Colosala poveste a Paraschivei, fata de la ţară admisă cu 9,40 la Medicină. Are 25 de ani, a abandonat şcoala de sărăcie şi a reluat-o graţie unui preot cu suflet uriaş

Paraschiva Apostol  (25 ani) este din satul Parpaniţa (Vaslui) şi a fost admisă la Facultatea de Medicină de la Iaşi, pe locurile de la buget, obţinând media 9,40 la examen. În spatele succesului, se ascunde o poveste de-a dreptul ireală: a abandonat şcoala în clasa a VI-a, a reluat-o la 17 ani, şi-a câştigat primii bani plantând panseluţe, după ce a rămas orfană.Paraschiva Apostol (25 de ani) a reuşit performanţa de a fi admisă la Medicină cu media 9,40, din postura unui elev care a abandonat şcoala în clasa a VI-a şi a reluat cursurile abia la 17 ani.

Şansa şi salvarea fetei au venit de la preotul din sat, după moartea tatălui Paraschivei. Impresionat de drama familiei Apostol, care trăia într-o sărăcie cruntă într-o casă dărăpănată, preotul din satul Parpaniţa, Vasilică Mihai Paraschiv, i-a promis Paraschivei şi surorii acesteia că le va fi un adevărat tată, însă cu o singură condiţie: să se reapuce de şcoală. O condiţie pe care Paraschiva nu doar că a respectat-o, însă i-a schimbat destinul.

Pentru că nu aveau condiţii şi resurse, părinţii le-au dat pe cele două surori, Paraschiva şi Ana, la Şcoală Specială din Negreşti, unde aveau asigurată mâncarea şi cazarea. Au învăţat acolo până în clasa a IV-a, când profesorii au realizat că cele două fete nu au nevoi speciale şi ar fi mai bine să înveţe la o şcoală normală. Paraschiva a repetat clasa a IV-a la Şcoala „Mihai David“ din Negreşti, iar în clasa a V-a avea să fie printre cei mai buni elevi din clasă. Declicul s-a produs în clasa a VI-a, când clasa ei s-a desfiinţat, iar elevii au fost redistribuiţi.

„Am stat trei ani acasă“

„Am avut neşansa să ajung într-o clasă cu copii care nu m-au primit tocmai bine, mulţi dintre ei de bani gata, care nu vorbeau cu oricine. M-am simţit marginalizată şi nu am reuşit să ma acomodez. Într-a V-a eram a treia din clasă, ori în noul loc eram cam pe la mijloc, spre coadă. Nu făceam faţă, nu aveam cu cine să discut, părinţii nu m-au înţeles. Dintr-a VII-a nu m-am mai dus deloc, am stat trei ani acasă. Aveam aproape 17 ani când a murit tata şi a venit părintele şi ne-a spus că ne va construi casă, dacă ne vom reapuca de şcoală“, povesteşte Paraschiva.

Tânăra s-a înscris la Programul „A doua şansă“, la şcoala din Negreşti, unde mergea la fiecare sfârşit de săptămână. A terminat clasa VIII-a la 18 ani şi s-a înscris la liceul din Negreşti, la seral. Deşi, teoretic, ar fi trebuit să urmeaze un program asemănător cu cel al elevilor de la zi, Paraschiva povesteşte că elevii de la seral şi cei de la fără frecvenţă făceau un învăţământ mai degrabă formal. Li se dădeau lucrări, pe care le rezolvau acasă şi pe care ulterior le predau profesorilor. Dincolo de formalism, tânăra s-a ambiţionat să înveţe de una singură.

Angajată la Spaţii Verzi

A profitat de faptul că preotul o desemnase drept „bibliotecară“, având ca sarcină să realizeze o evidenţă cu toate cărţile care fuseseră donate de voluntari. Pe lângă activitatea de voluntariat pe care o desfăşura la biserica din Parpaniţa, şi-a căutat un loc de muncă, având în vedere că singura sursă de venit a familiei era pensia socială a mamei. Într-un oraş sufocat de şomaj, singurul loc de muncă găsit pentru ea şi sora ei a fost la „Spaţii verzi“, într-un program special cu finanţare europeană, pentru persoanele defavorizate.

„Am început să plâng de ruşine, aveam 18 ani. Săpam la spaţiile verzi şi plantam flori prin oraş. A venit însă părintele la noi, ne-a spus că va vorbi el la primărie poate ne mută în altă parte, dar până atunci să ne ducem aşa, să câştigăm un ban, pentru că munca nu este o ruşine. Şi ne-am dus. Avea părintele o putere de convingere extraordinară“, rememorează Paraschiva.

Toţi banii pe care i-a câştigat împreună cu sora sa, câte 800 de lei lunar, i-au economisit pentru construcţia unei noi case. În 2011, preotul le-a construit o casă nouă cu fondurile adunate la biserică şi economiile celor două surori.

„După ce a murit tata, bun-rău beţiv cum era, ne gândeam ce o să facem, cum ne-om descurca. Mai târziu, însă, după tot ajutorul pe care l-am primit, chiar spuneam că părintele este un înger pe care l-a trimis tata să aibă grijă de noi. Copilaria noastră a fost foarte grea, am avut puţine momente frumoase. Ne-au dat la şcoala specială unde stăteam la cămin, că nu avea cu ce să ne întreţină acasă. Ţin minte că în primele săptămâni fugeam acasă, pentru că nu îmi plăcea deloc la şcoala specială, erau copii răi, te băteau, urlau“, rememorează Paraschiva.

Este convinsă că n-ar fi ajuns la abandon şcolar dacă ar fi avut susţinere şi înţelegere din partea părinţilor, a profesorilor. Nimeni, în toţi anii de pribegie, n-a întrebat-o de ce nu mai vrea la şcoală. Părinţii s-au limitat la o singură soluţie: corecţia fizică. „Tata era beat mai toată ziua. Ne băteau să ne ducem la şcoală, însă nu ştiau cum să vorbească cu noi, nu ne întrebau de ce nu vrem să ne mai ducem, dacă avem probleme cu cineva“, îşi aminteşte tânăra.

 Paraschiva, alături de preotul Paraschiv şi profesoara Cozmei FOTO Simona Voicu

Sursă: Colosala poveste a Paraschivei, fata de la ţară admisă cu 9,40 la Medicină. Are 25 de ani, a abandonat şcoala de sărăcie şi a reluat-o graţie unui preot cu suflet uriaş

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: