Top cinci clișee repetate la fiecare atac terorist .

I. Adevăruri irelevante

„Nu generalizați”

Sfatul de a „nu generaliza” este concomitent valid și trivial, ceea ce-l plasează în sfera irelevantului.

Este valid pentru că, într-adevăr, chiar nu poți să spui că „toți musulmanii sunt teroriști”. Dar este trivial pentru că, odată conștientizat, nu ne ajută să înțelegem ce avem de făcut, și niciun argument împotriva imigrației din țări majoritar musulmane nu depinde de vreo generalizare.

Cei care formulează argumente coerente pe această linie au un argument statistic, nu unul esențialist. Absolut toate argumentele valabile, sunt valabile în ciuda faptului că doar un mic % din musulmani vor fi radicalizați.

Pe scurt: „da, știm și noi toate astea, dar nu despre asta este vorba”.

II. Analogii greșite

„Și teroriștii IRA puneau bombe, nu e nicio diferență”

Diferența principală între situația cu IRA și cea din prezent este că chestiunea IRA întotdeauna avea în spate un grup demografic finit. Irlanda este o țară cu o populație mică, nu se punea problema imigrației pe termen nelimitat, nu exista șansa ca numărul total de potențiali teroriști să aibă o limită superioară intolerabilă, nici ca potențialul spațiu de căutare să devină imposibil de administrat pentru forțele de securitate (cum ar fi situația dacă musulmanii ar depăși un % relevant din populație). Era o problemă clasică de securitate națională, cu suspecți bine definiți, puțini la număr, localizată geografic (în niciun caz nu afecta întreaga Europă).

În cazul imigrației din spațiul extracomunitar, populația sursă este practic inepuizabilă. Acel mic % de „radicalizabili” nu are limită numerică superioară în cazul granițelor de facto deschise. Nu există luminiță albă la capătul tunelului să putem spune „știm cum se va termina povestea asta”. Pe termen nelimitat, marile orașe europene par condamnate să „beneficieze” regulat de atentate teroriste.

III. Comparații invalide

„Ai mai multe șanse să mori într-un accident auto”

Afirmația compară mere cu pere. Numărul victimelor din accidentele auto variază liniar cu traficul de pe șosele. Riscul de a muri într-un incident terorist este o lebădă neagră și nu poate fi calculat a priori. În plus, numerele folosite pentru a arăta cât de „scăzut” este riscul sunt numerele rezultate în urma dejucării consecvente a atentatelor planificate, de către specialiști dedicați.

Calitatea vieții localnicilor nu este afectată doar de moarte, ci și de impactul psihologic pe care îl are pierderea senzației de siguranță în ceea ce ei consideră acasă. Sfatul „nu te teme, gândește-te rațional la cifre” nu schimbă faptul că una experiența vizitării unui târg de Crăciun în Al-Manya, și alta este experiența vizitării târgului de Crăciun din Sibiu.

IV. Probe anecdotice

„Lucrez / studiez în străinătate și am colegi musulmani, nimic din ceea ce spui nu este adevărat”

Probele anecdotice nu se pot substitui unor argumente care iau în considerare o largă plajă de opinii ale unor oameni care trăiesc în același context, și care nu împărtășesc această aparentă lipsă de grijă.

Israelienii ar prefera să nu trăiască într-o țară asediată. Idem un segment deloc nesemnificativ dintre occidentali.

Sigur, unii se pot obișnui ca marile atracții turistice din țara lor sau orice adunări publice să fie păzite de mascați cu mitraliere, dar întrebarea este: de ce ți-ai dori ca o țară care NU este în situația asta, să ajungă să aibă nevoie de așa ceva? Este absolut lipsit de sens. În România, Polonia și alte țări care nu au contextul necesar „abonării” la incidente teroriste nimeni nu se simte în pericol, și nimeni nu este în pericol cum este în „lumea civilizată”.

V. Otrăvirea surselor

„Alarmismele sunt idei paranoice / FAKE NEWS promovate de Breitbart / Fox News / Daily Mail / Russia Today / Trump / Putin / alt-right”

Cred că ar trebui să fie destul de clar din punctele precedente că problema este una reală.

Tentativele Soborului Mediatic și a clasei politice de a pacifica populația or fi responsabile, dar sunt doar un paliativ, și nu funcționează pe termen nelimitat. Printre consecințele încercărilor de „normalizare” a situației se numără orwellizarea jurnalismului și ascensiunea unor forțe politice cu simpatii dughiniste.

Mai mult, încercarea de adresare a situației din urmă duce la demonizarea gratuită a unor orientări politice cât se poate de legitime, care n-au legătură cu rușii (Sindromul Mîndruță — „orice se opune liniei liberal-progresiste e lucrătură rusească”).

Societățile sunt sisteme complexe. Tulburarea acestora, prin intervenții artificiale în dezvoltarea lor organică, invită legea consecințelor neintenționate să se manifeste și să producă efecte care de care mai neașteptate, de regulă nedorite și nocive.

Sursă: Top cinci clișee repetate la fiecare atac terorist – . – Medium

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s