Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta.

download
„Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l va da ţie.”

Deşi pare o poruncă simplă, nu este. Pentru că problema paternităţii este una din problemele esenţiale ale Creştinismului.

Cine sunt părinţii noştri? Desigur, avem pe părinţii biologici. Dar la botez primim şi un părinte spiritual- un naş de botez. Apoi mulţi dintre noi am avut ocazia să fim înconjuraţi de dragostea înţeleaptă a bunicilor.
Cum creştem mai apare un părinte la fel de legitim- părintele duhovnic, cel în faţa căruia ne descărcăm sufletul cum nu facem în faţa nimănui altcuiva.
Acestor mulţi părinţi li se adaugă diverse forme de paternitate şi maternitate spirituală şi intelectuală- profesori care ne-au format, prieteni mai mari care ne-au ajutat să creştem, autori care ne-au inspirat, compozitori, poeţi, filozofi, regizori, actori şi cântăreţi care ne-au primit în braţele deschise ale operelor lor, ajutându-ne să ne refugiem din diverse necazuri, depresii, singurătăţi.

Iar când credem că se apropie lista paternităţii la sfârşit, ne dăm seama că suntem copiii unei tradiţii religioase, unui neam, ai unei limbi, ai unei istorii, ai unei culturi….
Deci porunca a V-a nu se rezumă la a ne pretinde să ne cinstim aşa cum trebuie părinţii biologici ci este un îndemn de a acorda cinstea cuvenită întregii credinţe, culturi şi istorii căreia îi datorăm ceea ce suntem.

Mai remarcăm un lucru: porunca a V-a este singura poruncă care nu este negativă ci pozitivă. Ea ne spune ce să facem şi nu ne interzice să facem ceva. Dar chiar şi aşa, ea nu este deloc limitativă pentru libertate.

Să ne gândim că ne spune să ne cinstim părinţii, nu să ne aşezăm în vreo ascultare quasi-idolatră faţă de ei. Cinstirea nu presupune eliminarea spiritului critic şi suspendarea libertăţii şi liberului arbitru. Ba am putea spune corect că o cinstire autentică, care nu este idololatră, este o cinstire conştientă şi bazată pe fapte, nu pe mitologie.

De asemenea textul poruncii ne spune şi consecinţele acestei ascultări: „ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l va da ţie.”

Pentru a ne fi bine pe acest pământ, trebuie să ne ştim, să ne respectăm şi să ne cultivăm bine rădăcinile, să avem o relaţie armonioasă cu părinţii noştri. Trebuie să fim în armonie cu propria tradiţie, cu propria istorie, propriul neam, ferindu-ne astfel atât de renegare cât şi de mitologizare- cele două ispite între care credinţa dată nouă de Dumnezeul lui Israel, Iisus Hristos, este o cale de mijloc de aur.

Bogdan Duca

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: