Coaliția bunului simț

Spațiul public pare tot mai inflamat pe tema unui eventual referendum consacrat definiției constituționale a familiei. Consultarea prin referendum e sigur constituțională! La fel de sigur e că trei milioane de cetățeni români au cerut ca legea fundamentală să definească familia drept uniune liber consimțită între un bărbat și o femeie.

Cineva – care eventual a lipsit din țară în ultimii 30 de ani – s-ar putea mira că firescultrebuie apărat prin formulări auto-evidente. Iată însă că peisajul nostru s-a schimbat: prin integrarea în UE, ne-am integrat și în agenda socioculturală, morală, politică a Occidentului, cu bune și rele. Aș vrea să-mi expun aici punctul de vedere: cred că familia ca loc al uniunii bărbat-femeie și al binecuvântării nașterii de prunci reprezintă un corp intermediar care protejează persoană umană față de ingerințele (posibil abuzive ori exagerat paternaliste) ale corpurilor superioare, de tipul statului. A face din familie un concept elastic, o realitate cu geometrie aleatorie, se cheamă a infirma atât o tradiție iudeo-creștină multimilenară, cât și a lăsa persoana umană mai slabă în revendicarea unei vieți libere.

Noi, ca națiune, scădem demografic (inclusiv prin milioane de avorturi). Populația a îmbătrânit și mulți tineri pleacă la muncă în alte țări, care le oferă joburi și cariere mai bune decât ce găsesc acasă: nu mulți, în schimb, se mai întorc. Hai să spunem că asta-i și o șansă: în definitiv, dacă suntem în Uniunea Europeană, vorbim despre o singură piață a muncii, iar mobilitatea profesională, în căutarea unor șanse sporite, trebuie salutată ca un mare drept din fericire dobândit. Nu-i mai puțin adevărat că fuga creierelor (sau doar a brațelor de muncă, în felurite profesiuni și la diferite niveluri de calificare) diminuează capitalul uman pe care se poate sprijini dezvoltarea țării noastre. În aceste condiții, încurajarea familiei, susținerea ei de către statul laic (neutru confesional) reprezintă o politică publică responsabilă și necesară. Evident că fiecare e liber să decidă dacă devine sau nu părinte, o ipostază pe cât de frumoasă, pe atât de dificilă în timp. Când ne punem însă întrebarea „cum vom arăta peste un secol?”, nu ne vine bine să dăm dreptate prognozelor, care arată că, în 2050, am putea număra numai 15 milioane de cetățeni, cu perspectiva de a fi tot mai puțini, mai irelevanți, mai slabi în competiția regională și geopolitică de care orice stat are parte. A-ți dori o țară puternică nu înseamnă a predica totalitarismul planificării demografice, în stil comunist. E doar o dorință legitimă, un reflex de grijă față de viitorul unei comunități care ți-a fost și ție decor existențial, cadru de expresie personală și destin.

Coaliția pentru Familie încearcă să sensibilizeze întreaga opinie publică asupra acestor aspecte deloc neglijabile. Ei i se opun asociații și persoane care socotesc că familia „tradițională” (cum pleonastic i s-a spus) împiedică „progresul” social, adică presupusa evoluție către o societate „complet deschisă” care, bunăoară, ar accepta căsătoria civilă între persoane de același sex și (corolar inevitabil), „dreptul” acestora de a adopta copii. Avem așadar un mini-conflict (să nu-i spunem „război”) cu potențial de polarizare și instrumentalizare ideologică, sau chiar nemijlocit politică. Va trebui nu doar să ne poziționăm, pro sau contra, dar și să producem argumente, pentru a hrăni o dezbatere democratică și civilizată, evitând pe cât posibil derapajele și radicalizările. Aici, Biserica noastră–de acord cu alte confesiuni (creștine sau nu)–are datoria de a umbla cu mare precauție pastorală, pentru a nu scoate din foc castanele puse de alții, pentru a calma spiritele și pentru a încuraja o reflecție moderată, rodnică, scutită de isterii și diviziuni artificiale. Socotesc că BOR dispune de suficiente resurse intelectuale pentru a nu lipsi din acțiune. Autoritatea ei duhovnicească trebuie să prevaleze, ajutând la limpezirea apelor tulburate prin insurgența neo-marxismului cultural. La urma urmelor, Tradiția nu se cere prezervată inerțial: ea trebuie rescrisă în limbajul actualității, pe temeiul legăturii organice dintre bunul simț și binele comun.

Teodor Baconschi

Anul 165 • nr. 21-24, 1 și 15 iunie 2017

Sursă: Telegraful Român: Coaliția bunului simț

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: