27 mai 1821 asasinarea lui Tudor Vladimirescu- mișelie și trădare

Mișcarea lui Tudor Vladimirescu a ținut din ianuarie până în mai, când liderul revoluționarilor a fost ucis mișelește, ciopârțit și aruncat în fântână. Care au fost cauzele precipitării unei acțiuni care se anunța de amploare și durată?

Steagul lui Tudor Vladimirescu

Steagul lui Tudor Vladimirescu

Anul 1821 este plasat în plin ”Concert European”. Acest concept a apărut după războaiele napoleoniene.  Marile Puteri doreau menținerea situației existente prin înăbușirea oricăror tentative de zdruncinare a sistemului politic și consultarea permanentă în chestiuni de politică externă. Termenul de ”Concert European” sau ”Sistemul de la Viena” vine de la asemănarea, destul de vagă, cu o orchestră în care niciun instrument nu cântă mai tare ca altul pentru a se asigura armonia concertului. Statele care au inițiat acest proiect erau: Prusia, Austria și Rusia, puteri care țineau sub stăpânirea/influența lor popoare(Austria și Rusia) sau formațiuni politice(Prusia în cadrul Confederației Germane). În ianuarie 1821 în zona Balcanilor izbucnește o răscoală a popoarelor asuprite de otomani. Lideri erau pe de o parte, Tudor Vladimirescu, căpitan de panduri și locotenent în armata rusă decorat cu ordinul ”Sfântul Vladimir clasa a III-a” ca urmare a meritelor din războiul ruso-turc(1806-1812), iar pe de altă parte Alexandru Ipsilanti, general în armata țaristă, șeful Eteriei(”Societatea prietenilor”) organizație ce viza eliberarea Balcanilor, de fapt a Greciei, de sub stăpânirea musulmană. Peste tot pe unde umblă, Alexandru Ipsilanti promite că după izbucnirea răscoalei, armata rusă va veni în ajutor. Evenimentele se desfășoată altfel însă.

Tarul Alexandru I

Tarul Alexandru I

Aflat la Congresul de la Laybach(azi Ljubljana, pe atunci parte din Austria) țarul Alexandru I, la presiunile celorlalți lideri, condamnă pe 17 martie 1821 această întreprindere. Marile Puteri erau conștiente că o satfel de mișcare era favorabilă Rusiei și nu puteau permite sporirea puterii Petersburgului. Jurnalul oficial austriac anunță că șeful Eteriei ”va fi scos din serviciuiul armatei Rusiei” și ”i se face cunoscut că majestatea sa împăratul dezaprobă în chip formal întreprinderea sa și că nu se va putea aștepta niciodată la vreun ajutor din partea Rusiei”. În ceea ce-l privește pe Tudor, dezavuarea avusese loc mai devreme, în februarie, printr-un mesaj adresat de consulul general rus din București. Mai mult, lui Tudor i s-a retras ordinul ostășesc primit din partea țarului. Văzând dezavuarea țaristă, Tudor Vladimirescu, om cu un simț politic foarte bun își dă seama că mișcarea în forma ei de atunci nu avea cum să reușească. Ea pornise ca o revoltă a oprimaților împotriva marilor căpetenii ”bisericești” și ”politicești”. Repede acest conflict ar fi căpătat aspectul unui război civil și ar fi oferit Porții un motiv de intervenție.

revolutia de la 1821

Datorită acestor fapte, pe 23 martie 1821, Tudor ajunge la o înțelegere cu elementele progresiste ale conducerii Valahiei prin care el le garanta integritatea personală și a averii în timp ce vremelnica stăpânire a țării înțelegea scopul pozitiv al acțiunii lui Tudor și trecea la susținerea activă a ei. Acum s-a produs o ruptură între Tudor și oamenii săi care nu au înțeles utilitatea compromisului. În plus, Tudor a văzut că Eteria nu era o forță militară și politică pe care se putea baza. Peste tot prin Moldova pe unde umblaseră eteriștii făcuseră jafuri mai mari ca pe vremea fanarioților. Jafurile nu i-au îndestulat și cand au ajuns în București au cerut 2 milioane de lei(unei vistierii sărace) pentru întreținera armatei. Mai mult ei nu erau sincer interesați de soarta românilor ci doar voiau să-i utilizeze ca forță militară împotriva turcilor pentru a obține independența Greciei.

Emblema Societății Eteria

Emblema Societății Eteria

Pe tot parcursul secolului XIX puterea otomană a scăzut cu fiecare an. Cu toate acestea nici la 1848 și nici la 1859 nu s-a putut scutura jugul turcesc, cu atât mai puțin nu se putea la 1821. În toate proclamațiile, domnul Tudor insistase că nu se ridicase împotiva Porții. Pe când se fortifica la Cotroceni, liderul pandurilor a primit de la pașa de Giurgiu ”o scrisoare particulară, cu asigurarea că sultanul e dispus a dezrădăcina abuzurile din Țara Românească și a lua în seamă dreptele sale cereri”. Trimisul pașei comunicase în același timp, în secret, lui Tudor ”că turcii nădăjduiesc în credința și cooperarea lui pentru alungarea lui Ipsilanti din Țara Românească”. Dacă-i ajută în acest scop cu credință, ”sultanul îl va face chiar domn peste Principat”. Tudor, văzând obiectivele mișcării revoluționare atinse, a răspuns favorabil. A continuat totuși lucrările de fortificație- trata deci cu arma în mână. Corespondența este interceptată de eteriști și de aici lucrurile au mers spre pierzania lui Tudor.  Grecii au știut să se folosească de un defect al lui Tudor. M. Cioranu, aghiotant al lui Vladimescu ne spune care era acesta. ”Trebuie să spunem adevărul: Tudor era un om sever și de multe ori și la mai multe împrejurări foarte crud”. Tudor Vladimirescu dorea menținrea ordinii în rândul armatei sale și a integrității propietăților locuitorilor țării.

 

Astfel, la Bolintin Vale, Tudor a omorât ”chiar cu mâna lui” doi flăcăi panduri de douăzeci de ani pentru că luaseră de la o casă de țărani două trombe de pânză. De la Bolintin la Găești, pe o distanță de doar 60 de km. a mai ucis pentru astfel de furtișaguri ”cu ștreang și cu glonțul, douăzeci și doi de panduri în vârsta tinereții, bravi și făcuți pentru război”. La Cîrniciov a mai spânzurat doi panduri. Toate aceste acțiuni au dus la ”nemulțumire și la desăvârșită dipserație și ură împotrivă-i”. Revelatorie asupra situației este o întâmplare petrecută înainte de așezarea în tabăra de la Golești. Tudor a cerut căpitanilor oștirii făgăduiala că vor răspunde cu viața lor pentru neorânduielile ce se vor produce în companiile lor. Toți căpitanii au dat promisiunea cerută, în afară de patru. Ei au răspuns că Tudor n-are nevoie de înscrisul lor, deoarece îi omoară în toate clipele fără niciun înscris. La aceasta, ”Tudor a tăcut și, pornind de acolo s-a apropiat de satul Golești” unde s-a răzbunat crunt. Trei dintre căpitani au scăpat: doi au fugit și unul a fost cruțat la insistențele pandurilor. Ioan Urdăreanu a fost însă spânzurat.

tudor vladimirescu panduri

Profitând de acest fapt, eteristul Hagi Prodan obține de la căpitanii lui Tudor un înscris în care aceștia declarau că nu-l mai vor pe Tudor drept lider. A doua zi, pe 21 mai, ieșind în fața taberei, Tudor a fost imediat înconjurat de căpitanii săi. Simțind ceva în neregulă, el a decis ca trupul lui Urdăreanu să fie dat jos și îngropat cu onoruri militare în biserică. Încă înainte de terminarea ceremoniei, au sosit eteriștii. Cu scrisorile către turci în mână, l-au acuzat de trădare. Domnul Tudor a spus că va da socoteală pentru acțiunile sale doar în fața celui care este în drept să o facă. Eteristul Iordache i-a întrebat apoi pe panduri dacă vor în continuare căpitan pe slugerul Tudor ori pe gospodarii Macedonski sau Hagi Prodan. ”Căpitanii și pandurii, proști și supărați pe nechibzuita asprime a lui Tudor, au început să strige toți într-o glăsuire: ”Ba pe gospodar Macedonski și pe gospodar Hagi Prodan! Iar pe slugerul Tudor nu-l mai voim!” ”Atunci căpitan Iordache, intrând la Tudor, i-a cerut armele. Tudor, văzându-se părăsit chiar de ai săi, a dat armele”. Prizonierul este dus la Pitești în casa lui Iancu Mavrodol.

tudor vladimirescu

Acolo M. Cioranu spune că l-a zărit într-o cameră pe Tudor șezând pe un pat, sub paza lui Ghencea, în timp ce Iordache se plimba prin cameră. Cioranu pretinde că Tudor a spus: ” Și ce vreți de la un om pe care, după vicleniile ce ați urmat, ați întors chiar oștirea lui de l-au dat în mâinile voastre, voi, oameni fără căpătâi și cu totul străini de această țară? Gândiți-vă singuri printr-aceasta la ce căpătâi o să ieșiți? Vreți să mă omorâți? Eu nu mă tem de moarte. Eu am înfruntat moartea în mai multe rânduri. Mai înainte de a ridica steagul spre a cere drepturile patriei mele m-am îmbrăcat în cămașa morții. Turcii sunt în țară, dar nu sunteți în stare și nu veți fi niciodată a vă bate cu dânșii cu ispravă”.

pandur

Pe 23 mai, dimineața, Tudor e dus la Târgoviște, într-o căruță de poștă, cu un arnăut înarmat la spate și alte trei sau cinci căruțe de arnăuți în urmă. În oraș a intrat pe un cal schilod, iar Tudor avea picioarele legate sub burta calului. E închis la vechea Mitropolie și predat lui Vasile Caraiva, un bețivan, supranumit ”monstrul de la Galați” deoarece în acel port măcelărise fără temei o mulțime de locuitori turci, care nu aveau vreo implicare în sistemul represiv otoman. Vasile Caraiva, viitor cârciumar în Elada, l-a torturat pe Tudor pentru a afla unde sunt banii pe care era bănuit că îi ascunde, presupunere falsă. În loc de a-l preda divanurilor țării, așa cum se angajaseră, eteriștii au făcut un tribunal din niște boieri ce se intitulau pământeni. Acest instrument judicar nu avea cum să aibă legitimitate din moment ce din el făcea parte, printre alți ”pământeni onești”, și Geartoglu, un grec cunoscut că jefuia alimente și vite de la țărani, pe care apoi le negustorea ”făcându-să un nepovestit jaf de să va pomeni în viitorul veac”. „Dar de teamă ca pământenii să nu se răscoale și să-l libereze, Ipsilanti a poruncit lui Caraiva de l-au omorât noaptea în taină, pe malul iazului ce curge pe lângă oraș și i-au aruncat cadavrul într-un puț de lângă grădina Geartol(Geartoglu)”.

Monumentul de la Pades in cinstea lui Tudor Vladimirescu

Monumentul de la Pades in cinstea lui Tudor Vladimirescu

După mărturia unui contemporan ”care a văzut cu ochii lui când l-au scos(pe Tudor) din lanțuri și l-au dat în mâna lui Vasile Caraiva”, Tudor a fost ucis la primele ore ale zilei de 27 mai. „Am auzit cei ce ne aflam în curte două detunături de pușcă spre odaia lui Caraiva, ce era în fundul curții Mitropoliei, unde ședea și egumenul Chiril. A doua zi de dimineață s-a zvonit în toată curtea Mitropliei c-au împușcat pe domnu Tudor Vladimirescu și că l-ar fi azvârlit în taină într-una din umblăturile de sus (din fund) ale Mitropoliei.

Alexandru Ipsilanti

Alexandru Ipsilanti

Ulterior s-a dovedit că Tudor Vladimirescu avea dreptate în ceea ce-i privește pe eteriști. Ei sunt înfrânți de turci în lupta de la Drăgășani pe 7 iunie. Doar tinerii din ”Batalionul sacru” se apără cu vitejie și mor eroic. Ceilalți eteriști fug lamentabil în timp ce Ipsilanti, cel care a ordonat pieirea lui Tudor Vladimirescu, a stat departe de locul bătăliei. Toți cei care au fost implicați în uciderea lui Tudor Vladmirescu au murit în anonimat.

Sursă: Asasinarea lui Tudor Vladimirescu- mișelie și trădare | Istorie pe scurt

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: