Casa din satul sucevean Mălini, locul unde Nicolae Labiş a scris ”Moartea căprioarei”

 

Casa Memorială Nicolae Labiş, aflată la 45 de kilometri de municipiul Suceava, pe DJ209A, este locul unde a trăit poetul în perioada 1954-1956 şi a scris, în urmă cu 60 de ani, poemul ”Moartea căprioarei”. Casa memorială, inaugurată în 1975, este amenajată în locuinţa din centrul satului Mălini, care a aparţinut părinţilor lui Nicolae Labiş.

Expoziţia de bază şi spaţiile memorialistice, desfăşurate în patru încăperi, reconstituie datorită exponatelor autentice – cărţi, caiete, rechizite şcolare, piese vestimentare, un clopoţel, o galenă, documente, fotografii, afişe – climatul de viaţă şi creaţie al poetului.

Margareta Labiş, sora poetului, a povestit că această casă, devenită memorială, a fost ridicată de părinţi, învăţătorii Eugen şi Profira Labiş, în anul 1954, chiar în centrul satului Mălini, locuinţa cuprinzând cinci camere şi un hol. Toate au fost amenajate în momentul transformării locuinţei în casă memorială şi păstrează acum lucrurile poetului, dând impresia că Nicolae Labiş este plecat şi trebuie să se întoarcă. Se pot vedea, de asemenea, afişe cu citate despre viaţa poetului sau despre poet, vorbele spuse la înmormântarea lui, câteva portrete ale lui Nicolae Labiş şi un autoportret, cunoscut fiind talentul acestuia la desen, pe lângă înclinaţia literară. Casa a fost restaurată, în prezent fiind administrată de Complexul Muzeal Bucovina din Suceava, după ce a fost donată acestei instituţii. Casa memorială a mai beneficiat de reparaţii, atât la exterior, cât şi la interior în anul 2001.

Gazdă, când am vizitat Casa memorială, a fost sora poetului, Margareta, care a spus că acesta dorea să-şi amenajeze aici o cameră de lucru, motiv pentru care aici a fost destinat să fie muzeu şi nu casa în care s-a născut poetul, în Poiana Mărului. Casa din Mălini este foarte îngrijită şi bine administrată, afirmă sora poetului, care are confirmări în acest sens din partea turiştilor, vizitatorilor şi localnicilor.

‘Supraveghetoarea este o doamnă deosebită, şi nu spun eu, dar spun vizitatorii. Bucureştenii, cel puţin, îmi dau telefon sau chiar cei de aici care au legătura cu mine, şi îmi spun ce frumos au fost primiţi (…) Este îngrijită. Mă rog, au fost multe lucruri. Nu mai e cum a fost înainte. Alături a fost un grajd, jumătate de grajd în spate, jumătate bucătărie de vară şi stupină. Tata era stupar (…) În spate, în grădină, se făcuse o casă de joc şi au fost discuţii că veneau îndrăgostiţii şi se iubeau pe aici, pe cerdac. S-au luat măsuri şi s-au stopat aceste lucruri (…) Fără teren, tata a donat casa cu clauza ca o cameră să fie păstrată pentru familie care, atunci când va dori, să poată să vină şi să locuiască aici, dar n-am folosit-o niciodată’, mărturiseşte Margareta Labiş.

Sora poetului a povestit cum, în vara anului morţii poetului, 1956, casa din Mălini a fost lovită de un fulger globular ce prevestea parcă tragicul accident şi sfârşitul tânărului poet. ‘Fulgerul a intrat printr-un colţ al casei, a dansat peste patul în care dormeau părinţii. Tata nu adormise încă. Mai asculta ştirile sau momentul poetic de la miezul nopţii, târziu în noapte, la un aparat cu galenă. Nu se ştie care a fost cauza atragerii acestui fulger prevestitor, tragic prevestitor, pentru că nu a aprins casa, ci a intrat ca un laser, a lăsat ca o gaură mică în colţul de sus al camerei, a dansat peste pat, aşchiile incandescente ale tencuielii au pârlit puţin o carpetă, faţa de plapumă, şi s-a retras, ca în filmele din acelea SF, prin mânerul de metal al unei umbrele care era înfiptă prin duşumea în pământ’, a spus Margareta Labiş, adăugând că întâmplarea a fost versificată de Nicolae Labiş: ‘Ţi-a însemnat natura, prin trăsnet, unde stai/ Zdrelindu-ţi-o cu flăcări primejdioase, casa/ E semn de neastâmpăr şi de noroc să-l ai/ Până când neagra doamnă îţi va întinde coasa’.

‘Fratele meu a murit în braţele mele. Eram singură cu el (…) S-a întâmplat în noaptea de 21 spre 22 decembrie 1956, în cea mai lungă noapte a anului’, a mărturisit Margareta Labiş, care nu este convinsă că moartea fratelui său a fost un accident. ‘E un mister. Nu, nu a fost un banal accident’, a spus Margareta Labiş.

Nicolae Labiş s-a născut pe 2 decembrie 1935, în satul Poiana Mărului, din comuna Mălini, raionul Fălticeni, acum judeţul Suceava, la acea vreme judeţul Baia. Tatăl, Eugen, fiu de brigadier silvic, şi mama, Ana-Profira, din Topoliţa, lângă Humuleşti, rudă a lui Ion Creangă, au fost învăţători. Încă de mic, după cum povesteşte sora poetului, Nicolae Labiş învaţă să citească de la elevii mamei sale. Şcoala o începe în satul natal, în clasa mamei, dar, din cauza războiului, ajunge în clasa a III-a în refugiu, în comuna Mihăileşti, de lângă Câmpulung Muscel. Din acea perioadă începe să scrie poezii şi scenete şi să apară în public ca recitator. Abia la sfârşitul războiului familia se întoarce în Mălini. Nicolae Labiş urmează, apoi, Liceul ‘Nicu Gane’ din Fălticeni, cu rezultate foarte bune, şi se face cunoscut pentru cultura literară şi ritmul de lectură impresionant. Era, de asemenea, cunoscută plăcerea sa de a apărea în public, participa la şezători literare şi chiar juca teatru de Shakespeare. Talentul său literar s-a dovedit prin poeziile scrise la sfârşitul caietelor de teme, precum şi prin scrierile trimise la ziare. A publicat poezii în revistele vremii, a primit premii la diverse concursuri naţionale, toate relevând seria de succese literare ale ‘poetului incandescent’, cum a fost supranumit.

După Liceul ‘Mihail Sadoveanu’ din Iaşi, unde a condus cenaclul literar, în septembrie 1952, intră la Şcoala de literatură ‘Mihai Eminescu’ din Bucureşti şi continuă să apară în principalele publicaţii culturale ale timpului, fie cu numele lui, fie sub semnătura Nicolae Mălin. După absolvirea şcolii a fost angajat la ‘Contemporanul’, apoi la ‘Gazeta literară’, iar ‘Viaţa Românească’ îi publică, în acelaşi an, în luna octombrie, poezia ‘Moartea căprioarei’.

Casa memorială de la Mălini găzduieşte, anual, decernarea premiilor câştigătorilor Concursului Naţional de Poezie ‘Nicolae Labiş’, cel mai longeviv concurs literar, ajuns la a 45-a ediţie, care îşi propune să descopere, să sprijine şi să promoveze noi şi autentice talente în rândul tinerilor autori de poezie de pretutindeni.

Comuna Mălini este situată în partea de sud-est a judeţului Suceava, pe cursul inferior al râului Suha Mare, având în apropiere Munţii Stânişoarei, la 12 kilometri de Baia, întâia capitală a Moldovei. Prima atestare documentară este din 1498, într-un hrisov de la Ştefan cel Mare care menţionează satul Mălini.

Sursă: Casa din satul sucevean Mălini, locul unde Nicolae Labiş a scris ”Moartea căprioarei” | Știri interne | Radio Romania Cultural

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: