Medic american: companiile de asigurări medicale refuză tratamentul şi împing pacienții către sinuciderea asistată 

Sinuciderea asistată a fost promovată ca „o soluție demnă”, o manifestare a dreptului de a alege și o metodă la care putea să apeleze cine dorea. Dar, așa cum era de așteptat, ceea ce părea un drept s-a transformar imediat în abuz: companiile de asigurări refuză cererile pacienților cu boli terminale pentru decontarea tratamentelor și le propun să se sinucidă, pentru că este foarte ieftin. Acest drum a fost parcurs, tot atât de rapid, de avort: de la avortul la cererea femeii s-a ajuns la avortul în urma presiunii celor din jur. 64% dintre femeile are avortează sunt presate să facă aceasta.

Un film tulburător apărut recent pe internet evidenţiază încă o dată pericolul legalizării sinuciderii asistate şi cât de ușor se abuzează deja de ea, chiar în Statele Unite.

Dr. Brian Callister, medic și profesor la Departamentul de Medicină al Universității din Nevada a dat această mărturie într-un film produs de organizaţia „Fondul de acțiune pentru drepturile pacienților” (Patients’ Rights Action Fund). El a arătat ce s-a întâmplat atunci când, pentru doi dintre pacienții săi, a încercat să obțină de la companiile de asigurări medicale aprobarea pentru un tratament care le-ar fi putut salva viaţa.

Era necesar un transfer pentru aceşti pacienţi către două spitale mai mari din statele lor de origine, California şi Oregon. Sinuciderea asistată este legală în ambele state. Companiile de asigurări medicale au refuzat să plătească pentru tratamentul pe care îl recomanda Dr. Callister,  tratament care le-ar fi putut salva viața.

În schimb, acestea i-au propus să apeleze la sinuciderea asistată pentru cei doi pacienți!

„Foarte sincer, am fost profund tulburat”, a declarat Dr. Callister. „Era ceva despre care nu am vorbit, nu am cerut şi nu am făcut o cerere în acest sens, al sinuciderii asistate. Desigur este mult mai ieftin să-ţi administreze câteva pastile şi să te omoare decât să-ţi asigure accesul la terapii care să te menţină în viaţă, dar care sunt extrem de costisitoare”, a mai adăugat el.

Situaţia prezentată de Dr. Callister nu este una neobișnuită, izolată.

O pacientă bolnavă de cancer, Barbara Wagner, a fost nevoită să iasă public după ce compania de asigurări Oregon Health Plan a refuzat să-i acopere cheltuielile pe care le avea de făcut cu un tratament împotriva cancerului de plămâni. În schimb, compania i-a propus să apeleze la sinuciderea asistată. „A fost groaznic”, a declarat ea într-un interviu acordat televiziunii ABC News. „Am primit o scrisoare prin poștă, care practic îmi spunea că dacă vreţi să luați pastilele pentru sinucidere, vă vom ajuta să obțineți acest lucru de la un medic calificat şi vom rămâne acolo şi vă vom supraveghea pe toată durata procedurii. Dar nu vă putem oferi medicamentele necesare pentru a rămâne în viaţă”.

Barbara Wagner a declarat că, nici în momentele ei cele mai dificile, nu s-a gândit la sinuciderea asistată. Cu toate acestea, compania de asigurări Oregon Health Plan insista spre această opţiune, în condiţiile în care ea nu solicitase aşa ceva.

În California, Stephanie Packer a trecut printr-o încercare similară. Doamna Packer are de mai mult timp o boală terminală, dar este hotărâtă să facă tot ceea ce-i stă în putere pentru a avea chiar şi o secundă în plus alături de copiii ei. Compania ei de asigurări medicale i-a refuzat tratamentul de chimioterapie şi, în schimb, s-a oferit să-i plătească pentru procedura de sinucidere asistată, care ar costa doar 1,20 dolari. „A fost ca şi cum cineva m-a lovit în stomac”, a spus ea.

„Imediat ce a fost adoptată această lege, pacienții care se luptă pentru a-şi prelungi viața sfârşesc prin a li se refuza tratamentul, deoarece va exista întotdeauna această opţiune mai ieftină… cu care este greu să lupţi din punct de vedere financiar”.

Stephanie Packer a început să vorbească public împotriva sinuciderii asistate, avertizând că legalizarea ei va încuraja pacienții cu boli terminale, care adesea se luptă şi cu depresia, să cedeze în faţa celor mai întunecate gânduri. „Pacienţii ar putea muri din cauza aceasta. Pacienții trebuie să fie informaţi de acest lucru, iar publicul larg trebuie să ştie că aceşti pacienți vor muri pentru că nu vor primi tratamentul de care au nevoie pentru a-şi prelungi viaţa”, a mai spus ea.

Atunci când companiile de asigurări le propun sinuciderea asistată „îi determină pe pacienții cu boli terminale să se simtă mai puțin valoroși decât ceilalţi oameni, să se simtă că nu mai sunt demni de lupta pe care o duc şi că nu merită efortul de a fi menţinuţi în viaţă”.

Avocatul Wesley J. Smith remarcă la National Review că tocmai o astfel de situație este „argumentul nerostit” pe care se bazează Derek Humphry, fondatorul organizației Societatea Hemlock, redenumită Compasiune şi Alegeri, care militează pentru sinuciderea asistată.

„Se poate face uz de acest argument rațional, atunci când se permite procedura de sinucidere asistată de medic (PAS – physician-assisted suicide) şi se are în vedere compensarea pentru suma pe care societatea şi familia o cheltuiesc cu aceşti bolnavi, atâta timp cât este dorința lor voluntară ca persoane adulte care sunt în deplinătatea facultăţilor lor mentale şi care suferă de o boală terminală, incurabilă. Va veni probabil un timp când procedura de sinucidere asistată va deveni obişnuită pentru indivizii care doresc să moară, iar cei dragi ai lor simt că este cel mai bun lucru de făcut pentru ei. Iar acest lucru nu vine în contradicţie cu faptul că, din moment ce cele mai mari cheltuieli medicale sunt suportate în ultimele zile şi săptămâni de viață, dispariția grabnică a persoanelor care mai au oricum doar foarte puțin timp la dispoziţie ar putea astfel elibera resursele necesare pentru alții. Sute de miliarde de dolari ar putea fi astfel puse la dispoziţie pentru acei pacienți care nu numai că pot fi vindecați, dar îşi şi care doresc să trăiască”.

Societatea Hemlock milita în trecut inclusiv pentru încurajarea pacienţilor „să se oprească în mod voluntar să mai mănance şi să mai bea” – iar acest lucru nu doar pentru acei pacienţi care sunt bolnavi terminal, ci şi pe aceia care sunt „pur şi simplu terminaţi”. În prezent, organizaţia Compasiune şi Alegeri continuă să prezinte această opţiune ca pe o alternativă.

Din păcate aceasta este realitatea în care trăim de când a fost legalizată sinuciderea asistată. Nu prezintă nici un fel de „compasiune” şi, în cele din urmă, nu oferă „alegeri” viabile.

Este ca şi avortul: o industrie concentrată pe bani care îi jefuieşte pe cei mai vulnerabili.

În cele din urmă, toţi aceşti oameni care sunt bolnavi, sunt deprimați sau suferă de boli mintale, sunt săraci sau cu dizabilități sau sunt foarte bolnavi, dar pot fi vindecați, sunt de fapt țintele vii ale sinuciderii asistate.

Nu putem sta nepăsători şi să permitem acest lucru la nesfârşit.

Prelucrare după https://www.liveaction.org/news/doctor-insurance-companies-denying-treatment-pushing-assisted-suicide-patients/

Sursă: Medic american: companiile de asigurări medicale refuză tratamentul şi împing pacienții către sinuciderea asistată – Alexandra Nadane

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: