Duminica Mariei Egipteanca

Aceasta duminica, a V-a din Postul Mare, este asezata cu mare intelepciune de catre Sfintii Parinti ai Bisericii, spre a trezi ravna credinciosilor, in momentul vederii unor virtuti intrupate, in fata unei pocainte „cu neputinta la om, dar cu putinta la Dumnezeu”.

Duminica Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca este un model de pocainta. Maria cea din Egipt a trait in a doua jumatate a secolului al IV-lea si inceputul secolului al V-lea. A trecut la Domnul in anul 431, in timpul imparatului Teodosie cel Tanar. A fost o tanara foarte frumoasa, iar frumusetea ei i-a adus multe ispite si a cazut in multe pacate trupesti, chiar si in timpul calatoriei spre Tara Sfanta. Dar cand a voit sa intre in Biserica Sfantului Mormant din Ierusalim, o mana nevazuta a oprit-o sa intre in sfantul locas. Atunci a inteles ca viata ei era prea pacatoasa ca sa poata intra in biserica. Din mila lui Dumnezeu si cu mijlocirea Maicii Domnului ea a reusit sa intre pana la urma in biserica. Cuprinsa de o puternica frangere a inimii si de izvoare de lacrimi, ea a fugit de toti si toate, hotarand sa mearga in pustia Iordanului, in locurile parasite de oameni, unde doar animalele se mai perindau.

In pustia Iordanului, a stat 47 de ani, in post si rugaciune, in pocainta si in multe nevointe duhovnicesti. Astfel, ea a ajuns la o mare sfintenie, iar cand se ruga se transforma in lumina si se ridica de la pamant, pentru ca era mai mult duh decat tarana. Insa, cu un an inainte de moartea sa, taina vietii ei a fost descoperita unui parinte duhovnicesc, Cuviosului Parinte Zosima. Trimis fiind de Dumnezeu, acesta a gasit-o in pustie, a impartasit-o, iar apoi Maria l-a rugat pe Cuviosul Zosima ca anul urmator, la aceeasi vreme, sa vina din nou, pentru ca ea va muri atunci.

Inainte de a se impartasi, Maria Egipteanca s-a spovedit si apoi a povestit toata viata ei pacatoasa, de care se pocaise in toti acesti ani petrecuti in pustie. Sfanta Cuvioasa Maria Egipteanca a trecut la Domnul in anul urmator, dupa cum prevestise. Acelasi Cuvios Parinte Zosima a ingropat-o si a povestit viata ei. Iar, mai tarziu, Sfantul Sofronie al Ierusalimului a scris Viata Cuvioasei Maria Egipteanca, iar Biserica a inclus aceasta lucrare in cartea Triodului.

Potrivit traditiei aghiografice au existat mai multe Marii, cu viata cat de cat asemanatoare. Relatarea patriarhului Sofronie o prezinta pe Maria Egipteanca sub chipul unei mari pacatoase, ca pe un fel de nimfomana care nu s-a dus in Palestina decat din cauza pasiunii sale patologice pentru desfrau (semnificativa pentru caracterul irational al patimii), in timp ce Maria Palestinianca pare sa nu fi fost supusa poftelor pe care le provoca altora, retragandu-se in desert tocmai pentru a preintampina pacatul. Maria Egipteanca a ramas una dintre sfintele cele mai populare al Bisericii Ortodoxe.

Cultul Cuvioasei Maria Egipteanca este atestat inainte chiar de difuzarea Vietii scrise de Sofronie si prima mentiune explicita a praznuirii sale in manuscrise, in Duminica a V-a din Postul Mare, urca in secolul XI. Insistenta patriarhului Sofronie asupra pacatelor Mariei si a caracterului nestapanit al patimii sale, care intuneca cu totul in ea orice facultate rationala si o impinge in ciuda ei spre pacat, permitea punerea cu atat mai mult in valoare a caracterului surprinzator si miraculos al convertirii ei.

De indata ce ar fi inteles semnul dumnezeiesc care o impiedica sa intre in biserica pe urmele barbatilor pe care-i dorea, si a dobandit prin harul lui Dumnezeu constiinta pacatului ei, Maria realizeaza fara sa mai astepte „rasturnarea” radicala a fiintei pe care o pretinde pocainta (metanoia), plecand in desert si ducand aici o viata de penitenta si asceza, a carei maxima severitate era pe masura freneziei desfasurate de pacat.

arata cat de mult poate lucra harul lui Dumnezeu in omul care se pocaieste. „Pilda de pocainta avandu-te pe tine, preacuvioasa Marie, roaga pe Hristos sa ne-o daruiasca in vremea postului; ca in credinta si in dragoste sa te laudam pe tine cu cantari.”

Convertirea si viata in desert au facut din ea in sens propriu o „icoana” a metanoiei, venerata tocmai pentru a ne conforma ei si pentru a o imita impartasindu-ne astfel de harul care a indumnezeit-o. Aceasta trecere de la o extrema la alta prin virtutea caintei active a facut din Maria Egipteanca un model pentru toti monahii si penitentii, mai cu seama in Postul Mare cand trebuie sa o imitam si sa plecam „in pustie” pentru a ne curati de patimi prin luptele ascezei.

Exemplul Mariei permitea imnografilor sa extraga o multime de lectii duhovnicesti pentru credinciosii angajati pe calea pocaintei, si indeosebi cu privire la caracterul radical al intoarcerii si rasturnarii conduitei realizate de pocainta (metanoia). Ei exprima aceasta rasturnare prin cupluri antinomice si sintetice, dupa modelul procedeului stilistic extrem de utilizat in imnografia bizantina in tot ce priveste Patima si mantuirea, si care prezinta mantuirea drept vindecare a asemanatorului prin asemanator: vindecarea intaiului Adam de cel de-al doilea Adam, nimicirea mortii prin moarte, a patimii prin Patima etc.

Atat de mult schimba harul lui Dumnezeu pe omul pacatos care se pocaieste profund, incat il poate ridica spre lumina Imparatiei Cerurilor pe care o pregusta sfintii inca din lumea aceasta. Cu alte cuvinte, pilda vietii de pocainta si sfintenie a Sfintei Maria Egipteanca este intarire spirituala si o speranta pentru toti credinciosii, centru toti oamenii care doresc sa se mantuiasca, sa-si sfinteasca viata.

Sursă: Duminica Mariei Egipteanca

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s