Intelesul numelor Domnului Iisus Hristos 

Iisus Hristos este desemnat în Noul Testament cu multe nume sau denumiri, spunînd fiecare cîte ceva esenţial despre taina şi lucrarea Sa mîntuitoare. Multe dintre aceste nume sau denumiri s-au obscurizat în conştiinţa contemporană, din pricina sincopelor educaţiei religioase şi a îndepărtării de viaţa liturgică. În aceste condiţii, nu-i de prisos să trecem în revistă şi să tîlcuim pe scurt, mai ales pentru cei mai tineri, principalele nume sau denumiri sub care Mîntuitorul apare în Sfînta Scriptură şi în Tradiţia Bisericii. Nu este vorba aici de un inventar exhaustiv, ci doar de lămurirea principalelor nume şi denumiri hristice, din perspectiva limbii române şi a spiritualităţii bisericeşti.

IISUS/MÎNTUITORUL. Ca şi Iosua, Iisus redă pe evreiescul Ioşua sau Ieşua, nume care înseamnă „Dumnezeu este (Cel ce dă) mîntuirea”, deci „Mîntuitorul”, salvatorul divin al omului şi al lumii. Acesta este şi numele propriu al Domnului (echivalentul a ceea ce numim astăzi „nume de botez”), descoperit de înger lui Iosif (cf. Matei 1, 21: „Ea va naşte Fiu şi vei chema numele Lui Iisus, căci El va mîntui poporul Său de păcatele lor”). În ortodoxia românească s-a impus grafia Iisus (forma Isus fiind receptată ca neortodoxă). Există o anumită tendinţă ca Mîntuitorul să fie numit Iisus mai ales atunci cînd se face referinţă cu precădere la omenitatea Sa („Fiul Omului”) şi Hristos mai ales atunci cînd se face referinţă cu precădere la dumnezeirea Sa („Fiul lui Dumnezeu”).

EMANUEL. Această numire profetică a Mîntuitorului (cf. Isaia 7, 14) este reamintită de evanghelistul Matei, imediat după relatarea vestirii lui Iosif: „Acestea toate s-au făcut ca să se împlinească ceea ce s-a zis de Domnul prin proorocul care zice: Iată, Fecioara va avea în pîntece şi va naşte Fiu, şi vor chema numele Lui Emanuel, care se tîlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu” (1, 22-23). „Iisus Emanuel” este şi un tip de reprezentare iconografică a Domnului, destul de răspîndit în aria bizantină, semnalînd prezenţa şi binecuvîntarea divină a Pruncului mesianic.

MESIA/HRISTOS. Hristos este echivalentul grecesc al evreiescului „Maşiah” (Mesia), care înseamnă „Unsul” (lui Dumnezeu), nefiind deci un nume propriu, ci un titlu de consfinţire a alegerii şi investiturii divine (în tradiţia evreiască, ungerea era atribuită patriarhilor, regilor şi profeţilor). Cei din vechime erau unşi cu ulei sfinţit, pe cînd Domnul este uns de-a dreptul „cu Duhul Sfînt”, constituind „Unsul” prin excelenţă. Simon Petru a recunoscut şi a mărturisit printre primii mesianitatea lui Iisus: „Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu cel Viu” (Matei 16, 16). În ortodoxia românească s-a impus grafia Hristos (alte grafii utilizate fluctuant de-a lungul vremii – Christos, Christ, Cristos, Crist – fiind receptate astăzi ca neortodoxe).
FIUL. Fiul este a doua persoană a Sfintei Treimi, de o fiinţă, egal şi nedespărţit de Tatăl şi de Sfîntul Duh. Ca Fiu al lui Dumnezeu, este „Unul născut din Tatăl, mai înainte de toţi vecii”. Ca Dumnezeu întrupat şi Fiu al Omului, este născut în timp „de la Duhul Sfînt şi din Maria Fecioara”. Prin harul adus de Fiul (cf. Ioan 1, 14-17) căpătăm şi noi în-fierea, devenind fii duhovniceşti ai aceluiaşi Tată ceresc („Căci Dumnezeu S-a făcut om pentru ca şi omul să se facă Dumnezeu, nu după fiinţă, dar după har”, mărturisesc Părinţii din vechime).

CUVÎNTUL. Fiul este Logos-ul, adică Verbul sau Cuvîntul lui Dumnezeu, „prin Care toate s-au făcut”, Viaţa şi Lumina lumii (cf. Ioan 1, 1-5). De aici şi denumirea de Dumnezeu-Cuvîntul. În greceşte, „logos” înseamnă mai mult decît înţelegem noi prin „cuvînt”: gîndire, raţiune, raţionalitate, temei, îndreptăţire, rost, rostire, vorbire, discurs, definiţie, măsură. Constantin Noica era de părere că termenul românesc care-l echivalează cel mai bine pe „logos” este „rostire” („La început a fost Rostirea…”), de la „rost” (care înseamnă şi „gură”, şi „vorbire”, şi „ordine”, şi „sens”). Este interesant că din substantivul rost (de la lat. „rostrum”) a ieşit şi verbul a rosti („a zice din gură, a cuvînta”), şi verbul a rostui („a pune ordine în lucruri, a le da sens”). Omul este deopotrivă fiinţă rostitoare şi fiinţă rostuitoare, după modelul („chipul”) Creatorului divin.

DOMNUL. Ca Fiu al lui Dumnezeu şi „Uns” cu Duhul Sfînt, Iisus Hristos este peste toate Stăpîn („Pantocrator”, adică „atoatecîrmuitor”). „Iisus Hristos este Domnul [în greceşte: „Kyrios”]” constituie cel mai vechi crez creştin (cf. Romani 10, 9 ; I Corinteni 12, 3 etc.). Lăsată nouă de Însuşi Hristos, Domnul, rugăciunea „Tatăl nostru…” (cf. Matei 6, 9-13) se numeşte de aceea „Rugăciunea Domnească”. Domnul (Stăpînul) cel adevărat este Unul singur şi „nimeni nu poate sluji la doi domni (stăpîni) deodată”, ne învaţă Mîntuitorul (Matei 6, 24; 16, 13).

GALILEEANUL/NAZARINEANUL. Nume care indică vatra pămîntească a lui Iisus (provincia Galileea, localitatea Nazaret, în nordul Ţării Sfinte). Specificarea respectivă Îl deosebea de alţi purtători ai aceluiaşi nume, unii pomeniţi chiar în Biblie. Pe cruce s-a scris, la porunca lui Pilat: „Iesus Nazarenus Rex Iudaeorum”, adică „Iisus Nazarineanul, Regele Iudeilor” (abreviat: INRI). Mai tîrziu, împăratul Iulian Apostatul, ultimul mare prigonitor al creştinilor (sec. IV), se zice că ar fi murit exclamînd: „M-ai învins, o, Galileene!”.

MIRELE. Denumirea de Mire aminteşte îndeosebi de vestita parabolă (pildă) a celor 10 fecioare (cf. Matei 25, 1-13) şi de unirea sau „nunta mistică” între Hristos (Mirele ceresc) şi sufletul credincios sau Biserică (Mireasa lui Hristos). Creştinismul dezvoltă, în sens mistic, simbolismul nupţial din „Cîntarea Cîntărilor”. O faimoasă rugăciune, rostită cu mare cutremur lăuntric la denia din Sfînta şi Marea Marţi, ca suprem îndemn la priveghere, zice: „Iată, Mirele vine la miezul nopţii şi fericită e sluga pe care-o va afla priveghind…”.

MIELUL. Astfel e numit Iisus de către Ioan Botezătorul: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii!” (Ioan 1, 29). Ca Miel apare Iisus şi-n „Apocalipsa” lui Ioan (5, 6 etc.). Analogia este cu mielul de jertfă: blînd şi nevinovat ca un miel, Hristos Se jertfeşte pentru răscumpărarea noastră. Denumirea se leagă de vechea tradiţie evreiască a jertfirii mielului pascal (în amintirea mieilor jertfiţi la porunca lui Iahve pe vremea robiei din Egipt, cu al căror sînge evreii şi-au însemnat uşile caselor, ca îngerul morţii, trimis împotriva egiptenilor, să vadă semnul şi nu lovească şi pe întîi-născuţii lui Israel – cf. Ieşirea, cap. 12).

 PĂSTORUL CEL BUN. Încă din vechime, Dumnezeul lui Israel era socotit păstorul poporului său (turma dreptcredincioasă): „Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi” (Psalmi 22, 1). Iisus Se numeşte pe Sine „păstorul cel bun”, care „îşi pune sufletul pentru oile sale” (Ioan 10, 11). „Păstorul lui Herma” a fost una dintre cărţile de căpătîi ale creştinismului timpuriu. Păstor (pastor), a păstori, păstorire, pastoraţie, pastoral, pastorală sînt termeni curent întrebuinţaţi pînă astăzi în limbajul bisericesc, atît în Răsărit, cît şi în Apus.

RABBI/ÎNVĂŢĂTORUL. „Rabbi” (din care se trage şi cuvîntul modern „rabin”) însemna la vechii evrei „maestru” sau „domn” (în sensul de autoritate spirituală), iar pe vremea lui Iisus erau numiţi cu acest titlu „învăţătorii Legii”. Pentru discipolii Săi, Hristos este noul, unicul şi supremul Învăţător. Forma mai solemnă „rabban” sau „rabbon” a dat apelativul „Rabbuni” („Maestrul/Domnul/Învăţătorul meu”): este exclamaţia orbului vindecat (cf. Marcu 10, 51), dar şi a Mariei Magdalena cînd L-a recunoscut după Înviere (cf. Ioan 20, 16).

NOUL ADAM. Părintele Dumitru Stăniloae îşi intitula una dintre cărţi „Iisus Hristos sau restaurarea omului”. Hristos nu-i doar Răscumpărătorul, ci şi Restauratorul firii adamice, înnoitorul ei în har şi în adevăr. Cel mai limpede o spune Apostolul Pavel: „Aşadar, precum prin greşeala unuia [vechiul Adam] a venit osînda pentru toţi oamenii, aşa şi prin îndreptarea adusă de Unul [Noul Adam] a venit, pentru toţi oamenii, îndreptarea care dă viaţă. Căci precum prin neascultarea unuia s-au făcut păcătoşi cei mulţi, tot aşa prin ascultarea Unuia se vor face drepţi cei mulţi” (Romani 5, 18-19). Ba mai mult: „Că de vreme ce printr-un om [vechiul Adam] a venit moartea, tot printr-un om [Noul Adam] şi învierea morţilor. Căci precum în Adam toţi mor, aşa şi în Hristos toţi vor învia” (I Corinteni 15, 21-22).

OMUL. Denumire mai rar utilizată, în legătură interpretativă cu sintagma evanghelică „Fiul Omului” (ce se regăseşte şi la vechii prooroci: Iezechiel, Daniel), dar şi cu faimoasa exprimare a lui Pilat (Ioan 19, 5): „Ecce homo” („Iată omul!”). Ideea este aceea a omului nou (înnoit), a Noului Adam, ca model de urmat („imitatio Christi”) în sînul Bisericii luptătoare. Evlavia catolică (pornind de la contextul exclamaţiei lui Pilat şi radicalizînd o veche reprezentare iconografică bizantină a lui Iisus în mormînt, arătîndu-Şi rănile) Îl venerează ca „Om al durerilor” („homo/vir dolorum”).

ICHTHYS. Mai mult decît o denumire a Domnului, acest cuvînt grecesc („ichthys”, adică „peşte”), reinterpretat ca ideogramă formată din cele 5 litere iniţiale ale formulei „Iesous Christos Theou Hyos Soter” („Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mîntuitorul”), era mai degrabă, pe cît se pare, o parolă de recunoaştere între creştinii primelor secole, atestată şi de nenumărate reprezentări grafice de epocă. Tertullian îi numea pe noii converiţi „pisciculi” („peştişori”), desigur prin analogie cu „ichthys” şi poate şi cu referire la apa Botezului.

Astrologic, era creştină este „Era Peştilor”, Iisus a fost anticipat de Iona cel înghiţit 3 zile în burta chitului, peştele apare deseori în recuzita minunilor Sale, iar apostolii înşişi sînt numiţi „pescari de oameni”.

Răzvan CODRESCU

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: