«Ortodoxia este un mare câştig în Europa de azi!», un interviu cu academicianul Răzvan Theodorescu

Ce şi cum răspunde academicianul Răzvan Theodorescu – reputat cunoscător al istoriei, artei şi culturii medievale, dar rămas antipatic unora mai ales din răstimpul când s-a aflat la conducerea Televiziunii Naţionale, în anii tensionaţi de după 1989 – întrebărilor unui preot ortodox din Ardeal (Oradea) pasionat de istoria bizantină şi de ceea ce Nicolae Iorga a numit “Bizanţul după Bizanţ”? Cum vede un intelectual de talia sa rolul actual al Bisericii Ortodoxe în lumea românească şi rolul Ortodoxiei în noua lume europeană? Cei curioşi se pot lămuri citind paginile care urmează. Interviul a fost realizat recent de părintele Ion Alexandru Mizgan, care ni l-a încredinţat spre publicare, împreună cu fotografiile aferente.

Între Răsărit şi Apus

Stimate Domnule Profesor, sunteţi unul dintre puţinii intelectuali de marcă ai României familiarizat cu istoria civilizaţiei bizantine şi a Europei în acelaşi timp. Profit de prezenţa şi amabilitatea Dumneavoastră pentru a Vă pune câteva întrebări în legătură cu civilizaţia bizantină şi locul Ortodoxiei noastre în contextul european de astăzi. Care credeţi că sunt principalele caracteristici ale civilizaţiei bizantine?

O caracteristică esenţială a civilizaţiei bizantine, direct legată de relaţia Stat- Biserică, e ceea ce a fost numit mai târziu, în secolul al 18-lea, cezaropapismul, adică conducerea treburilor spirituale de către puterea laică imperială. Acest lucru e specific Bizanţului timpuriu şi a fost în opoziţie cu ceea ce a fost şi s-a numit – tot aşa, mai târziu – papocezarismul. Aceste două lucruri separă fundamental cele două părţi ale Europei şi cele două Biserici. În al doilea rând, un element fundamental al civilizaţiei bizantine, care o separă de civilizaţia apuseană, e perspectiva asupra omului, o perspectivă optimistă, care îl aşază pe om sub semnul lui Dumnezeu, ca părtaş al dumnezeirii. E viziunea capadocienilor versus opinia apuseană augustiniană, care îl consideră pe om păcătos din naştere. Predestinarea protestantă, cum ştiţi, vine prin Luther de la Augustin. Apusul, pe de altă parte, din tradiţia ariană a secolului al 4-lea, a văzut înainte de toate pe Iisus-Omul, perspectiva răsăriteană Îl vede pe Iisus-Dumnezeul. Asta ca o simplificare la extreme. De aici vine Europa pragmatică şi consumeristă a epocii moderne, Europa Occidentală, şi de aici vine Europa ideocratică, tradiţia platonică a Răsăritului, care durează până astăzi.

Ce a însemnat cultura bizantină pentru civilizaţia Evului Mediu european?

A însemnat continuarea Romei. Bizanţul e a doua Romă şi această a doua Romă a fost cea strălucitoare. Dovada e momentul celei de-a patra Cruciade (1204), când occidentalii care eu cucerit-o au fost nu mai puţin impresionaţi de strălucirea ei.

Eu mă ocup în cercetările mele istorice de Cruciada a patra şi am ajuns să împărtăşesc din plin punctul de vedere al renumitului istoric britanic Steven Runciman, că de fapt cea de a patra Cruciadă a rupt definitiv lumea răsăriteană de cea apuseană, în urma devastării Constantinopolului de către occidentali. Împărtăşiţi această opinie?

În integralitate! Separarea Orient-Occident s-a produs treptat începând cu secolul al 4-lea, cu arianismul, în secolul al 8-lea cu iconoclastia şi iconodulia, în secolul al 11-lea cu Schisma şi în secolul al 13-lea cu acest moment al Cruciadei a patra, care a schimbat complet mentalul bizantin. Bizantinii, până la 1204, considerau că sunt romaioi, că trăiesc în romaike basileia, în Imperium romanorum, şi că sunt romani. Atunci, la 1204, au constatat că fraţii lor romani din Apus au venit şi i-au jefuit. Este momentul în care s-a născut ideea grecităţii. Ei s-au numit atunci graikoi (graikon) şi patria lor s-a numit Hellas. Idee (falsă de altfel) că ei sunt urmaşii direcţi ai lui Pericle s-a născut acum, după Cruciada a patra. Din acel moment orice apropiere a fost imposibilă. Peste câteva zile voi face la Bucureşti o comunicare legată de raportul catolici-ortodocşi în preziua căderii Constantinopolului (mai 1453) şi comunicarea mea se numeşte “Oportunismul politic, o cale de salvare religioasă”. Ceea ce se ştie mai puţin e că oamenii importanţi care erau pentru Ortodoxie Patriarhul Ecumenic, Patriarhul Ierusalimului, care evident condamnau erorile latine, din punct de vedere politic au fost pentru unirea cu Roma. Ioan VIII Paleologul, nu numai împărat, ci şi teolog, ultrabizantin şi ultraortodox, a fost pentru unirea cu Roma, care era unica posibilitate de salvare. Roma însă se prezenta ca o Biserică cuceritoare şi acest lucru a făcut ca masele bizantine să fie antioccidentale, antiromane, şi până la urmă unirea să eşueze.

Mulţi intelectuali şi ziarişti entuziasmaţi de vizita Papei Ioan Paul II în România, din ignoranţă aş zice eu, vedeau foarte uşor realizată unirea între lumea ortodoxă şi cea catolică. M-am bucurat atunci când V-am văzut la televizor şi aţi spus că nu va fi niciodată posibilă unirea bisericească între Răsăritul ortodox şi Apusul catolic. Aţi fost singurul intelectual la acea vreme care aţi spus public acest adevăr. Ştim că, din punct de vedere eclesiologic şi doctrinar, e greu de crezut că Biserica Romei va renunţa la pretenţiile ei.

Sigur, am spus asta. Eram cu patru cardinali ai Bisericii romane şi le-am spus că eu nu cred că va fi posibilă unirea bisericească. Am fost apoi cu Patriarhul Ecumenic Bartholomeu şi i-am spus că nu cred în unirea bisericească. Şi unii şi alţii mi-au spus: “Noi nu putem să spunem asta!”. Simplu, eu cred că e bine să fim două Biserici, slujim pe Mântuitorul Iisus Hristos în egală măsură, dar nu putem să ne unim. Nu Filioque, nu purgatoriul, nu primatul papal ne separă! Ne separă o întreagă mentalitate!

Atu-urile Ortodoxiei

Noi, românii, în calitate de moştenitori ai Bizanţului, ne mândrim cu zestrea culturală şi spirituală a civilizaţiei bizantine. Am aici în vedere în primul rând credinţa noastră ortodoxă. A fost Ortodoxia o piedică în calea civilizaţiei românilor? Ne-a împiedicat Ortodoxia progresul în istorie, aşa cum afirma recent domnul Neagu Djuvara?

Nu! Nu! Opinia domnului Djuvara am mai taxat-o  o dată drept superficială. Pe Domnul Djuvara l-am numit, de altminteri, un istoric respectabil şi pitoresc. Şi atâta tot! Ortodoxia e un mare câştig în Europa de astăzi! Am scris deja acest lucru. Ortodoxia e naţională! Într-o Europă a naţionalităţilor şi a naţiunilor acest lucru e un mare atu. Ortodoxia e sinodală! Faţă de teocraţia catolică e un alt atu. Ortodoxia e ecumenică, ceea ce e încă un atu! Ortodoxia e foarte apropiată de laicat, ceea ce e iarăşi un foarte mare atu! Trebuie să recunoaştem însă că Ortodoxia românească are toate peceţile românului: e mai puţin comunitară, e individualistă, e haotică, e uneori, aş spune, chiar barbară. Şi în Rusia procesiunile sunt impresionante ca număr de oameni, dar nu se calcă nimeni pe picioare, ca la noi. Există o indisciplină a Ortodoxiei româneşti… Pe de altă parte, Ortodoxia românească a dat mari cărturari. Sunt mândru să spun că l-am cunoscut pe Dumitru Stăniloae, care a fost o podoabă a Ortodoxiei. În biografia mea, am spus-o de mai multe ori, contează mai puţin faptul că am dobândit titluri universitare, cât faptul că m-au citat Dumitru Stăniloae în Filocalia şi Mircea Eliade în Istoria religiilor. Astea sunt titlurile mele de mândrie. Ortodoxia a dat cărturari de vârf, dar câţiva numai. Catolicismul dă cărturari la tot pasul. Învăţământul catolic e mai riguros, mai precis. Învăţământul ortodox, din păcate, şi o spun în cunoştinţă de cauză, ca fost ministru al Cultelor, creează un tineret uşor fundamentalist. E uluitor acest lucru: sunt mai mulţi fundamentalişti ortodocşi decât catolici!

Domnule Profesor, dacă v-aş arăta cărţile polemice şi cele de istorie bisericească pe care le-am publicat, aţi constata că staţi acum de vorbă cu un mare ”fundamentalist ortodox”. Vă mărturisesc cu toată sinceritatea că noi, ortodocşii, reacţionăm în faţa prozelitismului la care suntem supuşi. Ne simţim agresaţi, Domnule Academician! Toţi vor să ne cucerească credincioşii, să-i facă să dezerteze din sânul Ortodoxiei, de cele mai multe ori prin mijloace mai puţin creştineşti.

Cine?

Aici, în Transilvania, ne confruntăm cu prozelitismul greco-catolic, cu cel al cultelor neoprotestante (baptişti, penticostali, adventişti, iehovişti). Prin toate oraşele mişună pe străzi mormonii…

Greco-catolicii sunt un lucru, mormonii un alt lucru…

În faţa tuturor noi reacţionăm pentru a ne apăra credinţa. E adevărat că uneori reacţionăm într-un mod care poate părea “fundamentalist”, dar facem acest lucru din dorinţa de a ne conserva, de a ne apăra!

Da, dar eu cred că tocmai Ortodoxia e foarte deschisă, foarte tolerantă de felul ei, şi o închidere de acest tip nu ştiu dacă face bine Ortodoxiei.

Este Ortodoxia o piedică în drumul nostru spre Europa?

Nu! Asta e o greşeală de tip Djuvara, a unora care zic că era mai bine să fim catolici… Nu! Ortodoxia, cum am spus, e congruentă cu Europa. Din punctul de vedere al statutului economic, trebuie să ne obişnuim cu ideea că Ortodoxia e, după toate legile sociologiei religiei, pe o treaptă inferioară, economic vorbind, catolicismului, care e inferior, la rândul lui, protestantismului. Însă în momentul de faţă 18% dintre cetăţenii Uniunii Europene sunt ortodocşi. Eu glumesc uneori spunând: suntem săracii Uniunii Europene. Ortodoxia aduce însă foarte multă spiritualitate, o spiritualitate de bună calitate în Uniunea Europeană. Sigur Ortodoxia nu e o piedică în drumul nostru în Uniunea Europeană şi acest lucru trebuie să îl demonstreze vârfurile Ortodoxiei româneşti. Din păcate, însă, şi o spun în cunoştinţă de cauză, un lucru la care nu mă aşteptam e acela că după 1989 înnoirea ierarhiei nu a făcut decât să ducă, în opinia mea, la o restrângere a toleranţei. Oameni şcoliţi în Apus, oameni şcoliţi la protestanţi şi catolici, au devenit nişte „fanatici ortodocşi”; or, în Europa de astăzi nu poţi să fii nici fanatic catolic, nici fanatic ortodox, nici fanatic protestant. E o Europă ce se secularizează şi fanatismul confesional poate să ucidă în unele situaţii. Noi suntem încă în situaţia miraculoasă în care Biserica are o poziţie-cheie. Mi-e teamă că această poziţie, care a fost obţinută în vremea comunismului de fapt, deopotrivă de ortodocşi şi de greco-catoloci, poate să fie pierdută astăzi, când Biserica devine tot mai bogată şi tot mai trufaşă. În momentul de faţă Biserica Ortodoxă, după părerea mea, păcătuieşte prin trufie şi asta nu e bine deloc. […]

România şi UE

Vă propun, domnule Profesor, să revenim la destinul nostru european în calitate de români şi ortodocşi. Cum vedeţi statutul nostru în Uniunea Europeană?

Vom fi nişte marginali în Uniunea Europeană. Vom fi nişte săraci în Uniunea Europeană, dar vom fi înăuntru, nu în afară.

Tot timpul vom fi săraci şi marginali? Nu întrezăriţi speranţe de mai bine?

Nu! Vom fi poate puţin mai puţin săraci, marginali prin forţa lucrurilor, pentru că aici se termină Europa. Sigur, eu nu cred în viitoarea intrare a Basarabiei, a Republicii Moldova, în Uniunea Europeană, pentru că face parte dintr-un sistem care e sistemul rusesc şi e o vorbă: „Pe ce au pus mâna ruşii nu se mai întoarce niciodată!”.

La urma urmei şi Rusia face parte din Europa!

Rusia e o mare parte a Europei. De curând am făcut o comunicare despre această problemă. Eu, care am plătit cu trei ani din biografia mea pentru ”atitudine antirusească, antisovietică”, voi spune întotdeauna că Rusia e o mare putere culturală europeană. Europa fără Rusia nu e Europa, dar Uniunea Europeană – de Uniunea Europeană m-aţi întrebat – e o structură în care noi vom fi întotdeauna la margine. Uneori cei de la margine pot să aibă şi avantaje, dar repet: suntem in şi nu out. Asta este esenţial.

Interviu realizat de
Pr. Ion Alexandru MIZGAN

Sursă: «Ortodoxia este un mare câştig în Europa de azi!», un interviu cu academicianul Răzvan Theodorescu | Lumea Credinței

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: