Archive | August 2017

DEZVĂLUIRI: Criza refugiaţilor e de fapt o invazie musulmană organizată.

Dintr-o dată, ca din senin, sute de mii de musulmani din Africa de Nord şi Orientul Mijlociu iau cu asalt Europa. Se trece prin graniţele maritime ale Greciei, prin graniţa Macedoniei şi prin gardul lui V. Orban, la frontiera cu Serbia, ca prin brânză. Nimeni şi nimic nu poate opri valul acesta uriaş de imigranţi musulmani porniţi într-un exod ca în vremea marilor migraţii, când s-a luat cu asalt Imperiul Roman.

De exemplu turiştii români, ca să treacă din Grecia prin Macedonia, aproape toţi dau şpagă la vameşi să nu fie controlaţi ca pe vremea comunismului şi să se poată întoarce acasă. Ei pun banii în talonul autoturismului la control. Dar sute de mii de imigranţi din Orientul Mijlociu trec de vamă sau graniţă pe la „vama cucului”, fără să-i întrebe nimeni de sănătate. Se aruncă de formă câteva grenade lacrimogene ca să nu se spună că nu fac nimic grănicerii. E ciudată aceasă masă uriaşă de imigranţi pornită din senin spre Europa. Vinovatul moral e politica externă americană din vremea „primăverii arabe”, care a înarmat gherilele islamiste pentru a introduce „democracy” în ţările conduse de dictatori laici. Valul de imigranţi care asaltează Europa este rodul politicii externe ale SUA, care a destabilizat Africa de Nord şi Orientul Mijlociu cu „primăvara arabă” şi au adus indirect la putere Statul Islamic şi gherilele islamiste.

Toate aceste acţiuni americane au ca scop slăbirea puterii şi unităţii Uniunii Europene, aşa cum a fost afacerea Euromaidan din Ucraina, care a aruncat ţara în război, sărăcie şi subdezvoltare. Deja serviciile secrete europene nu mai pot să tacă şi să ţină ascunsă cauza acestui val de refugiaţi musulmani care vor schimba structura etnică şi religioasă a Uniunii Europene, accelerând musulmanizarea bătrânului continent. La televizor se văd reportaje cu refugiaţi musulmani scandând „Germany, Germany”, lucru care arată că ştiu bine ce fac şi ce urmăresc. Între refugiaţi, aşa zişi paşnici, se ascund luptătorii Statului Islamic care vor arunca Europa în aer. La vama Negru Vodă, dintre România şi Bulgaria, deja refugiaţii sirieni au ameninţat poliţiştii de frontieră români, care asistau ca nişte babe, cum ne ameninţau că ne aruncă în aer ţara şi vor ucide români. Poliţia în loc să-i aresteze s-au făcut că nu văd. Deja serviciile secrete austriece nu mai pot să tacă şi acuză public SUA şi fundaţiile finanţate de Soroş că organizează şi plătesc acest exod musulman în Europa ca să lovească în UE. Ziarul austriac InfoDirekt, apropiat armatei, a publicat recent un articol, pe baza unui raport al serviciilor de informații ale armatei (Österreichischen Abwehramts), conform căruia organizații neguvernamentale din SUA ar finanța traficul de imigranți către Europa. În special pe cel în care sunt aduși imigranți de pe coastele libiene spre Italia meridională.

Conform articolului publicat de ziarul austriac, serviciile secrete de la Viena estimează că pentru fiecare persoană care ajunge în Europa ca refugiat costul este mai mare de 3.000 de euro sau dolari, așa cum se spunea până acum în unele publicații. ”Cei care aduc refugiați în Europa cer sume exorbitante. Care pornesc de la 7.000 de euro și ajung până la 14.000 de euro, în funcție de zonele de unde se pleacă și de diversele organizații de traficanți. Dar imigranții care vor să fugă din țările lor sunt mult prea săraci pentru a da acești bani”, se spune în raport. Spionajul austriac ar avea informații că ”organizații din SUA au creat un model de co-finanțare și contribuie substanțial la costurile cerute de traficanți”. Ar fi vorba de ”aceleași organizații care, în 2013, au aruncat Ucraina în haos”, aluzie la acele ONG-uri americane, așa-numite ”umanitare” și ”pentru drepturile omului”. ONG-uri despre care, se știe foarte bine, au fost create de Departamentul de Stat al SUA sau direct de speculatorul și finanțatorul ”revoluțiilor portocalii” din fostele state sovietice, magnatul american de origine evreiască George Soros, părintele cunoscutei Human Rights Watch. Aceşti refugiaţi musulmani nu sunt chiar aşa săraci precum par.

Unii dintre ei au zeci de mii de dolari la ei să plătească călăuzele. Românii nu pot trece în Schengen, deşi sunt cetăţeni europeni, dar islamiştii au culoar liber peste frontiere. Curios? De asemenea, nu înţeleg de ce aceşti refugiaţi musulmani nu emigrează în ţări arabe bogate ca Arabia Saudită, Dubai, Kuweit sau Emiratele Arabe Unite în care se pot integra mult mai uşor şi au aceeaşi religie. Nu! Ei doresc doar în Europa ca să le plătească statul ajutoare sociale că stau acasă să facă mulţi copii? E aici şi o supapă etnico-religioasă la criza seculară din Orientul Mijlociu şi deturnarea atenţiei spre Europa.

Aşa se poate explica şi finanţările unor ong-uri americane pentru refugiaţii musulmani. În acest context consider că actualul val masiv de imigranţi din Africa de Nord şi Orientul Mijlociu nu e consecinţa unui crize umanitare, ci un exod bine organizat şi finanţat pentru o invazie musulmană a Uniunii Europene, care va duce la schimbarea structurii entice, religioase şi politice a bătrânului continent, chiar mai înainte de anul 2050, când a profeţit transformarea în Califat Islamic a Europei scriitorul francez Houellebecq.

Ionuţ Ţene

Sursă: DEZVĂLUIRI: Criza refugiaţilor e de fapt o invazie musulmană organizată | Cunoaste lumea

Anunțuri

De ce refugiații musulmani invadează Europa și nu țările bogate din Asia? 

Europa e sub asediul refugiaților veniți din Asia și Africa. Zilnic, mii de refugiați ajung în sudul Europei, vrând să ceară azil politic în statele membre UE. Grecia și Italia sunt țările cele mai afectate de valul de refugiați. Criza refugiaților a provocat înâlniri la nivel înalt între liderii europeni, fără a se găsi o soluție.

Deputatul independent Radu Popa se întreabă de ce refugiații musulmani invadează Europa și nu țările bogate din Asia?

”În curând, vom ști dacă profeția lui Houllebecq are valoare de adevăr sau nu. Până atunci, am o curiozitate și poate se găsește cineva luminat să mă lămurească: de ce refugiații musulmani care invadează Europa, în aceste zile, nu migrează în ţări arabe bogate ca Arabia Saudită, Dubai, Kuweit sau Emiratele Arabe Unite în care se pot integra mult mai uşor şi au aceeaşi religie?”,

Sursă: De ce refugiații musulmani invadează Europa și nu țările bogate din Asia? – Stiri pe surse – Cele mai noi stiri

Islamul, religia păcii?

Pentru cei mai puțin informați redau mai jos cîteva versete din Coran, cartea sfîntă a Islamului.

Mi se va spune că și Vechiul Testament are versete care îndeamnă la violență și că de-a lungul timpului și creștinii au ucis sub pavăza crucii. Este adevărat. Diferența este că au trecut cîteva sute de ani de atunci, nu mai sîntem în Evul Mediu.

[2:190] Luptaţi întru calea lui Dumnezeu cu cei care luptă împotriva voastră. Nu fiţi călcători de lege, căci Dumnezeu nu-i iubeşte pe călcătorii de lege.

[2:191] Omorâţi-i oriunde-i întâlniţi, izgoniţi-i din locul de unde vă vor fi izgonit. Ispita este mai aprigă decât uciderea. Nu vă războiţi cu ei în preajma Moscheei celei Sfinte, dacă ei nu pornesc lupta cu voi acolo. Dacă se luptă cu voi, omorâţi-i, căci aceasta este răsplata celor tăgăduitori.

[2:193] Luptaţi-vă cu ei până când nu va mai fi nici o ispită, ci va fi doar Legea lui Dumnezeu. Dacă se opresc, nu-i vrăjmăşiţi decât pe cei nedrepţi.

[3:56] Pe cei care tăgăduiesc însă, Eu îi voi osândi la aprigă osândă în Viaţa de Acum şi în Viaţa de Apoi. Şi ei nu vor afla ajutoare!

[3:151] Noi vom arunca groaza în inimile tăgăduitorilor, căci ei i-au alăturat lui Dumnezeu ceva asupra căruia nici o împuternicire n-a fost pogorâtă. Limanul lor va fi Focul. Ce rău liman au cei nedrepţi!

[4:89] Lor le-ar plăcea să vă vadă tăgăduitori, precum sunt ei înşişi, şi astfel să fiţi asemenea lor! Nu vă luaţi nici un prieten dintre ei până nu vor pribegi pe calea lui Dumnezeu. Dacă întorc însă spatele, prindeţi-i şi omorâţi-i oriunde îi veţi afla. Nu vă luaţi nici oblăduitor, nici ajutor dintre ei,

[4:95] Credincioşii care se feresc să lupte — în afară de cei oropsiţi — şi cei care luptă pentru calea lui Dumnezeu cu bunurile şi făpturile lor nu sunt deopotrivă. Dumnezeu le dă întâietate celor care luptă cu bunurile şi făpturile lor asupra celor care se feresc să lupte. Dumnezeu a făgăduit tuturor bunătăţi, însă Dumnezeu le dă întâietate luptătorilor faţă de cei care stau degeaba şi lor va da o mare răsplată.

Comentariul meu: Acest verset [4:95] se referă la musulmanii pașnici care nu ar fi egali în fața lui Dumnezeu, preferați fiind cei ce lupta activ pentru cauza Islamului.

[5:33] Aceasta va fi răsplata celor care duc război împotriva lui Dumnezeu şi a trimisului Său, precum şi răsplata celor care seamănă stricăciunea pe pământ: toţi vor fi ucişi ori răstigniţi, ori li se vor tăia mâna şi piciorul în curmeziş ori vor fi alungaţi din ţară. Aceasta va fi soarta lor: în Viaţa de Acum au ruşinea şi în Viaţa de Apoi, de o osândă cumplită, vor avea parte,

[8:12] Domnul tău a dezvăluit îngerilor: “Eu sunt cu voi. Întăriţi-i pe cei care cred şi Eu voi arunca groaza în inimile celor care tăgăduiesc. Zdrobiţi-le grumazurile, zdrobiţi-le fiece deget.”

[8:39] Războiţi-vă cu ei până când nu vor mai fi o ispită, şi până ce Credinţa va fi întru totul a lui Dumnezeu. Dacă încetează, Dumnezeu este Văzător a ceea ce făptuiesc.

[8:57] Dacă îi întâlneşti în război, împrăştie odată cu ei pe cei dinapoia lor. Poate îşi vor aminti!

[8:59] Să nu socoată cei care tăgăduiesc că vă vor întrece, căci ei nu vor putea scăpa.

[8:60] Pregătiţi-le tot ce puteţi, forţă şi cai înşăuaţi, ca să-l îngroziţi pe vrăjmaşul lui Dumnezeu şi al vostru şi pe alţii pe care încă nu-i cunoaşteţi, însă îi cunoaşte Dumnezeu. Tot ce aţi dat pentru calea lui Dumnezeu, vă va fi înapoiat şi nu veţi fi nedreptăţiţi.

[9:5] După ce lunile sfinte se vor fi scurs, ucideţi-i pe închinătorii la idoli oriunde îi veţi afla, capturaţi-i, încercuiţi-i, puneţi-le capcane! Dacă se căiesc însă, dacă îşi săvârşesc rugăciunea, dacă dau milostenie, daţi-le drumul. Dumnezeu este Iertător, Milostiv.

[9:14] Războiţi-vă cu ei! Dumnezeu îi va osândi cu mâinile voastre şi îi va acoperi cu ocară, iar vouă vă va dărui biruinţa, apoi va tămădui piepturile credincioşilor

[9:20] Cei care vor fi crezut, cei care se vor fi pribegit, cei care vor fi luptat pentru calea lui Dumnezeu cu bunurile şi făpturile lor, vor fi puşi pe o treaptă foarte înaltă la Dumnezeu, căci ei sunt cei biruitori!

Comentariul meu: Este încurajată lupta activă, chiar cu prețul vieții, musulmanii pașnici sînt considerați a fi cetățeni de rangul doi [9:20].

[9:29] Războiţi-vă cu cei care nu cred în Dumnezeu şi în Ziua de Apoi, cu cei care nu socot oprit ceea ce Dumnezeu şi trimisul Său au oprit, cu cei care nu ţin Legea Adevărată dintre cei cărora li s-a dat Cartea. Războiţi-vă cu ei până vor plăti tributul cu mâna lor după ce au fost umiliţi.

[9:30] Evreii au spus: “Uzair este fiul lui Dumnezeu!” Creştinii au spus: “Cristos este fiul lui Dumnezeu!” Aceasta este vorba din gura lor şi ei repetă vorba celor care tăgăduiau odinioară. Să-i bată Dumnezeu! Cum de se întorc!

[9:38] O, voi ce credeţi! Ce-i cu voi? Când vi s-a spus: “Porniţi la luptă pentru calea lui Dumnezeu!”, v-aţi lipit de pământ. Vă mulţumeşte Viaţa de Acum mai mult decât Viaţa de Apoi? Ce este bucuria vremelnică din Viaţa de Acum pe lângă Viaţa de Apoi, dacă nu foarte puţin!

[9:39] Dacă nu porniţi la luptă, Dumnezeu vă va osândi la o dureroasă osândă, apoi vă va înlocui cu alt popor şi nu-L veţi păgubi cu nimic. Dumnezeu asupra tuturor are putere.

[9:73] O, Profetule! Războieşte-te cu tăgăduitorii şi cu făţarnicii. Fii crunt cu ei! Limanul lor va fi Gheena! Urâtă devenire!

[9:88] Doar trimisul şi cei care cred se războiesc cu bunurile şi făpturile lor, aceştia vor avea cele mai bune lucruri. Aceştia vor fi fericiţi!

[9:123] O, voi cei ce credeţi! Războiţi-vă cu tăgăduitorii de lângă voi. Să vă afle tari. Să ştiţi că Dumnezeu este cu cei temători.

[17:16] Când am voit să nimicim o cetate, Noi am poruncit îndestulaţilor ei să se dedea la silnicii şi astfel s-a împlinit asupra ei Cuvântul şi Noi am dărâmat-o din temelii.

[33:60-62] Dacă făţarnicii, cei care au boala în inimă, zurbagii din Medina nu se potolesc, Noi te vom aţâţa asupra lor şi nu vor mai sta mult în preajma ta: blestemaţi vor fi oriunde s-ar afla, înrobiţi vor fi şi omorâţi, după obiceiul hotărât de Dumnezeu celor de odinioară. Tu nu vei afla nici o schimbare în obiceiul lui Dumnezeu.

[47:3-4] Aceasta, căci cei care tăgăduiesc urmează deşertăciunea, iar cei care cred urmează Adevărul de la Domnul lor. Astfel, Dumnezeu îi dă drept pildă oamenilor. Atunci când vă întâlniţi cu tăgăduitorii, loviţi-le grumazurile şi când le-aţi nimicit forţele, legaţi-i cu tărie şi după aceea: fie îndurare, fie răscumpărare, până când războiul îşi lasă jos poverile. Şi aceasta, căci dacă Dumnezeu ar fi voit, ar fi scăpat de ei, însă El a vrut să-i pună la încercare pe unii prin alţii. El nu va face deşarte faptele celor ucişi pe calea lui Dumnezeu,

[47:35] Nu vă înmuiaţi şi nu cereţi pacea când voi sunteţi sus, căci Dumnezeu este cu voi şi El nu vă va amăgi pentru faptele voastre.

[66:9] O, Profetule! Luptă-te cu tăgăduitorii şi cu făţarnicii! Fii aspru cu ei! Singurul lor adăpost va fi Gheena. Ce rea devenire!

Sursa: Quran for all, traducerea în limba română.

Sursă: Islamul, religia păcii? – Rost Online

„Aferim!” – hipsterizarea istoriei

„Aferim!” a împărțit comentatorii de cinema în două categorii. Majoritatea cronicarilor cu experiență, obișnuiți să ia poziție de drepți în fața statuetelor impozante, consideră de la sine înțeles că filmul, de vreme ce vine acasă cu un Urs de argint, mai-mai că este o capodoperă. În schimb, jurnaliști de opinie, comentatori ocazionali de cinema, neînrobiți de complexele palmaresurilor (Cornel Nistorescu, Mihnea Măruță sau tânărul eseist Ninel Ganea), judecă filmul mult mai liber și mai dezinvolt, ca pe un produs cultural care ar trebui să spună ceva semnificativ într-un mod semnificativ… și nu o face.

Din punctul de vedere al meșteșugului, caracteristica filmului lui Radu Jude nu este autenticitatea, ci clișeismul: compozițiile de masă par copiate după pânzele lui Theodor Aman, costumele par furate de la Muzeul Satului, ca în filmele istorice românești din epoca Ceaușescu. Nici urmă de spontaneitate în replici, care nu se nasc din starea actoricească, ci par citite de pe hârtie,  de către actori a căror expresivitate nu o vedem, pentru că nu există – și iar ne întoarcem, fatal, la filmele istorice de mucava ale epocii de tristă amintire. Singura diferență este că la Radu Jude e mai multă mizerie – menajeră, lexicală și de moravuri: dar nu mizeria creează cota de realism a unui film istoric.

Dar nu vibrațiile estetice sunt piatra de poticnire a filmului, nici cele care i-au adus Ursul, ci teza istorică și ideologică. Aceasta e miza polemicilor din jurul filmului. Din acest punct de vedere, filmul este de la un cap la altul subordonat pretinsei teze a unei Valahii fatalmente înapoiate, jegoase, concupiscente, șovine, blasfemiatoare, fără ideal și fără Dumnezeu… Toate astea sunt îndesate în ochii spectatorului cu tezismul furios și suficient al celui ce vrea să demonstreze cu orice preț o părere preconcepută, prin fabricarea de evenimente și conjuncturi care să o ilustreze.

Parti-pris-ul auctorial sare în ochi, de la prima la ultima rolă a filmului. Pelicula pretinde a vorbi despre ură, discriminare și ignoranță, fiind ea însăși realizată cu ură și ignoranță față de o istorie neînțeleasă, citită de pe ecranul Ipod-ului, batjocorită înainte de a fi asumată; realizată cu incriminarea constantă și maladivă a clerului ortodox și a credinței creștine, ca factori principali ai așa-zisei „înapoieri valahe”, încât te întrebi dacă nu cumva caricaturizarea obsesivă a Ortodoxiei și a românismului, prezente de la primul la ultimul cadru, au fost motivația principală a realizării peliculei. De la preotul care aberează pe teme biblice și rasiste, la starețul mănăstirii, rasist „din politețe”, la preotul de pe uliță, care se prăbușește amețit de băutură, până la preotul-marionetă bătut din sceneta de teatru stradal și la preotul slab de minte din povestirea petrecăreților de la cârciumă – cam mulți, nu-i așa? – cu toții sunt niște caricaturi ignobile și monotone, care nu-și merită locul sub soare. Pentru toți, „țiganii e ciori”, „românii e buni”, iar celelalte nații sunt purtătoare de păcate care mai de care mai hilare, înșiruite într-un pomelnic rabelaisian – aceste e laitmotivul care a stârnit aplauzele de la Berlin.

Singurele personaje luminoase sunt cei doi robi țigani, delincventul Carfin (interpretat de Cuzin Toma, care ar fi meritat mai multe prim-planuri), în a cărui căutare, găsire și pedepsire constă miza narativă a filmului, și puradelul aciuat pe lângă el, ridicat de zapciu ca ”bonus” și vândut la piața de robi. Replicile jalnice ale copilului înfometat, pus în târg la mezat („Cumpărați-mă, cinstiți boieri, că sunt harnic!”) constituie singurul moment de emoție autentică și vibrație umană al filmului. Restul e caricatură ignobilă, modelată după normativele de bună-purtare politică răsturnate, în care istoria este tratată cu un maniheism infantil, cu totală ignoranță în chestiuni de istoria mentalităților.

Epoca lui Anton Pann, ilustrată în film, nu a fost roz, dar nici monocromă și duhnind iremediabil a hârdău (menajer, moral și verbal), așa cum o prezintă Jude&Lăzărescu. A fost una a simplității sapiențiale, rafinamentului și pudorii, surprinse în literatura vremii (pe care autorii o enumeră abundent în genericul final, ca pe o bibliografie bifată, însă degeaba). Dar toate aceste rafinamente rămân inaccesibile autorilor, care cred că pot sintetiza, fie și în variantă caricaturală sau în realismul lui Nicolae Filimon, spiritul sfârșitului de ev fanariot într-o suită de dialoguri vulgare și întâmplări anecdotice al căror numitor comun este mahalaua (care, apropo de mentalități, ține de altă epocă). Într-o vreme când salutul de obște al românilor era binecuvântarea pascală, iar formulele verbale aveau iz de proverb, este strident de inadecvată înțesarea limbajului personajelor cu o densitate de înjurături și obscenități scuipate la tot pasul, până și în loc de salut.

De unde atunci marele Urs de argint? Premiile țin, și ele, de mentalități. Căci președintele juriului competiției principale de anul acesta de la Berlin a fost Darren Aronofsky, ignorant în materie de Biblie și mentalități, dar mare iubitor de efecte speciale, ceea ce a putut dovedi cu prisosință în penibila sa superproducție Noah, iar ceilalți jurați, cineaști de prin toate colțurile lumii, mai puțin Europa de Est, nu prea aveau de unde să știe cum e cu Bizanțul, Fanarul și Ortodoxia. Dar un film care demască robia țiganilor merită din principiu premiat, nu-i așa?

Sursă: „Aferim!” – hipsterizarea istoriei

Planul Kalergi: genocidul popoarelor europene

Imigrarea în masă e un fenomen ale cărui cauze sunt abil create de Sistem şi pe care propaganda multietnică se chinuie să îl reprezinte ca fiind inevitabil. Cu acest articol încerc să demonstrez o dată pentru totdeauna că nu este vorba de un fenomen spontan.Ceea ce se încearcă să se afişeze ca fiind fructul ineluctabil al istoriei, în realitate este un plan studiat în jurul mesei şi pregătit de decenii pentru a distruge complet chipul Vechiului Continent.

PANEUROPA
Puţini ştiu că unul dintre principalii ideatori ai procesului de intregrare europeană a fost cel care a planificat genocidul programat al popoarelor europene. Este vorba de un personaj obscur a cărui existenţă este ignorată de mase, dar pe care cei puternici îl consideră ca fiind tatăl fondator al Uniunii Europene. Numele său e Richard Coudenhove Kalergi. El se mişcă în spatele cortinei, departe de reflectoare, reuşind astfel să atragă în pânzele sale pe cei mai importanţi şefi de stat, care aususţinut şi promovat proiectul său de unificare europeană.[1]
În 1922, la Viena, pune bazele mişcării „Paneuropa” care are ca scop instaurarea unei Noi Ordini Mondiale bazată pe o Federaţie a Naţiunilor condusă de Statele Unite. Unificarea europeană ar fi constituit primul pas spre un unic Guvern Mondial.
Cu instaurarea fascismelor în Europa, Planul se deteriorează, iar uniunea Paneuropeană e constrânsă să se dezbine, dar după al Doilea Război Mondial, Kalergi, mulţumită unei activităţi frenetice şi neobosite, dar şi cu susţinerea lui Winston Churchill, dinloja masonică B’nai B’rith şi a unor ziare ca şi New York Times, reuşeşte să obţină aprobarea proiectului său din partea Guvernului Statelor Unite.

ESENŢA PLANULUI KALERGI
În cartea sa „Praktischer Idealismus”, Kalergi declară că locuitorii viitoarelor State Unite ale Europei nu vor fi popare originale ale Bătrânului Continent, ci o subumanitate bestializată de amestecul rasial. El afirmă fără jumătăţi de măsură că e necesarca popoarele europene să se amestece cu rase asiatice şi de culoare pentru a crea o turmă multietnică fără calitate şi uşor de dominat de către elita la putere.

„Omul viitorului e de sânge mixt. Rasa viitorului eurasiatică-negroidă, extrem de asemănătoare cu anticii egipteni, va înlocui multiplicitatea popoarelor cu o multiplicitate de personalităţi.” [2]

Gerd Honsik descrie astfel esenţa Planului Kalergi

Kalergi proclamă desfiinţarea dreptului de autodeterminare al popoarelor şi, succesiv, eliminarea naţiunilor prin intermediul mişcărilor etnice separatiste sau imigrării în masă. Pentru ca Europa să fie dominabilă de către elită, pretinde transformarea popoarelor omogene într-o rasă amestecată de albi, negri şi asiatici. Acestor metişi el le atribuie cruzimea, infidelitatea şi alte caracteristici care, după părerea sa, trebuiesc create conştient deoarece sunt indispensabile pentru a genera superioritatea elitei.
Eliminând mai întâi democraţia, adică guvernul poporului, apoi însuşi poporul prin amestecarea raselor, rasa albă trebuie înlocuită cu o rasă metisă uşor de dominat. Eliminând principiul egalităţii tuturor în faţa legii şi evitând orice critică la adresaminorităţilor prin intermediul legilor extraordinare care să le protejeze, se va reuşi reprimarea maselor.
Politicienii acelor vremuri au dat dreptate lui Kalergi, puterile occidentale se încredinţau planului său, iar băncile, mass-media şi serviciile secrete americane au finanţat aceste proiecte. Şefii politicii europene ştiu bine că el e autorul acesteiEurope care se dictează prin Bruxelless şi Maastricht. Kalergi, necunoscut opiniei publice, în clasele istorice şi printre deputaţi, este considerat tatăl Maastrichtului şi multiculturalismului.
Noutatea planului său nu e cea de a accepta genocidul ca mijloc pentru atingerea puterii, dar cea de a pretinde crearea subumanilor, iar mulţumită caracteristicilor negative ale acestora ca şi incapacitatea sau instabilitatea, să se garanteze toleranţa şiacceptarea „rasei nobile”. [3]

 

DE LA KALERGI ÎNAINTE
Deşi nicio carte de istorie nu vorbeşte despre Kalergi, ideile sale au rămas principalele surse de inspiraţie ale actuale Uniuni Europene. Convingerea că popoarele Europei trebuiesc amestecate cu negrii şi asiatici pentru a distruge identitatea şi pentru acrea o singură rasă metisă, se află la baza tuturor politicilor comunitare adresate integrării şi apărării minorităţilor. Nu este vorba de principii umanitare, dar de directive emise cu o determinare nemiloasă pentru realizarea celui mai mare genocid dinistorie.

În onoarea sa a fost constituit premiul european Coudenhove-Kalergi care la fiecare doi ani premiază europeiştii care au ieşit în evidenţă prin punerea în practică a planului criminal Kalergi. Printre aceştia găsim şi nume de calibrul Angelei Merkel saului Herman Van Rompuy.

 

 

Incitarea la genocid se găseşte şi la baza invitaţiilor constante ale ONU de a ospita milioanele de imigranţi pentru a compensa scăzuta natalitate europeană. Conform raportului difuzat la începutul noului mileniu, Ianuarie 2000, pe nume „Population division” al Naţiunilor Unite la New York, intitulat: „Emigrări de schimb: o soluţie pentru populaţiile în declin şi îmbătrânite, Europa ar avea nevoie până în 2025 de 159 de milioane de imigraţi.” Rămâne un enorm dubiu: cum e posibilă o estimare atât deprecisă dacă imigrarea nu este un plan stabilit în jurul mesei. Ceea ce rămâne sigur e că scăzuta natalitate ar putea fi uşor inversată prin măsuri potrivite care să susţină familiile. La fel de sigur este că patrimoniul genetic european nu se poateproteja prin introducerea unui patrimoniu genetic diferit, ci doar se accelerează dispariţia acestuia. Singurul scop al acestor măsuri e cel de a denatura complet popoarele, transformându-le într-o masă de indivizi fără nicio coeziune etnică, istorică şiculturală.
Pe scurt, teza Planului Kalergi a constituit şi constituie şi astăzi fondamentul politicilor oficiale ale guvernelor menite să promoveze genocidul popoarelor europene prin imigrarea în masă. G.Brock Chisholm, fostul director al Organizaţiei Mondiale aSănătăţii (OMS), demonstrează că a învăţat bine lecţia lui Kalergi când afirmă:

„Ceea ce oriunde in lume trebuie să se aplice e să se practice limitarea naşterilor şi căsătoriile mixte, şi asta cu scopul de a crea o singură rasă într-o lume unică ce depinde de o autoritate centrală” [4]

timbru si moneda in onoarea lui Kalergi

CONCLUZIE
Dacă privim în jurul planului Kalergi, pare că s-a realizat în întregime. Suntem martorii deprecierii Europei. Axioma „Noii Civilizaţii” susţinută de evangelizatorii Mentalităţii Multiculturale, e adeziunea la amestecul etnic forţat. Europenii suntnaufragiaţi în metisism, scufundaţi în valurile de imigraţi afro-asiatici. Plaga căsătoriilor mixte produce în fiecare an mii de noi indivizi de rasă mixtă: „copiii lui Kalergi”. Sub dubla presiune a ignoranţei şi tâmpeniei umanitare oferite de mijloacele de comunicare în masă s-a impus europenilor negarea propriilor origini, uitând astfel de propria identitate etnică.
Susţinătorii Globalizării se obosesc să ne convingă că a renunţa la identitatea noastră e un act progresist şi umanitar, că „rasismul” e greşit, dar doar pentru că vor ca noi să devenim doar nişte orbi consumatori. Mai mult ca oricând e necesar săreacţionăm la minciunile Sistemului şi să reanimăm spiritul rebeliunii în inimile europenilor. Nu avem altă alegere, alternativă e sinuciderea etnică.

NOTE
[1] Printre urmaşii din prima clipă sunt şi politicienii cehi Masarik şi Benes, la fel ca şi bancherul Max Warburg care a pus la dispoziţia lui Kalergi primii bani pentru proiect, 60.000 de mărci. Cancelarul austriac Monsignor Ignaz Seipel şi următorulpreşedinte austriac Karl Renner şi-au asumat responsabilitatea de a conduce mişcarea Paneuropeană. Kalergi însuşi anunţă faptul că alţi politicieni francezi aprobau mişcarea sa pentru a reprima recuperarea Germaniei. Astfel, primul ministru francez Edouard Herriot şi guvernul său, ca şi liderii britanici din toate sectoarele politice şi redactorul şef de la Times, Noel Baker, au căzut în mecanismele acestui conspirator. În final a reuşit să îl atragă pe însuşi Winston Churchill. În acelaşi an, cel care maitârziu urma să fie genocidul ceh a 300.000 de sudeţi germani, Edvard Benes, a fost numit preşedinte onorific. Până în acest moment el a ignorat complet existenţa lui Kalergi, dar negocia cu Mussolini pentru restrângerea dreptului autodeterminăriiaustriecilor pentru a favoriza mai mult popoarele victorioase, dar a eşuat.
În infinita listă de politicieni ai secolului XX, de menţionat în mod special sunt Konrad Adenauer, fostul ministru al justiţiei spaniol, Rios şi John Foster Dulles (EEUU). Fără să respecte fondamentul democraţiei şi cu ajutorul ziarului New York times şial New York Herald Tribune, Kalergi a prezentat Congresului American planul său. Dispreţul pe care îl avea faţă de guvernul popular l-a exprimat într-o frază din 1966, în care aminteşte activitatea sa de după război: „Succesivii 5 ani ai mişcăriiPaneuropene au fost dedicaţi mai ales acestui obiectiv: prin mobilitarea parlamentelor se forţau guvernele să construiască Paneuropa”. Ajutat de Robert Schuman, ministrul de externe francez, Kalergi reuşeşte să scoată de sub controlul Germaniei propriaproducţie de oţel, fier şi cărbune şi să le transfere suveranităţii supranaţionale, adică antidemocratice. Apar alte nume: De Gasperi, trădătorul autodeterminării tirolezilor de sub şi Spaak, liderul socialist belgian. Kalergi pretinde că vrea săstabilească pacea între poporul german şi cel francez prin urmaşii lui Clemenceau, cei care au creat planul genocid de la Versailles. În anii 20 alege culoarea albastră pentru steagul Uniunii Europene. Rolul de conducere al lui Kalergi în cosntruirea Europei multiculturale şi în restricţionarea puterii executive a parlamentelor şi guvernelor e evident şi în zilele noastre şi se demonstrează prin conferirea premiului „Coudenhove Kalergi” de către cancelarul Helmut Kohl ca şi mulţumire pentru urmareaplanului, ca şi jertfă şi adorare a puterii personajului din partea masonului şi politicianului european, primul ministru al Luxemburgului, Junker. În 1928 s-au adăugat celebri politicieni şi masoni francezi: Leon Blum (mai târziu prim ministru), Aristide Briand, E.M. Herriot, Loucheur. Printre asociaţii săi se întâlneau şi alte nume ca şi scriitorul Thomas Mann şi fiul Kaiserului, Otto von Absburg. Printre promotorii, dincolo de cei deja menţionaţi, se întâlnesc şi Churchill, CIA, loja masonică B’nai B’rith, New York Times şi toată mass-media americană. Kalergi a fost primul căruia i s-a oferit premiul Carlomagno în localitatea Aachen; iar când l-a primit Adenauer, Kalergi era prezent. În 1966 păstrează contactele cu cei mai importanţi colaboratori.Toţi cei care au primit acest premiu fac parte din cercul de prieteni ai lui Kalergi şi sunt masoni, sau se străduiesc să reprezinte interesele SUA în Germania. În anul 1948 Kalergi reuşeşte să convertească „Congresul europarlamentarilor” din Interlakenîntr-un instrument prin care să oblige guvernele să îşi întoarcă atenţia spre „chestiunea europeană”, adică să îi realizeze propriul plan.
Tocmai atunci se formează Consiliul European, iar la conducerea delegaţiei germane îl găsim pe Konrad Adenauer sprijinit de CIA. (Gerd Honsik, „Planul Kalergi”)

[2] Kalergi, „Praktischer Idealismus”
[3] Honsik, cit.
[4] „USA Magazine” 12 august 1955

Sursă: Planul Kalergi: genocidul popoarelor europene

Dictatura homosexuală, la putere în Spania. Toate organizațiile pro-viață și pro-familie își vor închide activitatea.

În anul 2005, Spania a fost prima țară din Uniunea Europeană care a legalizat căsătoria între persoane de același sex. A fost momentul care a dat startul îngrădirii opiniilor și valorilor conservatoare, totul culminând acum cu o veritabilă dictatura homosexuală.

În septembrie 2017, parlamentul spaniol va da votul final pentru proiectul legislativ nr. 122/000097, redactat de formațiunea politică de extremă stângă Podemos și supranumit „Legea Egalității”, ce are ca obiectiv declarat apărarea minorităților sexuale și de „identitate de gen” de orice pretinsă discriminare împotriva lor.

Dacă această plege va trece de Parlament, Spania se va transforma într-o închisoare a conștiinței și o dictatură a ideologiei genului și a promotorilor homosexualității. În spațiul public nu va mai exista nicio dezbatere de idei și nu se va mai putea auzi nicio opinie diferită de a ideologilor revoluției sexuale, scrie portalul Știri pentru viață.

Simpla pronunțare a unei opinii care poate jigni minoritățile în cauză atrage o amendă de până la 3.000 de euro. Nimeni nu va mai putea spune nimic, nimic măcar experții și cei din mediile universitare nu vor mai putea scrie opinii care contrazic ideologia de gen sau afirmă că homosexualitatea este un comportament de risc.

Repetarea unei opinii care a fost etichetată drept jignitoare, postarea ei online și refuzul de a o șterge îi pot atrage „făptașului” o amendă de la 3.000 la 20.000 de euro și interdicția de a mai lucra la stat timp de până la un an de zile.

Activitățile considerate a „promova, încuraja sau incita, direct sau indirect, ura sau violența împotriva persoanelor homosexuale sau transsexuale etc”, publicarea repetată pe Internet a unor opinii ofensatorii poate atrage o amendă între 20.000 și 45.000 de euro, și închiderea activității timp de doi ani. Aceasta va însemna că toate organizațiile pro-viață și pro-familie își vor închide activitatea. Petițiile, conferințele, trainingurile pro-viață și pro-familie nu vor mai avea loc.

Sursă: Dictatura homosexuală, la putere în Spania. Toate organizațiile pro-viață și pro-familie își vor închide activitatea | ActiveNews

SĂ MAI GÂNDIM ȘI ROMÂNEȘTE !

Vizita lui Emmanuel Macron în România a arătat din nou lipsa de viziune națională pe care statul român o manifestă tot mai des. Politica externă a statului român s-ar putea traduce sub titlul ,,pentru alții mumă, pentru el însuși ciumă!,,. Cred că atât președintele Klaus Johannis, cât și primul ministru , Mihai Tudose, și ceilalți reprezentanți ai executivului ar fi trebuit să manifeste un plus de reticență la politica agresivă a omologului francez.

Probabil, pentru cei care cred că orice ,,nu e PSD,, este ,,de dreapta,, ar suna scandalos ce urmează să spun, însă președintele Macron, fost ministru al economiei în dezastruosul guvern al Franței, condus de Manuel Valls, a dovedit prin vizita sa la București că este deopotrivă un socialist sub aspectul politicilor economice cât și un promotor al globalismului care neagă relevanța statului națiune. Să o luăm pe rând .

Sub aspectul contractelor militare cele 2 înțelegeri, cea cu privire la elicopterele fabricate de Airbus la Ghimbav și cea cu privire la achiziționarea de rachete de rază scurtă de acțiune, nu se justifică sub aspectul necesităților armatei române, la acest moment. Acordarea de contracte preferențiale, de ajutoare de stat, culmea unor companii străine pe teritoriul României, în baza conceptului de ,,investitor strategic,, reprezintă o îndepărtare de la principiile pieței libere concurențiale. Faptul că România a convenit la un 2% din PIB pentru sectorul militar, asta nu înseamnă că acești bani trebuie să meargă exclusiv în afaceri costisitoare pentru România și care să deblocheze stocurile unor companii străine .

Armata română se confruntă cu probleme grave precum salarizarea mizerabilă a gradaților și cadrelor militare, lipsa dotărilor moderne, rămânarea bazelor militare la nivelul de infrastructură și logistică de acum 30 de ani și nu în ultimul rând uzura echipamentelor militare și a tehnologiei folosite. Îmi povestea acum ceva vreme un înalt ofițer din rândul comandanților forțelor terestre cum, astăzi, nu doar că tinerii pregătiți nu mai sunt atrași de cariera militară ci cum, deja mulți specialiști și buni profesioniști din rândul forțelor armate pleacă din armată și chiar din țară din cauza lipsei condițiilor și a perspectivelor nu tocmai încurajante. S-a gândit oare cineva că poate, acele miliarde pentru apărare, ar trebui prioritizate în investiții în resursa umană din sectorul apărării ?

Probabil că și președintele României a fost surprins de retorica omologului francez cu privire la așa numitul ,,dumping social,,. În fapt această este un construct doctrinar tipic socialist care presupune intervenționism centralizat, piețe controlate și respingerea principiului libertății pieței forței de muncă și implicit principiul fundamental pe baza căruia a fost construită Uniunea Europeană, libertatea de mișcare a persoanelor. Acceptarea de către statul român, a unei discriminări a muncitorilor și întreprinzătorilor români pe teritoriul Franței, pentru simplul motiv că statul francez nu acceptă competiția și nu crede în piața liberă, ar reprezenta o umilință fără margini și o declasare a României în rândul națiunilor europene. Prețul forței de muncă este determinat de raportul cerere – ofertă, iar nu de interesele unui guvern anume de a favoriza anumite companii. Spun acest lucru mai ales în contextul în care, numeroase companii franceze și nu numai, inclusiv unele cu capital majoritar de stat, au beneficiat de largi facilități , pe deplin neconcurențiale, din partea statului român în ultimii 20 de ani, unele construind adevărate rețele monopoliste care au dat peste cap piața românească precum s-a întamplat în sectorul de retail.

Cred că România poate răspunde foarte ferm acestei provocări la adresa întregii piețe europene, că vorbim aici de tot spațiul UE, punând în aplicare directiva 1164/2016 privind stabilirea normelor împotriva practicilor de evitare a obligațiilor fiscale care au incidență directă asupra piețelor interne, pe scurt spus, o formă de impozitare direct la sursă a acelor companii multinaționale care externalizează anual miliarde de euro prin diverse metode care dezavantajează grav mecanismele de piață și duc la dispariția egalității de șanse între contribuabili. PNL a inițiat anul trecut o propunere legislativă de punere în aplicare a acestei directive, dar PSD și aliații săi au avut grijă, ca, undeva după Crăciun, anul trecut, să încheie procedura legisltivă prin clasarea de către Senat a acestei propuneri. De atunci, noi, cei din PNL, am cerut constant guvernului să pună în aplicare directiva, dar cei din PSD și ALDE s-au eschivat permanent .

Un alt aspect sensibil îl reprezintă insistența lui Emmanuel Macron pentru 2 chestiuni care sunt căi de vulnerabilizare a Europei. În primul rând ideea unei mai mari ,,integrări militare,, în cadrul UE este o propunere mai veche, primită ,,entuziast,, de Rusia, deoarece ideea unei armate europene are un efect simplu, respectiv limitarea rolului NATO în Europa și destabilizarea spațiului de convergență politico-militară al Atlanticului de Nord. Pe scurt, sunt curente de opinie, în unele țări europene care vizează construirea unui organism militar foarte birocratizat și costisitor prin care să nu obținem nimic, în afară de perturbarea activității NATO în Europa și o reducere indirectă a impactului Statelor Unite ale Americii asupra politicii de securitate și apărare a spațiului european. În al doilea rând, Macron a afirmat public în România faptul că dorește o politică unică în materie de migrație și azil la nivel european.

Propunerea centralizării la Bruxelles a politicii în materie de migrație și azil, pe lângă subminarea suveranității naționale și încălcarea unor principii de bun simț acceptate la nivel internațional, ar duce și la predispunerea spațiului european la extinderea și generalizarea amenințării terorismului de factură jihadistă, la creșterea influenței rețelelor criminale de trafic de persoane și nu în ultimul rând la haos social și la costuri publice uriașe pe care foarte multe țări din spațiul comunitar nu și le permit. Valul imigrației necontrolate, susținut abil de unii lideri europeni, va genera doar instabilitate, sărăcie și nu în ultimul rând, pierderea deopotrivă a identității naționale a fiecărei țări în parte cât și a identității europene în ansamblul său, o identitate profund creștină și care pune în mijlocul său libertatea, demnitatea persoanei și pluralismul democratic. Deci, cam asta înseamnă solidaritate pentru domnul Macron : împiedicarea mișcării libere în spațiul comunitar la schimb cu migrație necontrolată din afara Europei !

Trăim într-o lume în care, parcă, cu excepția României, toți ceilalți își văd interesele. Și fac bine pentru ei lucrul acesta. Poate, dacă ne amintim pilda celor care, indiferent de opțiunile lor politice, au dus cu succes și îndârjire lupta pentru unitate națională de acum un secol, ne vom întoarce treptat la singura politică sănătoasă pentru România , politica ,,instinctului național,,.

Autor: Daniel Gheorghe, Deputat PNL

Irlanda devine tot mai ortodoxă și mai românească

Irlanda devine tot mai ortodoxă, iar românii reprezintă a treia ca mărime comunitate de imigranți

În Irlanda a crescut cu 37,5 la sută numărul creștinilor ortodocși. Dacă în anul 2011 numărul acestora constituia 45.200 de persoane, în anul 2016 comunitatea ortodoxă era reprezentată deja de 62.200 de persoane, arată datele recensământului din 2016.

Chiar dacă Irlanda continuă să fie preponderent catolică (3.729.100), numărul reprezentanților acestui cult continuă să scadă. Din 2011 până în 2016 numărul catolicilor a scăzut cu 3,4 la sută.

Creșterea numărului ortodocșilor are loc în contextul sporirii numărului imigranților, în special al românilor veniți în această țară. Numărul lor a crescut cu 10.707 sau cu 68,7 la sută. În 2016 în Irlanda locuiau 28.702 români.

S-a dublat și numărul originarilor din Republica Moldova în Irlanda. Dacă în anul 2011 aici locuiau 3.421 moldoveni, în anul 2016 numărul lor a ajuns la 6.472.

Românii reprezintă a treia comunitate de imigranți ca mărime, după polonezi și lituanieni, fiind pe primul loc după ritmul de creștere. Limba română este a treia limbă străină vorbită în Irlanda, după poloneză și franceză. Astfel 36 683 de imigranți au declarat că vorbesc româna, dintre care 7396 s-au născut în Irlanda, iar 29 287 s-au născut în altă țară.

În anul 2016 Irlanda era locuită de 4.761.865 de persoane.

Read more: https://ro.sputnik.md/International/20170407/12051448/irlanda-ortodoxa-romaneasca.html

Sursă: Irlanda devine tot mai ortodoxă și mai românească

Albinele şi Icoanele. Dragostea sfinţilor pentru animale şi dragostea animalelor pentru sfinţi 

În regiunea Kapandriti, din preajma Atenei, se petrece un lucru minunat. În urmă cu zece ani, un evlavios apicultor, pe nume Isidor Ţiminis, s-a gândit să introducă într-unul din stupii săi o icoană cu Răstignirea Domnului. Deschizând stupul, la puţin timp după aceea, a constatat cu uimire că albinele au arătat respect şi evlavie faţă de icoană, pe care au „brodat-o” cu ceară, lăsând neacoperite chipul şi trupul Domnului.

De atunci, în fiecare primăvară, acesta introduce în stupii săi icoane cu Mântuitorul, cu Maica Domnului sau cu sfinţi, iar rezultatul este mereu acelaşi. Cândva i s-a dus o piesă lucrată manual, la o mănăstire de maici, reprezentând dealul Golgotei cu cele trei cruci. Albinele au „brodat” cu ceară întreaga suprafaţă a compoziţiei, lăsând a se percepe clar crucea Mântuitorului şi cea a tâlharului din dreapta Sa, în timp ce crucea tâlharului din stânga au acoperit-o cu un strat gros de ceară.

 

Ultima dată i-am dus şi noi o icoană a Sfântului Întâi Mare Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, al cărui nume îl poartă şi umila noastră editură. După cum veţi constata şi din fotografia pe care o publicăm aici, albinele au înveşmântat întreaga icoană în ceară, lăsând neacoperite chipul şi trupul Sfântului.

Din nota introductivă a cărţii „Dragostea sfinţilor pentru animale şi dragostea animalelor pentru sfinţi”, Monahul Simon, needitată în limba română.

Traducere din limba greacă: Elena Dinu

Sursă: Albinele şi Icoanele. Dragostea sfinţilor pentru animale şi dragostea animalelor pentru sfinţi | Sfântul Munte Athos

Simonopetra – Ctitoria de la Athos a lui Mihai Viteazul

Cred că la Simonopetra am fost prima dată în iarna lui 1999. Atunci am avut sur­pri­za ca la Sf. Liturghie săvârşită în ziua hramului să aud pomenit cu voce tare numele unuia dintre cei mai de seamă ctitori ai mânăstirii: “Michail Voievoda”. Mai târ­ziu am descoperit cu bucurie un portret al lui Mihai Vitea­zul în biroul părintelui sta­reţ. Acum în sala de primire a oaspeţilor este un tablou al domnitorului, în ramă de stejar, iar în trapeză este din nou pictat pe zidul din spatele mesei oficiale.

Mânăstirea Simonopetra este aşe­zată pe un vârf mun­tos de lângă mare, în sud-vestul peninsulei athonite, şi este cu adevărat o minune arhitecturală, ridicată pe şapte nivele. Nu cred că greşesc dacă afirm că, prin aşe­za­rea sa şi prin modul în care este construită, este poate cea mai frumoasă mânăstire din Sfân­tul Munte.
Mânăstirea a fost fondată de Cuviosul Si­meon, un pustnic care s-a nevoit într-o peş­te­ră de lângă actuala mânăstire, undeva pe la mij­locul secolului 13. Tradiţia ne spune că Sfântul Simeon a avut o viziune în noap­tea de Crăciun, şi anume o lumină puternică dea­su­pra stâncii pe care se ridică astăzi mânăs­ti­rea. Apoi a văzut doi îngeri care, cu o frân­ghie, au retezat vârful acelei stânci, făcând un mic platou. Ei au poruncit bătrânului să zidească acolo o mânăstire în cinstea Naşterii Domnului. Mulţi s-au oferit să ajute la ridicarea noii mânăstiri, însă, de la o vreme, muncitorii, înspăimântaţi de înălţimea la care lucrau, au vrut să abando­ne­ze şi să plece.

A­tunci s-a în­tâm­plat o altă minune. Uce­ni­cul Cu­viosului Si­me­on, părintele Isa­ia pe care bă­trâ­nul îl trimisese să-i cinsteas­că pe muncitori, a alu­necat şi a căzut în prăpas­tie, în văzul tutu­ror. O mână ne­vă­zu­tă l-a ţinut însă, în­cât nici paharele pe care le purta pe o ta­vă nu s-au vărsat măcar. Vă­zând a­ceas­ta, mun­citorii au în­ţeles semnul şi au prins curaj, ră­mâ­nând să ter­mi­ne lucrarea. Când mâ­năstirea a fost gata, i s-a spus „Noul Be­tleem”, însă mai târziu a luat numele înte­me­­ietorului său, Cu­viosul Si­me­on, care o zidise pe acea piatră în chip minunat. De aici, Si­mono­pe­tra. Nu­mele mâ­năsti­rii nu are nici o legă­tu­ră cu Sfân­tul A­pos­tol Petru, zis şi Si­mon Pe­tru, cum mulţi încli­nă să creadă.
Între primii ctitori se numără craiul sârb Ioan Uglieşa, care a ajutat mult mânăstirea în anul 1362. El a trimis aici pe duhovnicul Efti­mie, cu daruri şi bani, dar şi pentru a supra­veghea lucră­ri­le. Mai târziu au ajutat cu bani domnito­rii ro­mâni Negoe Ba­sa­rab, Radu Paisie, Mih­nea Turcitul şi Pe­tru Şchiopul. În 1567 s-a ridicat turnul arsanalei (portului) mânăstirii.

După părerea istoricilor, ctitorul a fost un boier român.  În anul 1581, mânăstirea a fost cuprinsă de un devastator incen­diu, care a distrus clădirile, arhiva şi odoarele de preţ. Părin­ţii s-au mutat la Mânăstirea Xeno­font, acceptând să preia ei şi datoriile acestei mânăstiri, care se ridicau la suma de 200.000 de aspri. În 1588, egumenul Mânăstirii Simono­pe­tra, părintele Evghenie, a plecat împreună cu Patriarhul Ieremia al II-lea să strângă ajutoare din Ţările Ro­mâne. Mihai Viteazul a închinat către Si­monopetra ctitoria sa din Bucureşti, Mânăstirea Sfântul Nicolae, sau Mihai-Vo­dă, cum este îndeobşte cunoscută. Le­gen­da spune că atunci când era ban al Craiovei, Mihai Viteazul, osândit la moarte de Ale­xandru-Vodă cel Rău, a intrat în Biserica Albă-Postă­vari (acum dă­râmată de comu­nişti) şi s-a rugat în faţa icoanei făcătoare de minuni a Sfântului Ie­rarh Nicolae, făgăduind că, dacă va scăpa cu via­ţă, va zidi o mânăstire. Scă­pând cu viaţă, el şi-a ţinut făgăduinţa şi a zidit Mânăstirea Mihai-Vodă, bineînţeles cu hramul Sf. Nicolae, a cărei bi­serică şi clopotniţă au fost salvate de la demolare, fiind translate în 1985. Prin închi­narea Mânăstirii Mihai-Vodă, înzestrată de ctitor cu 14 sate, dar şi prin ajutoarele directe, Mihai Viteazul a reconstruit practic din temelie mânăstirea athonită, fiind unanim recunoscut drept cel de-al doilea ctitor al ei.

În anul 1625, Simonopetra a ars din nou, însă s-a refăcut, proba­bil şi cu ajutorul banilor din Ţara Ro­mâ­nească (în 2 martie 1626, Ale­xan­dru Coconul îi închinase Mânăs­ti­rea Bolintin din Argeş). Ma­tei Ba­sa­rab a refăcut pictura bisericii între 1640-1650, iar între ctitori s-au aşe­zat pe rând şi Alexandru Ipsilanti, Alexandru Con­stantin Moruzi şi Mihail Şuţu.
În 1762, Cuviosul Paisie Velicikovski a obţinut aprobarea conducerii Sfântului Mun­te de a se muta la Simono­pe­tra cu obştea sa, întrucât Schitul Sfântul Ilie de lân­gă Pantocra­tor deve­ni­se neîn­că­­pă­tor.

Stareţul Pa­isie nu a rămas mult timp la Si­mo­no­­pe­tra, pentru că nu a pu­tut să achite datoriile pe care mânăstirea le avea, şi s-a mutat la Dragomirna, în Moldova, de unde a plecat apoi la Mânăstirea Neamţ. Între ucenicii de la Athos ai Sfântului Paisie se numără şi Gri­go­rie Dascălul, viitorul mi­tropolit al Ungrovlahiei.

În ciuda numeroaselor incendii şi a distrugerii mânăstirii de către turci în preajma lui 1821, Mânăstirea Simono­petra a salvat parte din odoa­rele sale, vase liturgice, evan­ghelii ferecate, cărţi şi manuscrise. Cel mai de preţ tezaur îl constiuie însă o parte din lemnul Sfintei Cruci, o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului, sfinte moaşte ale Sfântului Dionisie din Zakyn­thos şi mâna Sfintei Maria Mag­dalena (cu care aceasta l-ar fi atins pe Mântuitorul după Înviere şi care este caldă aidoma mâi­nii unui om viu!).

Silviu Andrei-VLĂDĂREANU

Sursă: Simonopetra – Ctitoria de la Athos a lui Mihai Viteazul | Lumea Credinței