De ce socialismul nu este viabil ?

Ce este socialismul?

Este acel sistem economic în care mijloacele sau factorii de producție sunt în proprietatea statului (deci proprietate comună; opusul proprietății private).

Dacă nu există proprietate privată asupra mijloacelor de producție – adică terenuri, clădiri, mijloace de transport, unelte, resurse naturale, semifabricate etc. – atunci nu există schimburi între proprietari de astfel de bunuri și proprietari de monedă, deci nu există piață pentru astfel de bunuri economice.

Dacă nu există piață pentru factori de producție, atunci nu există nici prețuri monetare. Or, în termeni economici, prețurile monetare ale factorilor de producție sunt tocmai costurile de producție.

Așadar, în socialism nu există o expresie monetară a costurilor de producție și implicit, imposibilitatea de a da o expresie monetară rezultatului, sau profitului/pierderii.

Absența posibilității de a da o expresie monetară profiturilor și pierderilor (atât istoric înregistrare, cât și celor anticipate) este echivalentă cu imposibilitatea de a face o selecție rațională (non-arbitrară) din punct de vedere economic între posibilitățile (nenumărate) de a aloca resursele. Deci, în socialism toate resursele vor fi alocate din punct de vedere economic la întâmplare, arbitrar, fără criterii.

Bineînțeles că în contextul lipsei criteriilor economice vidul este ocupat rapid de alte criterii utopice de tipul „de la fiecare după posibilități, fiecăruia după nevoi” dar care sfârșesc destul de repede, de cinic și inevitabil prin a fi în favoarea/defavoarea diverselor grupuri de interese: nomenclatura de partid, membrii familiilor dictatorilor sau oligarhilor aflați la cârma statului, clasa muncitoare etc.

Or, un astfel de sistem nu poate fi viabil ca regim economic și este condamnat să sfârșească în sărăcirea generalizată a populației sau să fie un haos planificat în derivă mai rapidă sau mai lentă, dar certă, către nivelele rudimentare și primitive de dezvoltare economică. Situație ilustrată azi de exemple mai evident triste, precum Coreea de Nord, sau mai tragic-comice, precum Venezuela cu penuriile sale recente de hârtie igienică.

Lecția economică este deci că socialismul ca sistem economic este viciat de o problemă care-i este în ultimă instanță fatală: imposibilitatea calculului economic în termeni monetari, sesizată pentru prima dată de Ludwig von Mises în 1920.

Sigur vă întrebați atunci de ce socialismul, dacă are atâtea probleme și dacă alocă resursele așa haotic, cum de-a rezistat peste șaptezeci de ani în Rusia și mai rezistă pe alocuri și azi?

Pentru a înțelege mai ușor argumentele economice, trebuie să ne imaginăm un sistem socialist global, la scară planetară, fără nici un rest de economie de piață pe nicăieri. Abia atunci haosul calculațional s-ar instala repede și cu toată forța. Or, economiile socialiste reale care au existat și există încă s-au îndepărtat sub cel puțin două aspecte de acest „model”.

Mai întâi nu au constituit nicidecum un socialism global, și au putut utiliza – existând dovezi ample și clare că au utilizat, ba chiar că au fost nevoite să utilizeze – prețurile pieței mondiale pentru planificarea centralizată. Asta pentru cârpirea pe ici pe acolo a alocării, căci utilizarea prețurilor mondiale n-a rezolvat nici măcar în mare măsură, necum complet, problema absenței prețurilor monetare relevante pentru factorii de producție. Este notorie remarca unui consilier al lui Gorbaciov la o întâlnire cu omologi din Europa de vest într-un context mai relaxat, care spunea, nu fără o anumită candoare, că ei, rușii, și-ar dori ca toată lumea să devină socialistă cu excepția Noii Zeelande sau Elveției, care să rămână economie de piață. Privirilor nedumerite și întrebătoare ale celorlalți le-a răspuns cu aceeași candoare că prețurile din respectiva regiune ar fi folosite pentru planul centralizat global.

Apoi, în al doilea rând, este iarăși deja bine documentat faptul că economiile sovietice sau din lagărul socialist – chiar și cele mai „ortodoxe” – au avut fie oaze de economie privată oficial permise, sau, mai ales, piețe negre de mare amploare. Acestea au fost, la o privire mai atentă, unul din stâlpii rezistenței acestor sisteme pentru o perioadă atât de îndelungată.

Sfârșitul sistemului socialist rus a fost însă previzibil și putea fi lesne citit prin înțelegerea principiilor economice.

Autor: Mihai-Vladimir Topan

Această importantă discuție – și multe altele – o vom face în cadrul cursului Economia pe înțelesul tuturor. Curs complet de inițiere în economie la Academia Privată. Pentru că economia poate fi frumoasă…

Sursă: De ce socialismul nu este viabil – Academia Privată

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: