Fiul Omului, când va veni, va găsi, oare, credinţă pe pământ?

Inferno, Giorgios Klontzas

Am fost întrebat de ce vorbesc despre „sfârşitul lumii creştine”. Sunt ateu? Doar un necredincios ar spune că lumea creştină se poate sfârşi.
Evident, Biserica lui Hristos va rămâne până spre sfârşitul lumii, printr-o mână tot mai mică de credincioşi, tot mai răsfirată, tot mai ispitită. Va mai exista şi un creştinism oficial- secularizat şi oengizat, foarte mainstream şi dedicat, paradoxal, vânării adevăraţilor creştini.

Însuşi Hristos, în Evanghelie, se întreabă: „Dar Fiul Omului, când va veni, va găsi, oare, credinţă pe pământ?”(Luca, 18, 8). Doar de noi depinde răspunsul.
Însă Creştinismul- care a schimbat la faţă întreaga lume, care a născut cea mai mare, cea mai frumoasă, cea mai extinsă- nu greşesc dacă îi spun singura civilizaţie universală- din istorie, a murit.

Cancerul i-a intrat în fază terminală undeva în jurul datei de 14 iulie 1789 şi verdictul final s-a dat undeva prin mai 1968.
Lumea noastră nu se mai revendică de la Creştinism şi renunţă, pe zi ce trece, la toate valorile şi memoriile sale creştine.
Uitaţi-vă la legislaţia tuturor statelor altădată creştine- toate se declară seculariste, neutre religios, şi toate se manifestă mai mult sau mai puţin radical ca anti-creştine.
Statul sfidează arogant nu doar Creştinismul ci şi ideea de normalitate. De altfel avem o nouă religie, cea a secularismului, care a înlocuit pe Dumnezeu cu legiuitorul. Dacă Statul decide că uciderea bătrânilor şi bolnavilor nu este o abominaţie ci un act virtuos, iată că avem o nouă virtute. Se merge până acolo încât chiar ideea de apartenenţă la un sex anume, numai ţine de Providenţă ci de decizia unei persoane consemnată la starea civilă….

Uitaţi-vă la modificarea moralei oficiale în ultimii 70 de ani. Uciderea copiilor după concepere şi până la naştere a devenit o practică comună de contracepţie, divorţul a devenit o practică socială comună.
Ce e „amuzant” e faptul că i s-a impus credinţei creştine să fie ceea ce nu e în natura sa să fie: o chestiune privată, intimă, care nu are ce căuta în spaţiul public.
În schimb dormitorul a devenit spaţiu public. Sexualitatea, mofturile personale ale unora sau altora au devenit domeniu public, de legiferare. Avem drepturi speciale pentru minorităţile sexuale, avem chiar conceptul oficial de „familie” homosexuală, de „căsătorie” homosexuală, etc.
Şi nu e zi lăsată de la Dumnezeu în care să nu vedem la ştiri, în presă, câte o nouă nebunie pe care totalitarismul relativist o impune, înlocuind şi ultimele rămăşiţe ale vechii rânduieli creştine.

Unde mai e loc pentru civilizaţia creştină în acest delir contra naturii? Unde mai e creştinismul?

Urmează, cred eu, ca noi, creştinii, să trăim cea mai mare ispită, cel mai mare test pentru credinţa noastră: nimic din ceea ce credem nu va mai fi considerat normal, toate reflecţiile monstruoase ale credinţei şi moralei noastre au deja şi vor avea încă şi mai mult, statut de normalitate în societate.

Trăim deja şi vom trăi tot mai acut sentimentul că această lume este părăsită de Dumnezeu. Ni se va susura în urechi tot timpul ispita că poate această lume are dreptate, că poate Dumnezeu nu există, că poate Creştinismul este doar o religie ca celelalte, menit să se nască, să facă ceva în istorie şi apoi să moară.

Alţii vom fi atât de dezamăgiţi de ceea ce se întâmplă încât vom fi tentaţi să trecem la Islam- ultima religie rămasă în viaţă în această epocă a secularizării.

Ispitele sunt şi vor fi tot mai multe. Şi toate se reduc la una: credem noi cu adevărat că Hristos a înviat? Dacă credem cu adevărat, atunci credem că a şi murit pe Cruce. Şi mai credem că şi Biserica, trupul tainic al lui Hristos e condamnată la cruce, dar şi destinată Învierii.

Ce o fi fost în sufletele apostolilor în acea Sâmbătă mare? s-au întrebat mulţi de-a lungul veacurilor. Eu cred că se apropie momentul, dacă nu a şi sosit, în care fiecare dintre noi, cei care ne mai ţinem de creştini, vom simţi ceea ce au simţit apostolii atunci.

Dar curaj. El a biruit lumea!

Autor: Bogdan Duca

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s