Viata, moartea si sacrificiul crestin banalizate prin libertate de exprimare. Ou sont les Charlies? 

“We are not bad guys, we are just here to make your Easter Holiday better.” – terorist musulman Al-Shabaab, Kenya, Nairobi, Universitatea Garissa, 2 aprilie 2015.

147 de studenti kenyeni (dintre care 142 crestini) au fost ucisi de teroristi musulmani. Supravietuitorii relateaza ca teroristii ii intrebau daca sunt musulmani sau crestini. Pe crestini ii impuscau pe loc. Pentru ca, asa cum spune relatarea, “noi nu suntem baieti rai, suntem aici ca sa va facem sarbatoarea Pastelui mai buna”.

Da, ne aflam la vremea Pastelui. Nu, Pastele crestin nu este sarbatoarea borsului de miel si iepurelui de ciocolata, dupa cum Craciunul, cealalta mare sarbatoare crestina, nu este sarbatoarea porcului si shoppingului. Ghici ce-i?

In fine, ramanem la valori, caci ne adresam si ateilor sau adeptilor altor religii. Valorile-pilon ale crestinismului raman libertatea si responsabilitatea individuala, adevarul, compasiunea si iubirea aproapelui. A aproapelui viu.

Pastele, carevasazica, este sarbatoarea unei credinte, etici si filosofii care au creat, in 2000 de ani, pe date si fapte istorice irefutabile, cea mai avansata civilizatie umana cunoscuta. Democratia liberala este creatia si “aplicatia” lumii crestine, cu tot cu progresul stiintific si al nivelului de trai pe scara larga. Si gata.

Teroristii musulmani, in semn de recunoastere pasnica, ne-au imbunatatit sarbatorile pascale ucigand 147 de studenti; pe cei care s-au declarat crestini i-au impuscat pe loc.

Au gresit crestinii in aceste doua milenii? Sigur. Invatatura lui Isus nici acum n-a fost pe deplin inteleasa si corect asumata. Si acum este dogmatic, politic mutilata si eretic aplicata deseori. Pentru ca omu-i in general prost (inteligenta ramane exceptia), pacatos si natural limitat. La fel si intelegerile sale. Decalogul crestin si predica de pe munte raman in continuare, pentru multi, fie necunoscute, fie simple deziderate sau nici atat, fiind zi de zi, faptic si ideologic, ori negate, ori ignorate, in loc de a fi permanent si inteligent explorate. Daca s-ar intelege si respecta cumsecade, am avea raiul pe Pamant. Ceea ce nu se poate, pentru ca oamenii nu-s nici atat de inteligenti si nici atat de buni. E vorba insa de a incerca. Si de a nu abandona.

Din pacate noi, locuitorii lumii crestine – occidentale, da, nu orientale – lume libera si democratica spre deosebire de toata cealalta, ne aflam la o rascruce: trebuie sa decidem daca vrem sa pastram ce avem, democratia si libertatea atat de greu castigate – 2000 de ani si sute de generatii nu-s de ici de colo. Civilizatie, democratie si libertate intemeiate pe valorile-pilon ale crestinismului. Nu ale islamului, nu ale zen-budismului, nu ale marxismului.

Trebuie, de asemenea, sa ne obisnuim odata cu acest adevar: civilizatia noastra, fiind cea mai avansata, este in conflict natural – cultural, etic si spiritual – cu celelalte, in primul rand cu cea islamica unde conflictul este generat de scriptura si profetul musulman, nu de crestinism si crestini. Hai sa nu mai ocolim ipocrit chestiunea: asa-i de cand lumea; cei care o iau realmente si benefic inaintea vremurilor sunt intotdeauna pizmuiti, obstructionati, atacati brutal de ceilalti. Binele invinge, dar greu. E un fapt.

Problema, pe intelesul tuturor, inclusiv al ateilor si agnosticilor

Ce facem? Abandonam? Pentru ca drepturile si beneficiile odata castigate trebuie aparate, nu-s imuabile prin ele insele. Iar pentru a ne conserva si imbunatati civilizatia – crestina, da – nu trebuie nici macar sa credem in Dumnezeu, desi nu strica. Credinta ramane totusi o chestiune de optiune individuala si reglaj intim.

Ar trebui insa sa intelegem valoarea inestimabila a invataturilor etice cristice si sa le respectam ca atare – asta ar fi, de fapt, autentica celebrare. Dar nu-i asa. Ne aflam in punctul in care, in aceasta privinta, regresam si abandonam. De exemplu, libertatea de exprimare, compasiunea si adevarul.

Libertatea de exprimare este efectiv si zilnic masacrata de doua ideologii criminale: marxism-leninismul si islamul, sau, in limbajul corectitudinii politice, progresismul, respectiv multiculturalismul. Ambele nenorociri sunt pe moment tolerate sau promovate de majoritatea elitelor politice, mediatice si academice occidentale.

In acest sens, cazul Kenya este simptomatic. 147 de studenti, majoritatea crestini, sunt ucisi de teroristi musulmani. Reactia lumii occidentale? O stire ca oricare alta. Indignare publica? Nu chiar. Compasiune pentru victimele crestine? Nu prea. Solidaritate cu victimele acestui masacru indreptat direct impotriva libertatii de optiune si credinta religioasa? Zero. Vorbim de solidaritate cu studentii aia masacrati, nevinovati si crestini.

Crestini, da, spuneti domnule cuvantul. Aici, in lumea libera, crestina, inca nu ucide rostirea lui – decat ocazional, daca asa vor niste musulmani. Si nici macar nu va face mai putin atei sau agnostici in caz ca asta-i optiunea voastra. Va face doar mai putin umani, la fel ca lipsa de compasiune si solidaritate cu victimele crestine ale criminalilor musulmani.

“Ou sont les Charlies?” ma intreaba, la citirea stirilor din Kenya, prietena Adina. Stiti, “les Charlies”, cei care, dupa atentatele din ianuarie, de la Paris, isi scriau pe conturile din retelele de socializare, pe frunte, pe maneca, pe tricou, prin ziare, pe bannere, la miscarile stradale, “je suis Charlie”.

Les Charlies…. nu sunt. Ei militeaza, superior, impersonal, abstract, pentru libertatea de exprimare. Dar NU pentru a noastra sau a lor, si in niciun caz a crestinilor. Ei militeaza (chit ca nu-si dau seama) pentru libertatea de exprimare cu gloante “multiculturale”: esti crestin? Ia un glont! Ca asa stim noi, drept credinciosii musulmani sa ne exprimam, asa ne-au invatat Allah si Mahomed. Si tu sa taci, sa fii tolerant cu glontul nostru, sa fii “multicultural”. Tu, occidentalule superior, democratule, intelectualule, impartialule si echidistantule, fii solidar cu mama natura, cu plantele, nevastuica si ursul polar, indigneaza-te pe fracking si gazul de sist, fii progresist, fii postideologic, dar lasa-ne pe noi sa rezolvam problemele de baza ale omenirii, cum ar fi, de exemplu, sa scapam lumea de nemusulmani – da, si de tine, ce credeai? Iar daca se intampla sa fii crestin, ghinion, caci profetul nostru, “pasnicul” Mahomed, cel care, in timpul vietii, a condus si participat la zeci de expeditii de jaf, viol si masacrare a semenilor de alte religii, asa ne-a invatat prin puterea exemplului personal: voi, nemusulmanii ne sunteti inferiori, viata voastra nu conteaza, iar crestinii si falsul lor profet, Isus, parca-s mai rai.

Asta-i libertatea de exprimare pentru care militeaza Occidentul (in special european) acum.

O suta patruzeci si sapte de victime masacrate in Kenya, la o universitate. Crestinii pe loc, fara ezitari. De catre teroristi musulmani, ca sa le faca Pastele mai bun, asa au declarat autorii cu un cinism halucinant.

O suta patruzeci si sapte de morti, intr-o singura repriza. Cadou de Pasti, pentru noi. Hai, rostiti numarul, poate devine real si pentru voi. .

Ca musulmanii din Al-Shabaab le-au servit crestinilor un glont in cap, nu-i o surpriza. Cititi Coranul si Hadith-ul si veti intelege ca asta-i religia lor, asa le poruncesc Allah si Mahomed.

Dar voi, marii aparatori ai libertatii individuale, ai libertatii de exprimare, de optiune spirituala, voi, aparatorii ateului cool, superior, sau al musulmanului persecutat chipurile de crestinul european si american, voi ce paziti? Libertatea si viata cui le oblojiti? Unde sunt milioanele alea de “Je suis Charlie”? Unde va e solidaritatea cu victimele astea? Africani, da. Din tarile unde va repeziti sa trimiteti oengisti, medici, trupe ONU, medicamente, haine, alimente si alte pomeni, ca sa nu moara cu zile. Cum?! Daca-s crestini, viata africanilor barbar curmata de musulmani nu mai conteaza? Pai asta spunea si Mahomed, dragilor.

Ceva e teribil de gresit aici. Un paradox bizar: din prea multa si stupida libertate de exprimare progresist-multiculturala, din prea ipocrita si ignoranta solidarizare cu false idealuri, viata, moartea si sacrificiul reale s-au banalizat. Cu conditia sa fie viata, moartea si sacrificiul unui crestin.

Ceva este teribil de gresit aici. In capul oamenilor. Si-n sufletul lor tarat. Ar merita reparat.

Ioana Hincu

Sursă: Viata, moartea si sacrificiul crestin banalizate prin libertate de exprimare. Ou sont les Charlies? | Dubii, Spaime si Solutii

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: