Capul Sfântului Gheorghe în România 

De la un specialist în istoria re­li­gii­lor am primit o informaţie care nu părea verosimilă: în judeţul Timiş se găseşte craniul Sfântului Gheor­ghe! Mănăstirea Sfântul Gheorghe, care îl adăposteşte, este una din cele cinci mănăstiri ortodoxe sârbe de pe teritoriul României“. Nicăieri în toată istoriografia  bisericească, în miile de cărţi despre ortodoxie nu este menţionat acest fapt senzaţional. Totuşi am început verificările. Documentare, biblioteci, interviuri. Nimic nu arată că informaţia poate fi reală. Despre o rămăşiţă  din tru­pul Marelui Mucenic se ştie că este la Athena, iar alte mărturii nu par a exista. „E imposibil să nu se fi a­flat, să nu fie menţionat undeva a­cest lucru!“, ne şopteşte cineva, vî­rîn­du-ne îndoiala în suflet…

Datele oficiale despre Mănăstirea „Sfântul Gheorghe“ sunt extrem de puţine. Sfântul lăcaş este situat în sa­tul Birda, comuna Gătaia, din judeţul Timiş. La lăcaşul care mai are un singur vieţuitor se ajun­ge pe Drumul Naţional DN 58 B Bocşa, spre Nord Vest, mănăstirea fiind situată la 8 km de Berzovia sau 12km de Mălureni. „Este mo­nument istoric. Are biserică, condac, chilii şi un singur vieţuitor – un preot pensionar, călu­gărit - , care oficiază slujba în fiecare duminică şi la sărbători. În biserică se găsesc icoane pictate de Pavlo Teodorovici (1748) şi gravuri de Zaharia Orfelin (1767-1769)“. Vicariatul ortodox sârb îşi desfăşoară activitatea cu o discreţie tipic călugărească, aşa că singurul lucru care ne rămâne de făcut e veri­fi­­ca­rea la faţa lo­cului.
Ajunşi la mănăsti­re, aflăm de la singura vie­ţuitoare, maica Ev­ghenia, că părintele Ve­niamin Pasculovici a decedat şi că nu putem primi informaţii. Biserica este superbă, deşi aproape în ruină. Energica măicuţă care mul­ţumeşte Domnului la tot pasul prin Boje, boje, se preface că nu înţelege când o întrebăm de capul Sfântului Gheorghe. „Vorbiţi cu părintele protopop la Timişoara. Eu sunt la ascul­ta­re. Trebuie să în­­ţelegeţi… Boje, boje…“
Dăm de pă­rin­­tele pro­­­to­pop Bra­nislav Stan­covici la bi­se­­rica sârbească de la Pi­a­ţa Traian, la ora 9.00. Pă­rin­tele de-abia termina slujba. A­flu că este doctor în Teo­lo­gie, doctorat luat cu  însuşi părintele Gale­riu. După o scur­tă discuţie des­pre teologie, politică şi is­toria sârbilor, re­vin la capul Sfântului Gheorghe. Mă gândesc că, la urma urmei, această discreţie şi acest conservatorism i-au făcut pe sârbi să reziste prin veacuri, de la tragedia secolului 14 până la cea a secolului 20.

Ascunse de frica turcilor
„Da, în Mănăstirea Sfântul Gheorghe există într-o raclă – care este ţinută într-un seif special din Sfântul Altar – fragmente din capul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe. Acestea sunt moaşte unice în lume. Ştiţi că din moaşte este obiceiul să se rupă bucăţele, pentru a fi împărţite spre sfinţenie bisericilor, dar ca­pul este numai la noi. După marea bătălie de la Kosovopolje (Câmpia Mierlei), din 1389, pentru a fi salvat de mâinile păgânilor, Capul Sfân­tului Mare Mucenic Gheorghe, împreună cu lanţurile cu care acesta a fost încătuşat şi cu icoana fă­cătoare de minuni din tronul Maicii Domnului au fost strămutate din Kosovo în Voivodina, mai exact în Karlovat, la reşedinţa episcopală de acolo. Kar­lovat este o zonă cu zeci de mănăstiri ortodoxe, consi­derată de mulţi drept Athosul sârbesc. De aici, tot de teama turcilor, odoarele sfinte au ajuns aici, în Mănăstirea Sfântul Gheor­ghe, prin stăruinţa ctitorului acesteia, marele despot Bran­covici“.

Mănăstire transformată în CAP sau depozit de furaje
Ca administrator al Sfintei Mănăstiri Sfântul Gheorghe, părintele protopop Branislav Stan­covici ţine să ne explice că, pentru sfintele moaş­te şi icoana făcătoare de minuni, vremu­rile au fost grele o dată cu venirea comunismu­lui. Între anii 1950-1990, fără a fi complet elimi­nată din rândul aşezămintelor de cult (întrucât biserica a rămas în funcţiune), incinta mănăsti­rii a fost folosită pe rând de armată, CAP, COMTIM sau de alte unităţi socialiste, în calitate de „chiriaşi“ nepoftiţi, fiecare contribuind, mai mult sau mai puţin, la deteriorarea construcţiei.
Istoria a consemnat că în anul 1951 a fost distrusă icoana Sfântului Gheorghe de pe frontispiciul clădirii, situată deasupra intrării. Între 1951-1953 mănăstirea a fost ocupată de armată, în acest interval dispărând, în mare parte, inventarul mănăstirii. „Au fugit soldaţii cu tot ce au putut. Erau vremurile în care statul comu­nist nu se avea bine deloc cu regimul lui Tito“, spune trist părintele, privind la mănăstirea ajunsă o ruină. Între 1956-1989 în mănăstire au funcţionat birourile CAP, iar din 1968 o parte a construcţiilor mănăstirii sunt folosite ca depo­zite de furaje de către COMTIM. „Şi ce s-a întâmplat cu moaştele, cu mănăstirea în această perioadă?“, îndrăznesc o întrebare, uimit că ani de zile lângă capul Sfântului Gheorghe s-au numărat capetele de porci! „Păi, din 1955, bi­se­rica a căzut în îngrijirea unui preot paroh, iar moaştele au stat bine ascunse în altar, într-un seif, fiind scoase doar la hram sau când venea un episcop…“ Spre marea bucurie a sârbi­lor, în 2003, Mi­­nis­terul Cultelor a alocat 500 de mili­oane de lei pen­tru res­taurarea mă­­­năsti­rii. „Nu este mult, dar nici puţin; ştim că sunt greu­tăţi…“, of­tea­ză părintele. Este totuşi bucuros că se fac aceste lucrări şi că în fie­care vară, prin rotaţie, timp de o săptămâ­nă, copiii tuturor sârbilor din zonă trec prin aceas­tă mănăs­tire ca prin­tr-o şcoală de vară. Iar în fiecare august, sub condu­ce­rea P. S. Lukijan şi a părintelui pro­to­pop, are loc un curs de cântăreţi bise­ri­ceşti. La plecare, am mai avut o întrebare: „De ce atâtea secole nu s-a scris şi nu s-a amintit nimic despre aceste moaşte? De ce atâta taină?“. Răspunsul a venit simplu şi demn, izvorât parcă din tăria unui popor care nu s-a plecat niciodată în faţa ameninţărilor: „N-au fost potrivite vremurile, au fost grele. Aşa suntem noi sârbii, mai tăcuţi…“.

Sursă: Capul Sfântului Gheorghe în România | Lumea Credinței

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: