Arhiva | In slujba adevarului RSS for this section

Se lansează manualul şcolar „Istoria Monarhiei din România”

 

Marți, Alteța Sa Regală Principesa Maria a participat, la Muzeul Național de Artă, la evenimentul de lansare a manualului pentru elevii din învățământul liceal „Istoria Monarhiei din România”, scris de prof. Nicolae Diță, prof. dr. Doru Dumitrescu și prof. dr. Mihai Manea.

Principesa Maria, alături de cei trei autori ai manualului „Istoria Monarhiei din Romania”, a acordat autografe și a stat de vorbă cu participanţii la evenimentul organizat marți la Muzeul National de Arta, informează Romania Regala.

Manualul „Istoria Monarhiei din România” reprezintă un instrument de lucru pentru studierea în școli a istoriei moderne și contemporane. Elevii pot astfel să cunoască și să învețe etapele fundamentale ale modernizării României.

Lansarea manualului şcolar „Istoria Monarhiei din România”
Lansarea manualului şcolar „Istoria Monarhiei din România”

„Istoria Casei Regale a României este una tumultuoasă, din pricina schimbărilor produse după cel de-al Doilea Război Mondial în estul Europei. La fel de incitantă este şi istoria recentă, cea de după revoluţiile din 1989 din Europa Centrală şi Răsăriteană. Este mai ales interesant modul în care familiile regale din Balcani s-au raportat la puterea instalată după căderea Cortinei de Fier”, scrie Romania Regala.

Potrivit Casei Regala a Romaniei, modelul clasic al monarhiei europene este cel din Marea Britanie, iar succesul Casei Regale britanice în istoria contemporană relevat de domnia Reginei Elisabeta a II-a s-a datorat neutralităţii politice.

Istoria Familiei Regale şi a monarhiei din România trebuie înţeleasă şi din perspectiva caselor regale europene. Istoria regalităţii, ca materie de studiu, este binevenită pentru că ea reprezentând un capitol important al istoriei naţionale, de afirmare a valorilor românești.

Sursă: Se lansează manualul şcolar „Istoria Monarhiei din România”

Anunțuri

Lector de la Universitatea Michigan : Prescolarii trebuie sa promoveze homosexualitatea si transsexualitatea

21743265_1758320854198720_5823114704885570115_n

Un lector de la Universitatea Michigan a criticat cu vehemență învățătorii de grădiniță pentru clasele care nu sunt suficient de homosexuale sau transsexuale.
Săptămâna trecută, websiteul Campus Reform a raportat că Heidi M. Ganson, absolventă de sociologie, a publicat un articol în care făcea apel la reeducarea preșcolarilor pentru a-i face mai puțin „heteronormativi.”

În rezumatul articolului ei „Reproducerea (și perturbarea) heteronormativității: socializarea sexuală pe bază de gen în clasele de preșcolari”, Ganson afirmă că a folosit datele culese în urma a 10 luni de observații în nouă clase de preșcolari.
A descoperit că „heteronormativitatea permează clasele de preșcolari, în care învățătorii construiesc (și ocazional perturbă) sexualitatea de gen în diferite moduri, iar copiii reproduc (și uneori rezistă) aceste identități și norme în joaca lor zilnică.”
De exemplu, când se joacă „de-a mama și de-a tata”, doar fetițele joacă rolul mamei și doar băiețeii joacă rolul tatălui. Fetițele care cereau să joace rolul soțului erau dezaprobate de ceilalți copii. Ganson obseva cu tristețe faptul că acești copii „nu permiteau roluri transsexuale”.

Ganson a mai fost deranjată de faptul că băiețeii se îndrăgosteau de fetițe și le pupau cu afecțiune, ceea ce (n.tr.: în opinia ei) ilustra faptul că „băieții au puteri de gen asupra corpului fetițelor”. Dezaproba explicațiile învățătorilor cum că intențiile băieților erau mai degrabă prietenoase decât „romantice”.

https://www.lifesitenews.com/pulse/preschools-need-to-break-out-of-traditional-gender-roles-sociologist

Sursa:https://www.facebook.com/referendumpentruromania/posts/1758321017532037

Biofizicianul Virgiliu Gheorghe, despre legea vaccinării obligatorii: Dacă va trece, atunci orice altă lege care include ideea de consimțământ prezumat va deveni posibilă: de la eutanasiere la prelevare de organe (VIDEO)

Duminică, 17 septembrie, în București și în mai multe orașe ale țării au avut loc proteste împotriva obligativității vaccinării.

În Capitala României, unul dintre cei care au participat la manifestația din Piața Unirii a fost biofizicianul Virgiliu Gheorghe, cunoscut om de știință și autor.

Într-un interviu acordat în exclusivitate siteului ActiveNews.ro, acesta afirmă că adoptarea legii obligativității vaccinării va duce la o nouă paradigmă pentru legislația românească.

„La 27 de ani de la căderea comunismului, această manifestație este un simbol. Este un simbol pentru că marchează o schimbare de paradigmă, o întoarcere la momentul de care am scăpat acum 27 de ani. O paradigmă nouă, în care prevalează dictatul și nu exprimarea liberă a voinței umane”, a declarat biofizicianul.

Virgiliu Gheorghe afirmă că dacă acest act normativ va fi adoptat, atunci se va deschide o cutie a Pandorei, în care consimțământul prezumat poate fi aplicat la orice.

„Dacă această lege va trece, atunci orice altă lege care include ideea de consimțământ prezumat va deveni posibilă. Va deveni posibil consimțământul prezumat în ceea ce privește eutanasierea copiilor, bătrânilor, a prelevării de organe etc. Ne reîntoarce la bolșevismul agresiv și regimul nazist, acolo unde s-au făcut primele experimente pe persoana umană”, a spus Virgiliu Gheorghe pentru ActiveNews.ro

Interviul integral este în videoul de mai jos.

Sursă: Biofizicianul Virgiliu Gheorghe, despre legea vaccinării obligatorii: Dacă va trece, atunci orice altă lege care include ideea de consimțământ prezumat va deveni posibilă: de la eutanasiere la prelevare de organe (VIDEO) | ActiveNews

Ungaria anunță organizarea unui referendum național anti-Soroș

Guvernul Ungariei a anunțat marți că va organiza un referendum referitor la așa-numitul „Plan Soros”, formulă folosită la Budapesta pentru presupusul proiect al miliardarului american de origine ungară George Soroș de a determina Uniunea Europeană să accepte un milion de imigranți.

Campania pentru referendum urmează să înceapă luna viitoare, a declarat Bence Tuzson, purtător de cuvânt al guvernului ungar, unui post de radio preluat de AFP.
Zeci de mii de familii vor primi chestionare în acest cadru.
Va fi a treia consultare populară din 2015 încoace și va avea loc cu șase luni înainte de alegerile generale din aprilie 2018. Prima a consultat cetățenii asupra legăturilor dintre imigrație și terorism, iar a doua, după numai câteva luni, a fost intitulată „Să oprim Bruxellesul”. Partidul Fidesz, condus de premierul Viktor Orban, a acuzat Uniunea Europeană că amenință suveranitatea Ungariei.
Orban îl consideră pe Soros principalul inamic al Ungariei și a lansat anul acesta mai multe acțiuni pentru a-l discredita și împotriva numeroaselor organizații neguvernamentale susținute de omul de afaceri, în special în estul Europei, reamintește AFP.
La rândul lui, miliardarul american de origine maghiară și-a făcut lobby la Bruxelles în această vară, cerând poporului ungar și Uniunii Europene să reziste împotriva premierului Orban, pe care l-a acuzat că a făcut din Ungaria un „stat mafiot”. Războiul pe față dintre șeful guvernului de la Budapesta și miliardarul american a pornit după ce Budapesta a adoptat o lege care vizează universitățile din țări care nu aparțin Uniunii Europene, interzicând acordarea de diplome ungare de către aceste instituții fără un acord între guvernele naționale.
Central European University (CEU), înființată de George Soros în 1991 la Budapesta a fost direct vizată de această lege.

Sursă: Ungaria anunță organizarea unui referendum național anti-Soroș | ActiveNews

Bitdefender: Un sfert dintre copiii cu vârste sub 10 ani urmăresc site-uri cu conținut pornografic 

Aproape un sfert dintre utilizatorii de Internet, cu vârste sub 10 ani, accesează site-uri cu conținut pornografic, arată o cercetare derulată de specialiștii în securitate cibernetică ai Bitdefender, dată marți publicității.

Potrivit raportărilor contorizate de modulul de asistență parentală din suita de soluții de securitate pentru familii, cele mai frecventate site-uri urmărite de copiii cu vârsta sub 10 ani sunt xvideos.com, xnxx.com și pornhub.com. Din totalul minorilor care urmăresc frecvent site-uri cu conținut pornografic, copiii sub 10 ani reprezintă aproape un sfert.

Cercetarea Bitdefender relevă faptul că aproximativ 10% dintre vizitatorii paginilor de internet care prezintă conținut pornografic video sunt copii cu vârsta sub zece ani și, deși majoritatea site-urilor cu conținut destinat adulților solicită utilizatorilor să valideze că au peste 18 ani, acestea nu au cum să verifice vârsta reală a celor care le accesează.

 

Cititi mai multe accesand link-ul sursei de mai jos

Sursă: Bitdefender: Un sfert dintre copiii cu vârste sub 10 ani urmăresc site-uri cu conținut pornografic – AGERPRES

CEDO, DECIZIE privitoare la românul căruia Anglia I-A LUAT COPIII și i-a DAT spre ADOPȚIE unui cuplu gay. Din acest moment, legal, copiii nu mai sunt ai lui!

Florin Barbu, românul căruia statul englez i-a luat copiii și i-a dat spre adopție unui cuplu gay britanic, a primit răspunsul la sesizarea pe care a făcut-o la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ultima instanță de la care spera să obțină dreptul de a-și lua copiii înapoi.

Vă reamintesc faptul că Barbu se stabilise în Marea Britanie împreună cu concubina sa, Claudia Racolța. Împreună au doi copii, Diana, acum în vârstă de 9 ani, și Andy, de 6 ani. În 2014, din cauza certurilor dese dintre părinți, copiii au fost ridicați de asistenții sociali. După doi ani de procese – în care, la un moment dat, se cerea chiar arestarea tatălui natural – copiii au fost pierduți definitiv și dați în adopție unui cuplu gay din Marea Britanie. Acum, Florin Barbu își îndreapta ultimele speranțe către CEDO.

Un amănunt interesant, relevat în EvZ anul trecut, statul român a fost acuzat de un judecător englez că a stat impasibil timp de doi ani, în ceea ce privește acest caz.

Din păcate pentru cauza sa, CEDO i-a comunicat – așa cum se poate vedea din facsimilul alăturat – că nu i-a admis cererea, adică procesele pierdute în Marea Britanie rămân definitive! Hotărârea CEDO este irevocabilă. Din acest moment, legal, copiii nu mai sunt ai lui!

Sursă: CEDO, DECIZIE privitoare la românul căruia Anglia I-A LUAT COPIII și i-a DAT spre ADOPȚIE unui cuplu gay

17 septembrie: 73 de ani de la Bătălia de la Oarba de Mureș, cea mai grea luptă purtată pe teritoriul românesc în cel de-Al Doilea Război Mondial, unde au murit 11.000 soldați 

Pe 17 septembrie 1944, acum 73 de ani, începea bătălia de la Oarba de Mureș, care a durat 20 de zile, până pe 6 octombrie 1944. Românii au plătit cu viețile a 11.000 soldați forțarea Mureșului și cucerirea punctelor fortificate de hitleriști pe dealul Sângeorgiu.

Întoarcerea armelor împotriva Germaniei și trecerea României de partea Națiunilor Unite la 23 august 1944, a creat contextul favorabil pentru eliberarea NV Transilvaniei, parte cedată de România către Ungaria, la 30 august 1940, în urma Dictatului impus la Viena de către Germania și Italia. Unitățile și subunitățile Armatei a 4-a române, armată comandată de generalul Gheorghe Avramescu, au trecut la ofensivă, în Transilvania, împotriva inamicului germano-maghiar, pe data de 9 septembrie 1944, pe mai multe direcții. Cele mai grele lupte au fost purtate de unitățile și subunitățile Armatei a 4-a române în a doua jumătate a lunii septembrie și în primele zile ale lunii octombrie pe cursul mijlociu al Mureșului și pe Arieș, între Câmpia Turzii și Târgu-Mureș.

A fost un adevărat carnagiu și pe drept cuvânt, unii dintre puțini supraviețuitori ai acelor momente, numesc bătălia de la Oarba de Mureș, un adevărat „Katyn” românesc.

Azi, la Oarba de Mureș se află un Cimitir al Eroilor Români din Al Doilea Război Mondial, acesta fiind amplasat pe o amplă terasă din apropierea malului Mureșului. Cimitirul a fost amenajat în memoria militarilor români căzuți între 17 septembrie – 5 octombrie 1944 pentru eliberarea Transilvaniei de Nord-Vest. În centrul cimitirului se află un monument impunător, ridicat din inițiativa localnicilor, iar pe soclul din beton, în două trepte, se ridică o coloană cu o înălțime de 10 m. Pe soclu este gravat următorul text: „GLORIE EROILOR ROMÂNI CĂZUȚI PENTRU APĂRAREA PATRIEI”.

Sursă: 17 septembrie: 73 de ani de la Bătălia de la Oarba de Mureș, cea mai grea luptă purtată pe teritoriul românesc în cel de-Al Doilea Război Mondial, unde au murit 11.000 soldați | ActiveNews

George Alexander, despre drama medicului Camelia Smicală: Mihai a fugit de la casa de copii din Finlanda, unde era închis. Statul român nu face nimic. A devenit o normalitate să fim călcați în picioare, omorâți cu zile!

Acum câteva luni, medicul român Camelia Smicală, căreia Barnevernet-ul finlandez i-a luat copiii, cerea public ajutorul, declarându-și neputința:

„Am salvat mii de vieți, dar nu mi-am putut salva copiii. În numele tuturor celor pe care i-am salvat, vă rog oameni buni, salvați-mi copiii! (…) Dacă nu facem nimic, nu vom mai avea o lume pentru Oameni, doar un imens spital de psihiatrie”.
Din păcate, de atunci nu numai că nu s-a întâmplat nimic, autoritățile române tac, dar s-au și înrăutățit.
George Alexander povestește un episod cutremurător petrecut astăzi, al cărui protagonist este Mihai, fiul Cameliei Smicală, care, disperat fiind, a fugit de la casa de copii din Finlanda, unde era închis:
„Un copil disperat, hăituit, care nu mai are ce pierde pentru că a pierdut tot: Familie, Viață, Școală, absolut tot!, a îndrăznit să se revolte. L-au căutat 7 (șapte) ore cu poliția finlandeză! În cele din urmă, l-a găsit propria lui mamă, doctorița Camelia Smicală, când se întorcea de la job…”, scrie George Alexander pe contul său de Facebook, exprimându-și revolta față de
indiferența autorităților române care nu ridică un deget să ajute un copil.
„A devenit o normalitate să fim călcați în picioare și umiliți. Să fim omorâți cu zile, Mihai!”
Iată mesajul postat de George Alexander:
CU ABJECȚIE, POLITICIENI ROMÂNI
„Le mulțumim călduros politicienilor români care s-au luptat din răsputeri să ne bage și pe noi în seamă! Am simțit sprijinul vostru prețios în fiecare zi! Îi mulțumim, de asemenea, fierbinte!, și acestui Minister al Afacerilor Externe care elaborează prognoze meteorologice!
Le mulțumim tuturor departamentelor de la noi, care scriu, trimit hârtii pretutindeni sau, dimpotrivă, tac! Ne uită, ca de obicei!
Astăzi, 19.09.2016, ora 8.00, Mihai Smicală a fugit de la casa de copii din Finlanda, unde stătea închis. Un copil disperat, hăituit, care nu mai are ce pierde pentru că a pierdut tot: Familie, Viață, Școală, absolut tot!, a îndrăznit să se revolte. L-au căutat 7 (șapte) ore cu poliția finlandeză! În cele din urmă, l-a găsit propria lui mamă, doctorița Camelia Smicală, când se întorcea de la job… Extenuat și tremurând de frică, paralizat, stătuse ascuns în tufișuri ore în șir.
Mihai, pesemne, nu știe că viața este atât de frumoasă în casele de copii! Nu își imaginează că domnii noștri reprezentanți – care sunt, de fapt, plătiți de noi, să ne slujească!- nu ridică un singur deget ca să salveze chiar și un copil! A devenit o normalitate să fim călcați în picioare și umiliți. Să fim omorâți cu zile, Mihai!
Mihai, îngerul trist, a privit cum mama lui, frântă de durere, vorbea cu polițiști. S-a zbătut, ca orice copil, până când nu a mai putut. A privit. Și a văzut lumea ruptă în bucăți… Nici n-a mai înțeles nimic. Știe doar că nu a omorât pe nimeni, nu a făcut niciun rău în viața lui.
Lumea, însă, îi vrea răul. Nici măcar ai lui nu îl apără. El, însă, repet, n-a făcut niciun rău. Își iubește doar mama. Surorile. Dar asta e de ajuns să ajungă proscris.
Politicieni și birocrați, care purtați hârtii de la un minister la altul, spălându-vă pe mâini, nu auziți plânsul unui copil? Aveți copii acasă?
Mihai este distrus psihic, iar statul român nu face absolut nimic. MAE învârte doar hârtii, tărăgănează lucrurile, crezând că noi uităm de moartea copiilor noștri. Ce mai vreți acum?
Dacă lacrimile mamei disperate i-au înghețat pe obraz – și nimic nu s-a întâmplat cu voi, guvernanți!- ce mai vreți să vedeți? Ce mai așteptați?
Vreți să vedeți cum copilul acesta român, Mihai, își ia zilele? Îl veți avea pe conștiință.”

Sursă: George Alexander, despre drama medicului Camelia Smicală: Mihai a fugit de la casa de copii din Finlanda, unde era închis. Statul român nu face nimic. A devenit o normalitate să fim călcați în picioare, omorâți cu zile! | ActiveNews

Camelia Smicală, doctorița cu copiii răpiți de Finlanda: „În Țările Nordice se aplică un uriaș experiment social care are drept scop distrugerea familiei” – INTERVIU EXCLUSIV

O mamă singură luptă cu un sistem care ne aduce aminte de organizața naziștilor Lebensborn, după cum au semnalat românii din Germania care au protestat ieri, în centrul orașului München, la Wittelsbacherbrunnen, în Lehnbachplatz, pentru eliberarea fiicei și fiului dnei dr. Camelia Smicală din lagărele „protecție copiilor” din Finlanda. Prin proiectul SS-ist Lebensborn, femeile din țările ocupate, uneori violate de soldații germani, erau încurajate să nască și să-și ofere copiii spre adopție sistemului, pentru ca acesta să facă din ei naziști puri.

De asemenea, Lebensborn, care crease o rețea de orfelinate în statele ocupate, avea și un program secret de răpiri de copii considerați potriviți pentru planurile naziste. Dacă avem în vedere ca la o populație de 5 milioane, Finlanda a dezvoltat un adevărat „Arhipelag Gulag” cu peste 400 de case de copii în care se află încarcerați spre reeducare circa 25.000 de copii smulși de la casele lor, avertismentul românilor din Germania ar putea fi cât se poate de real. Mai mult, Finlanda se bucură acum de un „exemplar” în plus, având în vedere că i-au recomandat Cameliei Smicală „avortul terapeutic” în cazul fetiței, păstrată însă și născută perfect, în urma sfaturilor și rugăciunilor vrednicului de pomenire Părintele Justin Pârvu.
În lipsa unei reacții ferme din partea statului român, care neglijează de doi ani rezolvarea situației minorilor români Maria, în vârstă de 10 ani și Mihai, de 11 ani, răpiți și abuzați de Finlanda, români din țară și străinătate au transmis că vor ieși în stradă în semn de solidaritate cu încercata familie Smicală. Timișoara, Cluj, Brașov, Iași, Constanța și București sunt orașele care au anunțat, până acum, că vor organiza manifestații Duminică, pe 21 mai, de Sfinții Împărați Constantin și Elena, organizatorii încurajând și alți români să li se alăture. La București, demonstrația de protest va avea lor pe 21 mai, începând cu orele 13.00, în fața Ambasadei Finlandei, din strada Atena nr. 2, și de aici la sediul Ministerului Afacerilor Externe, aflat la doi pași, pentru a se înmâna ofițerului de permanență un protest oficial, se anunță pe Facebook. MAE are de ce să se simtă vinovat, după ce, fostul ambasador de la Helsinki, babuinul Cătălin Avramescu, a respins cu nesimțire orice încercare a doctoriței Camelia Smicală de a obține sprijinul Ambasadei pentru o familie de români chinuită și amenințată cu moartea.
Chiar recent, de altfel, doctoriței Smicală i s-a stropit tot automobilul cu benzină, poliția finlandeză mulțumindu-se doar să constate fapta. O mână de parlamentari, nominalizați mai jos, în interviul acordat de dr. Camelia Smicală, încearcă să clădească măcar un pod de comunicare cu Finlanda, după ce și Ambasadei de la Helsinki i s-au închis toate porțile. Vorbim de o țară, o țărișoară mai precis, care își permite să amenințe România cu veto față de intrarea noastră în spațiul Schengen sau să ne dea lecții privind corupția, prin intermediul aceluiași babuin, în timp ce, în „europeana” Finlandă, una din două femei este maltratată, abuzată sau violată, conform unui Studiu UE. 
Românca noastră ne dezvăluie niște detalii grotești din lupta sa de 10 ani cu autoritățile unui stat bolnav și ne roagă să nu o abandonăm, dacă vrem ca România să nu ajungă la fel ca Finlanda. De asemenea, Episcopul Macarie Drăgoi al Europei de Nord ne îndeamnă să ne solidarizăm în acțiuni și rugăciuni cu Mihaela-Camelia Smicală și micuții Johan-Mihail și Maria-Alexandra. Iar europarlamentarul român Maria Grapini, care va avea luni o declarație în Parlamentul European despre acest caz, subliniind că așteaptă fermitate din partea diplomației române, ne transmite, în exclusivitate, că implicarea alături de Camelia Smicală „este o datorie a tuturor celor care reprezintă România și a românilor. Doamne, ajută să putem ajuta!”.
Amenințată cu moartea, condamnată la șase luni de închisoare, sub imperiul permanent al concedierii, lipsită de mijloace financiare după ce a cheltuit peste 100.000 de euro pe avocați, româncă noastră, chiar și singură, continuă să lupte. „Știu că îmi asum un mare risc acum, vorbind în media, pentru că dacă mă mai acuză de ceva mă bagă direct la închisoare… Dar nu am altă șansă! Eu ca mamă consider că sunt obligată să lupt până la capăt pentru copiii mei.” Zilele acestea se împlinesc exact doi ani de când i-au fost luați copiii cu forța. Interviul nostru:
Îi rog pe români să nu se oprească din proteste

Rep: Doamnă Camelia Smicală, Familia Bodnariu a reușit să-și recupereze copiii dar Dvs sunteți în situația dramatică de a fi despărțită de ei, iar ei, la rândul lor, sunt separați. Ce este de făcut, în opinia Dvs, ca să se întoarcă acasă copiii?
Familia Bodnariu a avut un sprijin substanțial din partea oamenilor. Problema pe care o văd eu este că nu e vorba numai de cazul nostru sau despre cazul Bodnariu ci este vorba despre zeci de mii de cazuri, practic despre un sistem care s-a dezvoltat, inclusiv în cadrul Uniunii Europene, în care se face, legal – de fapt ilegal dar sub o anume formă de legalitate – trafic de copii!
Fără ajutorul oamenilor, a românilor, noi nu avem nici o șansă , pentru că eu nu am nici o putere; sunt doar o mamă, o femeie singură, nu mă pot lupta împotriva unui sistem atât de bine organizat. Ceea ce mă nemulțumește pe mine este că în Uniunea această Europeană în care ne batem cu pumnul în piept că există democrație, există drepturile omului, drepturile copilului… aceste drepturi sunt încălcate, se știe că sunt încălcate și totuși nu se ia nici o poziție, nici o măsură împotriva acestor state. Numai în Finlanda – o țară cu doar circa 5 milioane de locuitori -, sunt peste 25.000 de copii luați din familii.
Rep: Acuzația este foarte dură…
Sunt publice foarte multe cazuri, în care copiii au fost abuzați în aceste case… Dar în primul rând este o afacere. Chiar jurnaliștii de la televiziunea publică finlandeză au publicat un material în care sunt date o serie de cifre în acest sens. Deci nu este opinia mea ci a unui ziarist care a făcut o cercetare foarte amănunțită, prin care se dovedește foarte clar că este o afacere. Statul plătește pentru fiecare copil luat din familie între 100.000 și 200.000 de euro pe an. Înmulțiți cu 25.000, cifra oficială. Plus celalalte cheltuieli. Copii sunt distruși psihic, deci au nevoie de o armată de psihologi, de lucrători sociali, care efectiv își câștigă pâinea din suferința acestor copii. Aceste case de copii – cel puțin în Finlanda – sunt deținute de niște firme medicale foarte puternice. Iar copiii care ar avea nevoie de ajutor nu sunt ajutați – să nu vă închipuiți că sunt copii de alcoolici sau de drogați în casele de copii. Nu, aceia rămân în familii. Copiii abuzați rămân în familie! În Finlanda dacă, de exemplu, un tată își abuzează sexual un copil acel copil este obligat în continuare să-și vadă tatăl…
Rep: Sunt supuși unor experimente, practic.
Da, aceasta este și părerea mea, că, cel puțin în Țările Nordice se aplică un uriaș experiment social care are drept scop distrugerea familiei. Pentru că dacă distrugi familia – unitatea de bază a societății – acei copii vor deveni niște adulți foarte slabi psihic care vor fi foarte ușor de manipulat.
Rep: O masă de manevră amorfă. Dar dincolo de acest experiment pe scara largă, referindu-ne la cazul Dvs, care este situația exactă? Dvs în ce măsură vă vedeți acum copiii și ce vă spun autoritățile că se va întampla cu ei de acum încolo?
Copiii mei au mai puține drepturi decât un criminal de rând

Îmi văd copiii o dată la trei săptămâni, câte o oră și jumătate, sub supraveghere strictă, într-o cameră de trei pe trei, în care suntem șapte persoane. Eu, când am fost abuzată și violentată,  împreună cu copiii, mi s-a refuzat dreptul la translator deși nu vorbeam limba finlandeză. Acum, când vorbesc cu copiii mei în limba română, este un translator, pentru a ne monitoriza. Deci nu avem nici un pic de intimitate. Până și cei care sunt în închisoare au dreptul la intimitate, la niște telefoane, la întâlniri cu familia care să nu fie supravegheate. De exemplu, un criminal finlandez are dreptul la anumite vacanțe, în care poliția nu are dreptul să-i supravegheze nici telefonul… Au fost cazuri în care aceștia au dispărut. Noi suntem cu paznici la ușă iar copiii n-au voie să fie în același timp împreună! Sunt izolați de absolut tot: de biserică, de familie, de tot. Merg la școală, la școli diferite, unde copiilor nu le place. Le-a fost schimbată școala lor unde mergeau împreună pentru că era una de elită și absolut toată școala s-a revoltat și a sărit pentru susținerea copiilor mei. Mihai nu a mers o jumătate de an la noua școală impusă – a fost forma lui de protest împotriva a ceea ce i-au făcut.
Rep: La 11 ani el înțelege tot ceea ce i se întâmplă și protestează…
Sistemul dorește să-i distrugă

Conform legii finlandeze copiii de 12 ani au voie să decidă singuri dar și copiii mai mici, dacă se dovedește că au dezvoltarea psihologică necesară. Eu am cerut în mod repetat să li se facă acea evaluare psihologică dar am fost refuzată.
Rep: Înțeleg că speranța Dvs este ca la 12 ani Mihai să decidă singur, conform legii, să se întoarcă acasă și ulterior și Maria?

Aceasta nu este o speranță. În Finlanda, copiii care sunt luați și băgați în aceste închisori de copii își pierd dreptul de a decide până la vârsta de 18 ani.

Rep: Deci sistemul îi dorește încarcerați până la 18 ani.

Da, și vor fi distruși. Copiii deja au tendințe suicidale. Nu primesc absolut nici un ajutor. N-au primit nici un suport psihologic, din contră, din spusele copiilor, o asistentă medicală de psihiatrie vine și îi amenință că nu vor ajunge niciodată acasă și mă defăimează în fața lor, efectiv mințind. Copiii sunt foarte revoltați.

Rep: Ce se întâmplă cu tatăl lor? Tatăl lor i-a abuzat și a fost vorba și de violență domestică, în cazul Dvs…

Nu, eu nu consider că tentativa de omor este violență domestică, este ceva mai mult. El a încercat să ne omoare de mai multe ori. În 2007 l-a trântit sub roțile mașinii pe Mihai, care avea un an, a încercat să-l bage cu capul sub apă… A spus public că așa trebuie procedat: copiii trebuie băgați cu capul sub apă până nu mai pot respira și imploră milă. Eu am fost ștrangulată în fața copiilor.

Rep: Și mai are dreptul să-i viziteze?

Da, copii sunt chiar obligați să-l vadă la vizite și sunt aduși cu forța de unde se ascund, pentru că el nu face altceva decât să-i amenințe că nu vor mai ajunge niciodată acasă și le promite că mă va băga în închisoare.
Nu am primit absolut nici un ajutor din partea Ambasadei, până anul trecut, când s-a schimbat ambasadorul

Rep: Da, incredibil! Haideți să mergem mai departe: Ambasada la ce mod v-a susținut până acum?

Prima dată am cerut sprijinul Ambasadei României când am fost duși la o casă de siguranță în urma unei agresiuni. Nu vorbeam limba finlandeză. Am cerut măcar să mă ajute să primesc un translator sau să-i convingă pe finlandezi să vorbească engleză, franceză sau spaniolă, o limbă pe care o vorbesc și eu, ca să mă pot înțelege cu ei și, apoi, să le facă certificatele de naștere românești ale copiilor. Nu am primit absolut nici un ajutor. Abia anul trecut, când s-a schimbat ambasadorul și a venit domnul ambasador Răzvan Rotundu…

Rep: Mă iertați, ce ambasador era? Că eu vreau totuși să nominalizăm persoanele responsabile…

Nu-i mai știu numele, mă iertați… dar a fost destul de mult timp. În toată această perioadă nu am primit absolut nici un sprijin din partea Ambasadei.

Rep: Din câte știu era un personaj, Cătălin Avramescu, dacă nu mă înșel…
Da, da. Exact, exact.

Rep: Și ați vorbit cu el?

Nu, a fost imposibil. Nu am reușit să vorbesc cu dumnealui personal, niciodată, și nici să ne vedem. Dar de când a venit dl Răzvan Rotundu am primit imediat certificatele de naștere ale copiilor.

Rep: Slavă Domnului!

Statul finlandez refuză orice dialog cu partea română
Dl. Rotundu a fost prezent la toate procesele și a întocmit și un Raport către Centrală. Dar ni s-a spus că mai mult nu ne poate ajuta Ambasada pentru că nu are putere deoarece statul finlandez refuză total dialogul cu partea română.
Rep: O soluție trebuie găsită: vorbim de doi cetățeni români minori răpiți în acest moment!

Și suntem patru cetățeni români, cu fiica mea mai mare, Andreea, care consider că suntem ținuți de 10 ani captivi, pentru că nu ni s-a dat voie să părăsim Finlanda, să mergem măcar într-o vacanță în România, care este țara noastră natală. Și suntem cetățeni ai României, membră a UE!

Rep: E clar că Ministerul de Externe poate și trebuie să facă mult mai mult. Societatea civilă cum v-a sprijinit? Știu că dl. George Alexander s-a implicat pentru cazul Dvs.

Da, societatea civilă, oameni cărora le mulțumesc, ne-au sprijinit și o fac în continuare. Foarte mult ne-a sprijinit și Comisia Românilor de Pretutindeni, la început dl. Ovidiu Iane, care acum este ministru secretar de stat la Ministerul Românilor de Pretutindeni, dar acum ne-a spus că nu mai are posibilitatea să ne ajute, și in continuare, dnii Matei Dobrovie, Constantin Codreanu și Doru Coliu, care au făcut absolut tot ce e omenește să ne ajute și s-au implicat chiar sufletește. Țin să-i mulțumesc și dnei Maria Grapini, singurul europarlamentar care s-a interesat de situația noastră și care, din câte am înțeles, a făcut și o adresă catre primul ministru al Finlandei și a luat poziție în Comisia Europeană. Dar a fost singurul europarlamentar român care s-a interesat de situația noastră.

Rep: Măcar unul. Dar am înțeles că și cei de la Comisia Parlamentară sunt și ei într-o stare de blocaj; n-au mai reușit să aibă un dialog cu Finlanda.

Da, este o situație absurdă. Finlanda este țară a UE, România este țară a UE. Părerea mea este că este o sfidare a României! Cum este posibil ca doi ani de zile – de când au fost încarcerați copiii (n.n.) – să nu existe un dialog? Trebuie să existe niște pârghii, la nivel european, pentru ca Finlanda să fie obligată să-și respecte angajamentele asumate în privința drepturilor omului și ale copilului. Doar face parte dintr-o comunitate europeană!
Episcopul Macarie Drăgoi ne-a sprijinit în mod constant de mai bine de un an
Rep: Bineînțeles! Chiar și la nivel bilateral există mijloace mai severe; mijloace diplomatice, care încep de la nivel de ambasador din România la cel al ministrului de Externe al Finlandei și chiar și de la președinte la președinte, pentru că, în final, președintele României reprezintă atât pe plan intern cât și internațional toți cetățenii români. Biserica cum v-a ajutat?
Situația Bisericii în Finlanda este mai specială. Biserica Ortodoxă finlandeză este Biserică de stat și atunci nu se poate afilia o biserică la Mitropolia Europei de Nord. Dar episcopul Macarie Drăgoi al Episcopiei Europei de Nord ne-a sprijinit în mod constant de mai bine de un an, și în rugăciuni, și a reușit să ne ajute și material. La ultimul proces avocatul ne-a cerut 6500 de euro avans, numai ca să vină să ne reprezinte. Prea Sfinția sa, Episcopul Macarie, a reușit să strângă de la oameni 3000 de euro, ca să pot avea pe cineva alături la proces

Rep: Și înțeleg că ați fost și condamnată în final, după ce tot Dvs ați fost agresată de comandoul care v-a răpit copiii…

Da, am primit o condamnare de șase luni de închisoare, cu suspendare. Deci știu că îmi asum un mare risc acum, vorbind în media, pentru că dacă mă mai acuză de ceva mă bagă direct la închisoare… Dar nu am altă șansă! Eu ca mamă consider că sunt obligată să lupt până la capăt pentru copiii mei. Hotărârea instanței este absolut abuzivă. Nu s-au luat în considerare declarațiile martorilor, dovezile pe care le-am adus; de altfel, ca și în cazul celorlalte hotărâri date. În acest caz, hotărârea se bazează exclusiv pe spusele executorului judecătoresc – care a acuzat o zgârietură, în timp ce medicul român a ieșit din altercație cu coastele rupte (n.n.) – care nu a avut nici o dovadă. A inventat în schimb că a avut o traumă psihică…
Rep: Urmărind filmarea răpirii copiilor oricine poate vedea modalitatea absolut brutală, criminală, de tip mafiot, în care au pătruns în casa Dvs 
Și fără mandat, și fără să-mi prezinte absolut nici o hotărâre oficială…

Rep: Practic vor să vă închidă gura. Dacă ei consideră că Dvs vă faceți „vinovată” de vreo altă „denigrare a statului” – la ce s-a ajuns! – vă pot da o nouă condamnare, care devine automat cu executare.
Da, dar totuși, Finlanda a semnat Declarația privind Drepturile Omului, este o țară a Uniunii Europene… și nu înțeleg de ce nu este trasă la răspundere pentru ce face. Și aici nu mă refer la finlandezi, pentru că noi avem mulți prieteni finlandezi, care sunt la rândul lor revoltați de ceea ce ni se întâmplă.
Președintele Klaus Iohannis are obligația să intervină
Rep: Doamnă, la Președinția României ați apelat, la dl. Iohannis?
Da, i-am și scris, i-a scris și dl. George Alexander, au scris mai mulți și nici unul nu a primit absolut nici un răspuns.
Rep: N-ați primit nici un răspuns…
I-am scris și Președintelui Finlandei, nici dumnealui nu ne-a răspuns… Din contră, unul dintre capetele de acuzare a fost la proces că am îndrăznit să scriu Președintelui Finlandei pe site-ul oficial, în momentul în care nu am primit nici un răspuns după ce i-am trimis mai multe scrisori.
Rep: Președintelui României ce i-ați cerut?
I-am cerut ajutorul pentru repatrierea mea și a copiilor, în baza Tratatelor semnate de România și Finlanda, Bruxelles 2, excepții, care reglementează aceste situații, în care unul dintre părinți are o cetățenie sau cetățenie dublă și copiii la fel, cetățenie dublă, și unde se spune foarte clar, că în situația din urmă, ambele state trebuie să colaboreze și să dovedească ce țară are importanță afectivă mai mare pentru copii, și această țară va avea rol definitoriu, pentru copii. Or, finlandezii au refuzat orice, au refuzat și Haga 2, care prevede că în mod normal copiii trebuie dați întâi familiei lărgite și nu caselor de copii. De doi ani de zile au refuzat orice fel de colaborare și dialog cu statul român.
Rep: Noi sperăm ca aceste proteste din România să se amplifice și să conteze și pe plan internațional, la fel ca în cazul Bodnariu, și, de asemenea, să stimulăm MAE și Președinția, pentru că până la urmă Președintele României răspunde de toți cetățenii săi.
Eu sper că ceea ce s-a început la nivelul Uniunii Europene în cazul Bodnariu, cu schimbarea unei legi privind reglementarea familiei, să se continue. Este absolut inacceptabil că, în anul 2017, un stat membru al UE să ignore drepturile elementare ale omului și să se poarte ca pe vremea inchiziției.
Rep: Aici e vorba mai mult de o mentalitate de tip nazist, după părerea mea. Doamnă, noi vă dorim din toată inima să reușiți și să vă vedem acasă cât de curând. Și să ne dorim cu toții ca românii să fie solidari cu Dvs și dacă instituțiile statului nu reușesc să facă nimic, măcar solidaritatea noastră să conteze.

Eu sunt mândră că sunt româncă, pentru că românii au reușit să arate realitatea din Norvegia și, deși Norvegia nu este membră a UE, au reușit să facă să se schimbe niște legi abuzive. Prin unitate și prin puterea lor, prin solidaritate.

Rep: Știu că și mama Dvs a ieșit în stradă să protesteze, chiar de una singură, la Piatra Neamț… Cum se simte dânsa?

Părinții mei sunt deprimați total, în primul rând de situația copiilor. Pentru că ei știu cum i-am crescut, cu câtă atenție, cu biserică, cu tot ce trebuie, iar acum niște oameni care nu au întreprins niciodată nimic bun pentru ei, nu fac decât să-i distrugă.

Rep: Ce le transmiteți conaționalilor Dvs care au început primele manifestații de solidaritate, la Deva și Piatra Neamț?

Le mulțumesc tuturor, pentru tot ce fac, pentru că, deși nu-i cunosc pe majoritatea lor, au puterea și curajul să se lupte pentru o cauză dreaptă și îi rog să nu se oprească până când aceste sisteme nu vor fi învinse. Dacă această stare va continua aceasta va fi și realitatea din România. Și nu se va mai putea face nimic…
A consemnat Victor Roncea
Adenda: Mărturia Cameliei Smicală, doctorița căreia i-au fost răpiți copiii de către Finlanda
Medicului roman Camelia Smicala i-au fost rapiti cei doi copii, Maria si Mihai. Prima oara s-a intamplat in mai 2015, a doua oara in mai 2016.
Ma numesc Mihaela Camelia Jalaskoski (Smicala), am 44 de ani si sunt cetatean roman cu domiciliul in Finlanda. Am absolvit Facultatea de Medicina Gr.T. Popa din Iasi in anul 1996 si am devenit medic specialist medicina de urgenta in 1999. Am lucrat ca medic specialist la Spitalul Judetean Neamt, sectia UPU, din 1999 pana in 2005.
M-am mutat in Finlanda in anul 2005, impreuna cu fiica mea Andreea (atunci in varsta de 4 ani) rezultata din casatoria anterioara.
Am plecat din Romania pentru a ma casatori cu un cetatean finlandez, care mi-a promis marea cu sarea si nu din cauza conditiilor din Romania. Am fost si sunt in continuare un roman adevarat, mandra de originile mele.
Imediat dupa relocarea noastra in Finlanda si dupa casatoria cu cetateanul finlandez, situatia mea si fiicei mele s-a schimbat radical. Am fost umilite, batjocorite zilnic de catre sotul finlandez si familia acestuia. Nimic din ce faceam nu era pe placul lor. M-as fi intors in tara, dar am ramas imediat insarcinata, iar mama mea nu mi-a permis sa ma intorc, pe motiv ca imi fac de ras familia (tatal meu, medic pediatru, iar mama mea farmacista, oameni bine cunoscuti in orasul meu de bastina).
Din cauza presiunilor psihice la care am fost supusa, am nascut prematur, cu 2 luni inainte de termen, prin cezariana de urgenta, in ianuarie 2006, pe baiatul meu Mihail. In urma cezarianei, mi-au uitat 10 cm de placenta in uter. Fiind romanca, am fost tratata ca un gunoi, nimeni nu a vrut sa investigheze ce se intampla cu mine, asa ca, am stat 3 luni cu restul de placenta in uter, abia tarandu-ma si ingrijind singura un copil prematur si o fetita de 5 ani. Abia dupa 3 luni mi-am luat inima in dinti, m-am dus la o clinica particulara, s-a descoperit restul de placenta, care a fost si extirpat.
Avand in vedere situatia mea de dupa a doua cezariana (Andreea a venit pe lume tot prin cezariana), precum si modul in care am fost tratata de catre noua familie finlandeza, relatiile cu proaspatul sot s-au racit considerabil, ajungand doar legati de o hartie. Imediat dupa extragerea restului de placenta, sotul finlandez m-a violat (la propriu) si, chiar daca s-a intamplat doar o data, am ramas din nou insarcinata.
Avand in vedere situatia precara a uterului meu, mi s-a facut trimitere de urgenta pentru avort terapeutic, ceea ce am refuzat vehement, in ciuda riscurilor. Sunt o persoana credincioasa si am fost in legatura permanenta prin telefon si prin scrisori cu Parintele Iustin Parvu, care s-a rugat pentru noi.
2.07.2006, insarcinata fiind, sotul finlandez m-a agresat pentru prima data fizic. M-a lovit cu picioerele in burta si a incercat sa ma sugrume. Deoarece provin dintr-o familie onorabila, mi-a fost rusine sa ma duc la politie si sa fac plangere. Am fost la spital si in fisa medicala e specificata agresiunea.
Cu ajutorul rugaciunilor Parintelui Iustin Parvu, Maria, al treilea copil al meu, s-a nascut in ianuarie 2007, la termen, cu greutate normala (tot prin cezariana bineinteles, dar fara nicio complicatie).
01.07.2007. Ne pregateam sa mergem la biserica ortodoxa, unde urma sa aiba loc slujba in limba romana. Sotul finlandez a inceput sa o loveasca pe fiica mea Andreea, pe motiv ca ea descoperise niste role ascunse in masina. Am scos-o pe Andreea din mainile lui, am urcat copiii in masina, impreuna cu bona (o profesoara rusoaica venita de o saptamana in Tampere, de proba), gandindu-ma sa plecam la biserica fara barbatul meu. M-am gandit ca astefel lucrurile se vor linisti pana ne intoarcem acasa. Pornisem masina si dadean in marsalier sa ies din curtea casei (noroc ca nu aveam viteza, max 10 km/h), cand sotul meu a venit in fuga, a deschis usa din spate si l-a smuls pe Mihai (in varsta de 1 an) din scaunul special de masina. Am oprit masina imediat. Baiatul meu era cazul in dreptul rotii din spate a masinii. Din fericire am reactionat rapid si nu s-a intamplat o tragedie. Am fost totusi socata de gestul sotului si am inceput sa tip (na ca toate femeile!).
In acel moment, sotul meu a inceput din nou sa ma stranguleze. Au venit vecinii si m-au salvat. Pe certificatul medico-legal scrie: *leziuni prin strangulare, care se potrivesc cu descrierea victimei. Chiar daca leziunile vizibile sunt minore, strangularea a pus in pericol viata victimei*.
Ca urmare a acestei agresiuni am fost dusa, impreuna cu cei trei copii la un centru de siguranta. Nu am primit translator si nimeni nu a vorbit cu mine engleza. Drept translator a fost folosit sotul agresor, care nu vorbeste limba romana.
Politia a refuzat sa asculte martorul (bona copiilor, pe motiv ca e rusoaica), Andreea nu a fost acultata, nu am primit nici un fel de consiliere psihologica iar centrul de siguranta era mai mult ca o inchisoare. Am cerut ajutorul ambasadei romane. Nu am obtinut absolut nici un sprijin.
Fiind debusolata, speriata de cele intamplate, fara nici o posibilitate de a intelege sistemul finlandez, am decis sa ma intorc acasa (dupa o luna petrecuta in acel centru), la sotul violent. M-am gandit sa invat singura limba finlandeza si sa ma duc la servici, asigurandu-mi o libertate financiara, pentru a putea pleca din iadul in care ajunsesem.
Ceea ce am si facut. In trei luni am invatat limba finlandeza (cat sa ma descurc la servici) si pe 2.01.2008 am inceput serviciul ca medic in Finlanda.
Baiatul meu, din cauza abuzurilor psihice si fizice la care am fost supusa, a inceput sa vomite 10-20 ori pe zi, de la varsta de 3 luni. S-au facut toate investigatiile si s-a ajuns la concluzia ca are anorexie nervoasa.
Tot cu ajutorul rugaciunilor Parintelui Iustin Parvu, am reusit sa ma impun ca doctor, sa imi cresc copii, sa fac fata la multiplele spitalizari ale lui Mihai. A fost un efort urias. Ziua ingrijeam copiii si noaptea invatam limba finlandeza plus medicina de la capat. Lucrand ca medic de urgenta, uitasem multe lucruri de care aveam nevoie la dispensar. Dupa cateva luni de serviciu la un dispensar, am fost angajata ca medic anestezist. Specialitatea mea nu exista nici acum in Finlanda, dar fiind apropiata de anestezie si, avand in vedere ca am invatat repede ce imi lipsea din a doua specialitate, am facut fata cu brio ca medic anestezist plin, timp de un an de zile.
Situatia familiara era aceeasi dar acum aveam banul meu, intretineam toata familia, am adus o bona din Romania, care ma ajuta cu copiii. Sotul finlandez era mai tot timpul plecat, in mare venea seara acasa si pleca inainte de ora 6 dimineata. Nu se implica deloc in viata de familie, iar umilintele nu ma mai dureau atat de tare.
In 30.01.2010, sambata seara, pe la ora 21, ma jucam si ascultam muzica, impreuna cu copiii. Sotul finlandez tocmai venise acasa si ne-a dat ordin sa mergem la culcare. I-am raspuns ca mai stam putin ca e sambata seara. Ca urmare, a intrerupt curentul de la tabloul de comanda. Andreea a observat si , ca urmare finlandezul *zburator* a inceput sa se bata cu Andreea, care avea atunci aproape 9 ani. Bineinteles ca am sarit in apararea Andreei. Ca urmare, am fost din nou strangulata, Mariei a inceput sa-i curga sange din gura pentru ca s-a lovit la un dinte, iar Andreea a fost proiectata intr-un perete. Mihai se ascunsese.
Am sunat la politie. La fata locului, politia a dovedit ca din gura Mariei curgea sange, ca Andreea era socata, ca urmare, l-au dus pe finlandez la puscarie, unde a stat o noapte.
Cercetarea politiei, ca si data trecuta s-a oprit aici. Andreea nu a fost ascultat. Totul a fost musamalizat.
In aprile 2010 am divortat si m-am mutat cu copiii. Instanta a hotarat domiciliul copiilor la mine. Pentru ca am si cetatenie romana nu am primit custodia copiilor, pe motiv ca, exista riscul de a ma muta impreuna cu copiii in Romania.
Partea buna a fost ca Mihai s-a vindecat complet de anorexie, la 3 luni dupa mutarea nostra din casa tatalui lui.
Incepand din 2010 agresiunea s-a mutat la tribunal si serviciul de protectia copilului. Fostul meu sot nu a avut nici un venit timp de mai bine de 6 ani, nu a platit niciodata pensia alimentara, in schimb mi-a deschis zeci de procese la tribunal. El, neavand nici un venit, statul finlandez i-a platit timp de 5 ani avocat din oficiu. Desi legea finlandeza prevede avocat din oficiu pentru copii, copiii mei nu au beneficiat de aceasta. Am platit peste 100.000 de euro timp de 3 ani. Din 2013 nu mi-am mai permis un avocat, asa ca am reprezentat singura copiii la procese. Avand in vedere agresiunea asupŕa copiilor, precum si cea asura mea in fata copiilor, Mihai si Maria au refuzat sa-si vada tatal.
Am cerut psiholog pentru copii. Si aceasta mi s-a refuzat. Am platit 3 ani de zile, multe mii de euro un psiholog pentru a vindeca trauma copiilor. Psihologul a dat declaratie la tribunal, precum si epicriza scrisa, precum am fost brutalizati sadic, atat eu cat si copiii.
Justitia finlandeza nu a tinut cont de agresiune, pe motiv ca fostul meu sot nu a fost condamnat. El nu a fost condamnat deoarece, in ciuda tuturor probelor, politia inchis cazul.
Au avut loc intalniri sub supraveghere tata-copii. Copiii au refuzat in continuare sa ia contact cu tatal lor. La intalnirile sub supraveghere, tatal copiilor nu a incercat sa stabileasca nici o legatura emotionala cu acestia, ba din contra, i-a amenintat non stop. Asa ca in 2013 ,oficialii care organizau intalnirile sub supraveghere au refuzat sa le mai organizeze. Au dat o declaratie scrisa prin care mentioneaza aceasta, precum si faptul ca tatal copiilor a spus in repetate randuri ca „copiii trebuie obligati sa aiba incredere in el si singura metoda ar fi ca el (tatal) sa bage copiii cu capul sub apa, pana implora mila”. (Nota red: „waterboarding”-ul este considerat tortură la nivel mondial)
Ca urmare a acestui act, justitia finlandeza a hotarat ca, copiii sa mearga fara supraveghere sa-si vada tatal, iar mie mi s-au dat 15.000 euro amenda pentru ca oficialii au refuzat sa mai faca intalnirile sub supraveghere.
In toti acesti ani, protectia copilului a fost de partea tatalui si a aparat interesele tatalui, in defavoarea copiilor. Au mintit in mod repetat in documentele lor si au refuzat sa le corecteze cand am adus dovezi scrise ale greselilor lor.
Alaturi de noi, in ultimii 2 ani, a luptat un profesor universitar de sociologie, cunoscuta in toata lumea. Ea a venit cu mine la intalnirile cu cei de la protectia copilului dar, desi aveam acum martor al minciunilor lor (multe intalniri fiind si inregistrate) abuzurile au continuat.
Copiii erau foarte bine, sanatosi, scoala mergea exceptional. In tot acest timp, protectia copilului nu a tinut cont nici macar de parerea scolii, a cunoscutilor, a vecinilor, a psihologilor. Contar tuturor dovezilor, au continuat sa apere interesele tatalui finlandez.
Pe 11.05.2015 mi-am facut mutatia legala, impreuna cu copiii, in alt oras. Obtinusem o slujba mai buna, cu un salariu dublu si speram sa scapam de socialul din Tampere. Am anuntat oficialitatile despre mutare si am cerut (conform legii finlandeze) transferul tuturor actelor la noua resedinta. Am cerut si informarea tatalui copiilor despre aceasta (in urma violentelor familare avem adresa secreta si o singura autoritate din Finlanda poate da adresa noastra celorlalte oficialitati, inclusiv politiei).
In urma telefonului meu, protectia copilului a planuit, impreuna cu fostul meu sot, luarea copiilor din familie. Intr-un document al protectiei copilului este scris ca, tatal copiilor a stabilit cu sefa de la social luarea copiilor si ducerea lor intr-o unitate de plasament.
Pe 15.05.2015 tatal copiilor obtine de la judecatoria din Tampere (in timp de 3 ore!!!!!!!) custodia totala a copiilor pe baza declaratiilor lui cum ca as planui sa fug cu copiii in Romania. Hotararea a fost data fara proces, fara ca eu sa fiu ascultata si nici macar instiintata.
Incepand de pe 14.05 am inceput sa primesc mesaje de amenintare pe telefon de la cineva care se semna *executor judecatoresc*. Nu am primit nici o hartie oficiala. Pe data de 15.05 m-am dus la politie cu mesajele de pe telefon. Nu am primit nici o lamurire despre ce era vorba.
In mesaje era scris ca executorul judecatoresc va veni pe 16.05 sa-mi ia copiii daca nu-i duc pe 15.05 la o anumita adresa. Neavand nici un document oficial si neintelegand despre ce este vorba, am chemat pe 16.05 2 familii prietene la noi.
Au venit la ora 12:00,  3 executori judecatoresti si 2 reprezentante de la protectia copilului care au refuzat in continuare sa ne prezinte vreun document oficial sau sa ne clarifice situatia. Au spus doar ca au venit sa-i duca pe Mihai si pe Maria sa se intalneasca cu tatal lor. Eu, stiind legea finlandeza cum ca, in nici un mod, copiii nu pot fi luati cu forta, indiferent de orice hotarare judecatoreasca, am stat linistita, ba chiar i-am invitat la o cafea. Am acceptat, la fel de linistita, ca cei de la protectia copilului sa mearga jos sa vorbeasca cu ei. Pana cand de jos s-au auzit tipetele copiilor: *Ajutor, ne omoara!* Normal ca am sarit si am mers sa vad ce se intampla. Cei trei executori judecatoresti ii agresau pe Mihai si pe Maria. Am sarit sa-i apar. Prima reactie a fost sa-i iau in brate si sa-i apar cu corpul meu. Asa mi-au fost rupte coastele. *Lupta* se vede pe video. Andreea a sunat la politie.
La venirea politiei, executorii judecatoresti au inhatat copiii, i-au urcat in masina socialului si au disparut. Abia dupa ce copiii au fost rapiti, socialul a facut decizia de preluare a copiilor in plasament.
Cei cinci *calai *au fost ilegal la noi, nici o hartie oficiala nu a existat. Hartia a fost facuta dupa ce copiii au fost rapiti.
Tatal copiilor nu are venituri, nu are domiciliu, dar a obtinut custodia mintind ca as vrea sa fug din Finlanda. Copiii nu au nici macar pasapoarte, deoarece tatal lor ne-a interzis timp de 6 ani sa mergem macar in vizita in Romania.
Tatal copiilor a obtinut custodia dar a incredintat copiii unei case de copii. Copii foarte bine ingrijiti, fericiti, au fost luati din familie si dusi intr-o casa de copii.
Copiii au fost incredintati tatalui anul trecut, pe data de 13.07. Pe data de 23.09.2015 au fost luati de urgenta de catre serviciile sociale, deoarece erau in pericol major in casa tatalui. Au fost dusi din nou la o casa de copiii si pe data de 21.12.2015 au fost dati acasa, spre adoptie temporara.
Copiii au inceput sa isi revina incet dupa traumele suferite, scoala a spus ca totul incepe sa reintre in normal. In aprile 2016 acelasi judecator care mi-a luat custodia fara proces, impreuna cu protectia copilului ne-au obligat la un fel de Ancheta psihiatrica. Copiii au fost scosi de la scoala timp de aproape o luna, impotriva legii finlandeze, conform careia scoala e obligatorie. Am fost supusi la traume psihice in timpul asa zisei anchete. Ancheta a fost facuta in mare parte de catre 2 asistente medicale, iar doctoral, care nu a vorbit niciodata cu copiii a dat verdictul: intre mine si copii ar exista o relatie prea stransa, fara sa se precizeze ce insemna prea stransa ~ si asta ar fi dovada alienarii parentale. Alienarea parentala nu este aprobata ca diagnostic in Finlanda si nici de sistemul juridic.
Ca urmare, pe data de 16.05 2016, copiii au fost ridicati cu politia de la scoala si dusi, Mihail in aceeasi casa de copii in care a fost anul trecut, iar Maria intr-o familie. Copiii au fost separati pentru ca Mihail, in varsta de 10 ani, este acuzat ca ar manipula-o pe Maria.
Am cerut in mod repetat ajutorul Ambasadei Romaniei la Helsinki dar, in afara de sustinere morala, nu am primit nimic. Nu s-a rezolvat nici macar situatia certificatelor de nastere ale copiilor.
Ca urmare a repetatelor abuzuri, incalcarilor grave ale drepturilor omului, drepturilor copiilor, precum si ale tratatului de la Istanbul, fiind si cetateni romani, cerem ajutorul statului roman si ale UE:
1. Cerem repatrierea urgenta a mea, Jalaskoski Camelia, a Andreei Mocanu, Jalaskoski Mihail si Jalaskoski Maria, ca urmare a incalcarii de catre Finlanda a Drepturilor Omului si Drepturilor Copilului, tratate pe care Finlanda le-a semnat. Continuarea abuzurilor din partea oficialitatilor finlandeze va avea urmari ireparabile asupra cresterii si dezvoltarii copiilor, precum si asupra sanatii noastre.
2. Cerem ca institutiile Romaniei sa se implice la nivel European pentru respectarea Drepturilor Omului.
3. Cerem ca Romania sa faca o plangere la CEDO, pentru legea 39 din Tratatul Drepturilor Omului, rezolvarea cazului in situatie de urgenta. Daca aceasta nu se va intampla, copiilor li se vor provoca daune iremediabile. Cerem ca un avocet de drept international si drepturile omului sa fie ales de catre statul roman sa ne reprezinte.
Un avocat in Finlanda costa intre 30.000-70.000 euro. Nu am acesti bani chiar daca mi-as vinde toate lucrurile. Tot ce am strans in timpul casatoriei mi-a fost furat de catre fostul sot (am primit drepturi doar pe hartie, bani nu am vazut un euro) si tot ce am muncit din 2010 incoace (inclusiv garzi) s-au dus in tribunale (peste 100.000 euro).
4. Cerem ca Romania, prin institutiile sale, sa ia atitudine in Comisia Europeana si in Parlamentul European, pentru oprirea abuzurilor asupra copiilor in Tarile Nordice. In Finlanda, peste 20.000 de copii sunt luati din familii. Aceeasi situatie exista in Norvegia.
Cu respect,
Camelia Smicala Jalaskoski

Sursă: Camelia Smicală, doctorița cu copiii răpiți de Finlanda: „În Țările Nordice se aplică un uriaș experiment social care are drept scop distrugerea familiei” – INTERVIU EXCLUSIV | ActiveNews

Argumentele slăbuţe ale contestatarilor Coaliţiei pentru Familie 

Mă uit cu un aer tragi-comic la argumentaţia celor ce contestă prima şi cea mai amplă iniţiativă cetăţenească de modificare a Constituţiei de după Revoluţie. Pendulând între zgândărire emoţională şi bufeu raţional, argumentele spun doar atât: suntem pro-LGBT. Ceea ce, într-o democraţie, e-n regulă. N-aţi putea, dragi cetăţeni, s-o spuneţi direct? De ce e nevoie s-o ambalaţi în fraze savant-propagandistice?

O spun de la început. Sunt pro-Coaliţia pentru Familie (dacă cineva mai avea un dubiu). Însă, conform Scripturii şi democraţiei, existenţa a două tabere, pro şi contra, e în regulă. Aşa că sper ca cei ce mă vor detesta/înjura/critica pentru alegerea mea să înţeleagă că îşi fac sânge rău degeaba, pentru că aşa am ales. Viaţa e o sumă de alegeri, în fond.

Dar nu argumentele mele vreau să le pun în discuţie (am făcut-o anterior), ci cele ale celor ce contestă această iniţiativă. Consider că, odată aduse în spaţiul public, ele pot fi discutate, în „jocul democratic al opiniilor”. Notă: formularea asta şablonardă vrea să ascundă mereu lupta propagandistică, dar asta e frumuseţea democraţiei, la pachet cu liberul-arbitru vine şi încercarea de a-l influenţa. Păi ce, credeaţi că a alege este uşor? A fi liber să alegi e foarte greu, pentru că atrage şi răspundere. Dar, să nu divagăm prea mult de la subiect. Deci…(zic unii că nu e elegant să începi cu „deci” dar ştiţi că şi Iisus începe multe fraze cu ”deci”?!) să trecem la ce mă preocupă: subţirimea argumentelor contestatare.

1. Se limitează drepturile persoanelor LGBT/ drepturile omului. Că în drepturile omului nu se scrie nicăieri explicit despre dreptul la căsătorii gay a spus şi CEDO, am spus-o şi eu în alt text. Ţine doar de interpretare juridică, fiecare ţară alegând cum le citeşte. Cert însă este că, la ora actuală, în România, aceste persoane nu au acest drept marital conferit de vreo lege. Prin urmare, nu putem vorbi de o restrângere a ceva ce nu există. Aaa, că s-ar putea în viitor să se acorde acest drept (sau dreptul la parteneriat), asta e altă discuţie. Constituţia se poate modifica la loc. Dar asta ţine, desigur, doar de jocul democratic al majorităţilor. Aici, însă discriminarea pozitivă nu va putea funcţiona (adică acordarea de drepturi minorităţilor ignorând opinia majorităţii, cum s-a întâmplat mai peste tot unde s-a legalizat căsătoria/parteneriatul gay). Aşa se explică iritarea „opoziţiei” că se doreşte revizuirea Constituţiei. Ştie că fentarea democraţiei nu mai merge,atunci când e vorba de Constituţie. N-aţi vrea să desfiinţăm cumva Parlamentul, locul ăla unde majoritatea decide?

2. Revizuirea Constituţiei afectează familiile monoparentale. Şubrezenia argumentului a fost dovedită de un comunicat al Coaliţiei pentru Familie care, în esenţă, arată că, revizuirea Constituţiei vizează pasajul despre căsătoria între soţi, nu cele referitoare la relaţiile dintre părinţi/bunici şi copii. Probabil cei care aruncă acest argument în joc n-au citit niciodată ce se vrea a se revizui (unii, parlamentari, culmea). Păi, dragi „aleşi ai poporului”, faptul că, până acum, Constituţia vorbeşte de „soţi” iar Codul Civil chiar de „bărbat şi femeie” nu v-a stârnit gânduri monoparentale? A, nu, desigur, pentru că vreţi doar să impresionaţi emoţional cu situaţii grele ale unor conaţionali. Dar ce-aţi făcut până acum pentru „monoparentali” de aveţi, acum, subit, grija lor?

3. Coaliţia şi susţinătorii familiei „tradiţionale” sunt homofobi. N-am înţeles de ce. Că nu acceptăm ideea de „căsătorie gay”? Dar de când e obligatoriu să accept o idee care nu-mi reprezintă sistemul meu valoric? Toleranţa e una (exprimată prin faptul că nu mă interesează ce fac ei în pat), dar acceptarea modelului familial e ceva mai complex şi mai dificil decât toleranţa. Ţine de valorile mele, de sistemul meu metafizic, religios, etic, etnic etc. N-am voie, în democraţie, să cred ce vreau eu despre familie (aşa cum şi persoanele LGBT au un crez al lor)? De bunele moravuri publice mai discută cineva sau sunt puse în lege doar ca să pară că avem stat de drept? Din păcate, susţinătorii acestui argument nu fac decât să alimenteze teoriile conspiraţioniste despre neomarxismul cultural. Şi tare n-aş vrea să cred că democraţia e doar o mască a intereselor ideologice, că europenismul, drepturile omului, democraţia presupun toate o „reeducare” a sistemului valoric. Păi doar ce încercase comunismul „reeducarea” şi „făurirea omului nou” (un furt ideologic din Biblie). Iar vreţi să o luăm de la capăt?

4. Nu suntem teocraţie. Dar nici dictatură ateistă. Laicitatea Statului înseamnă neutralitatea lui religioasă, nu sterilizare sau impunere vreunei religii. În democraţie, cetăţenii au dreptul la opinii politice bazate pe sistemele proprii de valori, care pot include şi elemente de religie, morală, metafizică etc. Nu faceţi greşeala de a susţine ideea că „religia e doar ceva privat” pentru că este exact invers. Religia, mai ales morala care izvorăşte dintr-un sistem religios (iar etica din cel ateist) stau la baza valorilor, tradiţiilor, fibrei spirituale a unei comunităţi, naţiuni, etc. La noi în măsură mare, cum spun ultimele rapoarte. Încetaţi a mai crede că omul este doar un robot sau un număr într-un sistem global. Avem inimă şi sentimente, idealuri şi vise. Ale noastre, nu ale altora. Cu astea intrăm în cabina de vot, nu doar cu ştampila şi ce vedem la televizor. Dacă nu aţi sesizat, chiar mult adoratele legi ale Statului de drept vorbesc, în esenţă, despre ce e bine şi rău, despre o morală socială. Mai rămâne să cereţi ca partidele să scoată şi din titulatură cuvântul „creştin„ sau alte referinţe religioase, ca circul născut de acest argument să fie complet.

5.Dragostea şi respectul fundamentează familia. Zice Ambasada Suediei. Mă rog, o ambasadă este reprezentanta intereselor unui stat în alt stat. IPS Irineu a dat replica: „În casa noastră noi decidem!” Şi alţii au mai spus că LGBT se iubesc şi nu ne putem opune fericirii lor. Depinde însă foarte tare ce înţelegi prin dragoste/iubire. Una e iubirea de aproapele, alta iubirea de sine. Nu vreau să intru în lucruri prea intime dar amintesc faptul că iubirea are două mari nuanţe: eros şi agape. Dacă punem mai presus eros-ul, atunci instinctul va acapara raţiunea, sentimentele şi voinţa, ceea ce nu e de dorit. De altfel, ca o paranteză, cred că iniţiativa Coaliţiei pentru Familie punctează ceva esenţial: nu poţi construi o familie sănătoasă, puternică (şi de aici şi o societate) punând la bază eros-ul. Creştinismul şi-a dat seama de asta şi a fondat Căsătoria ca transfigurare a eros-ului în agape, singura şansă de a salva familia de la eşec. Chiar dacă politicienii pot folosi eros-ul ca vector electoral, asta nu garantează şi trăinicia familiei. De ce spun asta? Simplu: instinctualitatea (inclusiv erotică) poate cauza grav familiei. Dovada e în statisticile de divorţ, mai ales la cauzalitate.

6. Nu e momentul. Argumentul ăsta e culmea puturoşeniei la români: avem o groază de lucruri de făcut, familia e ultima problemă. Dar nici nu rezolvăm „urgenţele”. Nuuu, practicăm văicăreala emotivă pe lângă drobul cu sare a soacrei şi nurorii, care par că au o groază de treabă, dar în realitate nu fac nimic. Păi, dacă socotiţi că avem alte priorităţi, puneţi mâna pe ele, fraţilor. Uite, noi ăştia 3 milioane, văzând ce tot vine peste noi din luminosul occident, de vreo 27 de ani, atât ne-a dus capul. Să ne apărăm ce credem noi că e mai de preţ în societate: familia. Locul ăla unde te refugiezi după atâta luptă şi greutăţi zilnice cu „civilizaţia”. Şi ni se pare că trebuie să arate cumva familia şi căsătoria, că ni se pare că e cam problematică situaţia. Legea ne permite să avem ce iniţiative credem şi când credem. Ca şi vouă, celor ce, crezând că altele sunt priorităţile, puteţi face nişte iniţiative cetăţeneşti care să rezolve „urgenţele”.

Dar vă rog ceva: nu ne mai spuneţi ce ar trebui să facem noi, ăştia 3 milioane. Puneţi mâna şi faceţi. Şi, dacă sunteţi convingători, poate vă dăm o mână de ajutor. Dar, vedeţi, găsirea unei argumentaţii serioase e o treabă… serioasă. Vânturarea unor poveşti, doar de dragul opoziţiei sau al unor calcule politice, nu are cum să devină argumentaţie.

Cu toate că ştim că vine un referendum, iar masele acţionează mai mult emotiv, decât raţional, totuşi, nu mă pot abţine să vă spun: Dacă vreţi să faceţi opoziţie, fiţi profesionişti, nu amatori. Doar că, în cazul de faţă, a fi în opoziţie înseamnă a fi contra sănătăţii familiei.

Autor : Preot Eugen Tanasescu

Sursă: Argumentele slăbuţe ale contestatarilor Coaliţiei pentru Familie | Eugen Tănăsescu | adevarul.ro