Octavian Goga- ”Ziua e pentru negustor, noaptea pentru poeţi”.

Pe 1 aprilie 1881, în județul Sibiu, la Rășinari, în casa de la numărul 778 de pe Ulița Plopilor, se năștea Octavian-Ion Goga. Era primul copil al dăscăliței și al protopopului, oameni care nu țineau pe rafturi sau mese oale cu smântână sau sticle cu vin, ci cărți și gazete, adunate de-a lungul anilor de la cărturarii familiei și ei uneori scrise chiar de ei. Cu ajutorul mamei, Octavian învață primele slove înainte de a merge la școală.

Părinții, mai înstăriți, își permiteau să-i dea o educație mai bună, să-l facă „domn”, adică preot sau învățător. În 1890 din curtea popii pleacă o căruță cu cai și după vreo 12 km ajunge în inima Sibiului, la școala ungurească. ”Aici mișuna lume din toate părțile. Au venit părinții cu copiii. Cei mai mulți sunt țărani în straie de duminică, scot bani din șerpar și se feresc din drumul domnilor profesori cu pălăria mână. Sunt și preoți cu haina lor cam trecută și copii de toată mărimea”. Părinții se întorc târziu acasă după ce-și lasă odrasla în seama profesorilor. Învățătura era grea deoarece se preda în limba maghiară și elevii nu știau o iotă de acasă. Poetul își amintește de vorbele dascălilor:

„O, e atât de grea meseria noastră, a profesorilor la școalele de stat! Noi avem îndatoriri duble. Trebuie să vă învățăm carte și să vă facem unguri: pe tine trebuie să te învăț matematicile și tot prin rostul meu să te maghiarizez. Firește în felul acesta ajungem la un rezultat ciudat: nici matematici nu știi nimic, nici ungur nu te faci”. Dacă spiritual Octavian Goga era jignit mereu la școală, nici condițiile de la gazdă nu erau prea bune. Elevii stăteau câte cinci, mâncau puțin și munceau cu înverșunare. ”La liceul unguresc din Sibiu, copiii de țărani porniți la carte o duceau greu de tot. Aciuiți prin mahalale, săraci lipiți pământului, cu merindea lor de acasă, abia se strecurau de pe o zi pe alta. În clasa a cincea, de pildă, colegii mei posteau foarte des și erau zile când o jimblă(franzelă), împărțită frățește în două, ținea loc de mâncare. În astfel de cazuri se făcea haz, se spuneau glume de la țară, a căror veselie zgomotoasă era un fel de narcotic al foamei. Râdea clasă întreagă și chiotul prăvălit asupra noastră mătura toate mizeriile”. Goga și colegii citeau cu înfrigurare cărți și reviste venite de dincolo de munți.

”Cu toată școala lor străină, ei ajung să-și formeze un stil românesc din cetanii(rugăciuni) și n-aș crede că elevii din liceele românești ar avea mai multă pietate pentru numele unui Eminescu, Vlahuță, Coșbuc- ca acești tineri chinuiți”. Goga era însetat de cultură. Citea autori români, latini, maghiari, purta discuții cu colegii, urmărea viața politică și se entuziasma de lupta patriotică a românilor. În 1893, când un grup de intelectuali alcătuiește Memorandumul în care se cereau drepturi pentru românii de transilvăneni, autoritățile îi persecută pe semnatari. Goga împreună cu alți patrioți se duce în gară și protestează. În urma acestei participări îndrăznețe a fost amenințat cu eliminare din școală, dar până la urmă a luat doar notă rea la purtare. Cu demnintate, scriitorul a mărturisit sincer despre participare și întrebat de un profesor de unde știe ”Deșteaptă-te române”, răspunde ferm că de la mama sa.

În clasa a VIII-a e silit să părăsească Sibiul în urma unui incident cu profesorul de istorie Trompa Azpad, care ținea în mod special să-i deznaționalizeze pe elevii români, ceea ce producea indignare chiar în rândurile colegilor unguri. Sunt semnificative cuvintele unui coleg care ține un lung discurs în gară, la plecarea lui Goga și a celorlalți: „Noi nu știm, care va să zică politică. Noi știm un singur lucru. Știm că-ți suntem colegi, prieteni, și e păcătos acel om care vrea să strice prietenia noastră cu treburi care pe noi nu privesc, pe care nu le pricepem”. Astfel Goga părăsește Sibiul și se mută în clasa a VIII-a a liceului românesc din Brașov. Era în 1899. Se ducea cu sufletul răscolit, dar și cu temeinice cunoștințe, mai cu seamă în literatura maghiară. „Poetul Petofi fusese un apostat al libertății, Mikszath, pictor mare ale vieții de țară, zugrăvise țăranii, iar posomorâtul Modach, dăduse predilecția pentru tenebrele vieții”.

Goga, care încă de la Sibiu începuse să publice ”slăbuțe versuri de dragoste”, cum însuși aprecia, e în centrul tururor. În cadrul Societății de lectură se aud cu ecouri prelungi versurile sale îndrăznețe în care pătrunde spiritul protestatar al înaintașilor Gavril Munteanu, Gheorghe Bariț, Andrei Mureșanu- figuri strălucite ce au ilustrat de-a lungul vremii viața culturală a Brașovului. În 1899 Goga înfruntă energic în coloanele ziarului Tribuna pe calomniatorii marelui revoluționar de la 1848 Avram Iancu, anticipație a stilului său literar fără compromisuri. După terminarea liceului se înscrie la Universitatea din Budapesta și intră deplin în vânturile aspre ale vieții.

Dacă sunteți pasionați de istorie la fel de mult ca noi și puteți oferi un mic ajutor financiar pentru a menține în viață site-ul,www.istorie-pe-scurt.ro vă rugăm să dați click aici

 

Sursă: Octavian Goga- ”Ziua e pentru negustor, noaptea pentru poeţi”. | Istorie pe scurt

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: