteptarea vaporului de la Belgrad. ” Seara, întreaga societate cină în odaia care servea de restaurant şi unde se adunară funcţionarii din Baziaş, începînd să discute politică. Se vorbi şi despre alegerea prinţului Carol de Hohenzollern la tronul Romaniei şi mulţi se exprimară în chip foarte puţin plăcut despre acest eveniment : Noul prinţ va ajunge tot atît de imposibil ca şi Cuza.” ” N-o să treacă mult şi o să-l gonească românii şi pe acesta !”şi altele asemenea. Unul citi golestiion ghicaîntr-o gazetă că turcii ar fi năvălit şi că s-ar fi dat cîteva lupte.”. Carol ascultă toate acestea Dumnezeu ştie cu ce gînduri. Vaporul mult aşteptat in sfirsit sosi. Sosi pe neaşteptate de la Pesta, cu trenul, venit de la Paris, si Ion Brătianu,. Cei doi vor călători pe acelaşi vapor spre ţară. Principele s-a instalat ca de obicei la clasa a doua. Aici, ” între saci şi lăzi de bagaje” ii scrie o scrisoare împăratului Franz Josef, la Viena, asigurîndu-l că doreşte relaţii prieteneşti. Tocmai ieşea de pe teritoriul imperiului habsburgic. La Orşova, vaporul ajunge după trei ore şi jumătate lungi de călătorie prin măreţul peisaj al Porţilor de fier. În aceaşi zi ajunge la Turnu Severin. E duminica Rusaliilor.

Printul Carol ii spune căpitanului că e negustor şi merge la Odessa, dar coboara să se plimbe cîteva minute. Abia după ce pasagerul de la clasa a doua coboară, comandandatul vasului intelege pe cine transportase. : ” Pe Dumnezeul meu, dacă ăsta nu a fost prinţul de Hohenzollern !”. Prefectului, nedumerit de însoţitorul său, Ion Brătianu ii spune : Salută pe Domnitorul României ! Mulţimea curioasă priveşte. E duminică după amiază, lumea a ieşit la plimbare fără să bănuiască ce se întîmplă. Ion Brătianu telegrafiază la Bucureşti că au ajuns cu bine. De teama unei unei expediţii turceşti al nord de Dunare – la Rusciuk erau masate trupe sub comanda lui Omer Paşa- se cere golestiprudenţă. Constantinopolul nu agrează ideea unui prinţ străin pe tronul de la Bucureşti. Turcii doresc desfacerea Unirii. Pericolele nu s-au terminat. Într-un poştalion tras de opt cai, printul Carol porneşte spre capitala noii sale ţări. E deja opt seara. Spre patru dimineaţa au ajuns la Jiu. La ora şase sunt la Craiova, unde îl aşteaptă populaţia. Carol răspunde aclamaţiilor cu un scurt cu cîteva cuvinte. Se formează un cortegiu, cu dorobanţi si trăsuri ale orăşenilor. Populaţia entuziastă aruncă flori. Pe o vreme frumoasă, cortegiul ajunge la Slatina. Carol trece Oltul cu podul plutitor. Mulţimi pe ambele maluri aclamă. Inainte de înserat, Carol este primit de locuitorii Piteştiului. Ţărani, tîrgoveţi, militari, arcuri de triumf ridicate de autorităţi. De la Bucureşti au venit Ion Ghica, ministrul de externe, şi generalul Golescu, membru al locotenenţei domneşti. Mai tîrziu vine şi Dimitrie Sturza.bratianu dimitrie

Carol înnoptează la Goleşti. Primul decret care i se da la semnat este graţierea mitropolitului Moldovei, Calinic Miclescu, care condusese după detronarea lui Cuza, o mişcare de separatistă în Moldova. A doua zi dimineaţa la opt, cortegiul pleacă spre Bucureşti. Ultima zi a călătoriei atinge traseul Găeşti, Titu, Bucureşti. O escortă călare îl însoţeşte.La Ciocăneşti, pe moşia boierului Dimitrie Ghica. Aici Carol schimbă ţinuta de călătorie cu una oficială, imbracă fracul pentru a-şi face intrarea în Bucureşti. Pe la două post meridian se văd turlele Bucureştiului. Solemnitatea are loc la Băneasa, în casa golescuapropierea castelului neterminat al lui Bibescu. Primarul Dimitrie Brătianu, fratele lui Ion Brătianu, îl întîmpină pe noul domn. Sînt 30.000 de oameni adunaţi la Băneasa. Semn bun, izbucneşte ploaia. Prima după trei luni de secetă. Carol, cu generalul Golescu şi Ion Ghica într-o trăsură cu şase cai pornesc spre oraş. Este urmat de multe oficialităţi civile şi militare.Un regiment de ulani merge în frunte. Convoiul merge o ia pe şoseaua Kiseleff, apoi pe Podul Mogoşoaiei unde casele sunt decorate cu flori şi covoare. E nevoie de un ceas şi jumătate pentru a traversa oraşul pînă la dealul Mitropoliei. Se aud salve de tun, urale, clopotele oraşului batind. Mitropolitul Nifon, în veşminte de sf dumitru 3aur, înconjurat de preoţi în odăjdii strălucitoare il întîmpină. Carol săruta Biblia. În biserica se află miniştrii, alte oficialităţi. Are loc un TeDeum. Apoi cortegiul trece în Cameră Deputatilor, aflată chiar lîngă Mitropolie. Preşedintele Camerei Costache Epureanu, îl întîmpină. Tribunele sunt pline de lume care aclamă neîntrerupt. Colonelul Nicolae Haralamb, membru al Locotenentei 0059 Juramant.Domneşti, citeşte formula jurămîntului : ” Jur a păzi legile Romaniei ; de a menţine drepturile sale şi integritatea teritoriului.”Carol spune pe româneşte” Jur “. Apoi ţine un scurt discurs.

Dupa incheierea ceremoniei convoiul traversează oraşul în sens invers, spre palat, fosta casă Golescu, unde fusese găzduit şi Alexandru Ioan Cuza. Aici se adună membrii guvernului provizoriu. La ora 6, are loc un prînz pentru oficialităţi. Seara, domnitorul Carol face o scurtă plimbare prin centrul oraşului. La zece seara Locotenenţa şi Guvernul se strîng la Palat pentru a-şi oferi demisiile şi a permite lui domnitorului să formeze primul guvern. Începe o nouă epocă.

STELIAN TANASE

Sursă: PRIMA ZI DE DOMNIE A LUI CAROL

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: