Archive | Sustine viata RSS for this section

Rusia: Biserica Ortodoxă solicită prohibția totală a avortului

Un reprezentant al Bisericii Ortodoxe Ruse a solicitat membrilor comisiei pentru Protecția Valorilor Creștine din camera inferioară a parlamentului federal, Duma de Stat, să inițieze procedura pentru prohibiția totală a avortului, conform unor surse citate de RT (fosta Russia Today).

Arhimandritul Theotilact a participat la prima reuniune a acestei comisii din noua Duma (formată după alegerile din 2016) și a fost de părere că anumite legi din Rusia au nevoie de modificări urgente.

„Avortul trebuie să fie echivalat crimei. Trebuie atenție la această (propunere de) lege și în cele din urmă trebuie adoptată”, este citat reprezentantul Patriarhiei.

Acesta a criticat de asemenea legea care interzice părinților pedepsele corporale pentru disciplinarea copiilor ca fiind contrară Sf. Scripturi.

„Nu trebuie să permitem nicio interdicție asupra educației tradiționale în familia creștină, [sau] încercările de a face copiii egali părinților. Avem nevoie de amendarea acestei legi”, a mai spus el.

Grupul de lucru pentru protecia vlaorilor creștine din Duma reunește 46 de parlamentar din diverse facțiuni cu scopul de a evalua legislația curentă a Rusiei în contextul valorilor creștine și să inițieze noi proiecte de lege care să servească acestui scop.

Avortul este legal în Rusia din 1921 și a fost astfel aproape permanent, cu excepția unei perioade de după al Doilea Război Mondial când legea a fost înăsprită din rațiuni demografice. În ultimii ani, personalități conservatoare din politică și clerici au făcut diverse încercări de a schimba stare de fapt.

În mai 2015, parlamentarii din partidul de guvernământ Rusia Unită și din partidul de opoziție Rusia Dreaptă au înaintat un proiect de lege care ar urma să limiteze decontarea din fondurile publice a avorturilor, ar interzice efectuarea avorturilor în cinicile private și ar permite vânzarea pilulei de a doua zi (un avortiv timpuriu) doar cu rețetă.

Legiuitorii au propus de asemenea ca femeile care solicită avortul să fie examinate ultrasonografic întrucât „conform statisticilor, până la 80% dintre ele refuză să mai facă avortul după ce își văd copilul pe monitor”. Propunerea legislativă nu a fost încă dezbătută.

În ianuarie 2015, liderul Bisericii Ortodoxe Ruse, PF Kirill, a vorbit pentru prima dată în fața Dumei de Stat, chemând parlamentarii să înceapă o campanie împotriva avortului, în vederea unei prohibiții totale la nivel național. De asmenea, Patriarhul a criticat surogația maternă și a îndemnat să se ia măsuri pentru înlocuirea acestei practici cu adopția.

Sursă: Rusia: Biserica Ortodoxă solicită prohibția totală a avortului

De ce vor să ne impună educația sexuală ?

Cu ajutorul domnului Virgiliu Gheorghe, vom încerca să arătăm în cele ce urmează care este cu adevărat efectul introducerii educaţiei sexuale în şcolile româneşti, prin prisma cercetărilor şi a experienţei ţărilor occidentale. (M.C.)

Promisiuni

Cel puţin din punctul de vedere al sănătăţii mentale şi al sexualităţii, secolul al XX-lea debutează printr-o mulţime de constatări revoluţionare, măsuri şi promisiuni. Una din cele mai importante a fost asocierea pe care o face Freud şi alţi „specialişti” în sănătate mentală ai timpului său între satisfacerea libidoului şi starea de sănătate mentală. Libertinajul sexual nu este un apanaj al modernităţii, însă aceste conexiuni şi această antropologie centrată pe satisfacerea sexuală sunt, cu siguranţă, o premieră la nivelul istoriei culturii şi civilizaţiei umane. Lui Freud i-au urmat Wilhelm Reich, Kinsey şi mulţi alţii, toţi validaţi şi trâmbiţaţi din răsputeri în presa vremii ca reprezentanţi ai unei ştiinţe care, iată, a găsit rezolvarea tuturor problemelor fiinţei umane în amplificarea şi satisfacerea la maximum a dorinţei sexuale. Atât problemele psihologice, nevrozele şi depresiile, cât şi problemele legate de fericirea personală şi binele social îşi vor găsi rezolvarea, în viziunea acestor așa-ziși cercetători, prin creşterea permisivităţii sexuale şi descătuşarea energiilor sexuale refulate în subconştient. Aceasta face ca, până astăzi, în ţările lumii dezvoltate, chiar şi în România, mulţi dintre doctorii psihiatri şi psihologi să încerce să rezolve problemele psihologice şi depresiile pacienţilor trimiţându-i la bărbaţi sau la femei, sau oferindu-se chiar ei să le rezolve această problemă pe care, de altfel, i-au ajutat să o descopere.

Realitatea însă nu a ţinut cu toţi cei care au promovat actele sexuale pe post de medicamente psihotrope. Bolile psihice s-au răspândit aproape epidemic exact în ţările unde liberalizarea sexuală a fost mai mare. Depresia la femeii a ajuns până la 25%, iar nevrozele şi alte tipuri de tulburări de dispoziţie cunosc o răspândire fără precedent. Oamenii, în general, sunt cu mult mai nefericiţi decât înaintea revoluţiei sexuale, iar aceste lucruri sunt constatate în toate statisticile realizate în ultimele decenii. De ce nu mai are putere sexul să rezolve problemele psihologice şi mentale ale populaţiei lumii? Sau ce ne poate face să credem că a avut vreodată în istorie această capacitate?

Oricum, studiile actuale demonstrează câteva fapte care ar trebui să-i pună pe gânduri  pe toţi „specialiştii” în educaţie şi sănătate mentală. Relaţiile sexuale în afara căsătoriei cresc de trei ori, adică cu 200%, rata depresiei; de cinci ori, adică cu 400%, rata sinuciderii la femei şi de şapte ori, adică cu 600%, rata sinuciderii la bărbaţi. Femeile cele mai satisfăcute sexual nu sunt cele care trăiesc în concubinaj şi care au o rată a relaţiilor sexuale extrem de ridicată (două-trei relaţii pe săptămână) sau care apelează la tot felul de mijloace de stimulare a libidoului şi satisfacere a lui, ci femeile căsătorite şi religioase, deci cele care au, potrivit statisticilor, cea mai mică frecvenţă a raporturilor sexuale.

Aşadar, promisiunea „specialiştilor” în sănătate mentală şi sexuală, ca şi a tuturor celor care i-au mediatizat de-a lungul timpului, nu a fost ţinută. Dar cine mai găsește răgazul să analizeze aceste fapte şi să tragă concluziile?!… Cine ar putea să tragă la răspundere, şi pe cine, pentru cea mai importantă fraudă intelectuală a secolului al XX-lea, care a dus la îmbolnăvirea mentală a sute de milioane de oameni şi la distrugerea căsniciei şi a vieţii a tot atâtora dintre ei?! Dimpotrivă, se minte în continuare, fie pentru că din sex se scot cei mai mulţi bani, fie pentru că sexul constituie una dintre cele mai bune arme psihologice prin care poate fi controlată populaţia. Oricum, sub valul imens de erotism şi pornografie care, prin mass-media, a acoperit lumea, cine mai găseşte forţa să pună la îndoială imensele „beneficii” pe care stimularea sexuală şi satisfacerea fantasmelor cărora le-au dat viaţă le vor avea pentru existența fiecăruia dintre noi?…

Contracepţia şi avortul nu şi-au ţinut promisiunea

În mod evident, revoluţia sexuală pe care a indus-o ideologia dominanţei libidoului în viaţa omului nu a întârziat să-şi arate efectele încă din primele decenii ale apariţiei ei. Tot mai multe femei întreţineau relaţii sexuale înaintea căsătoriei, tot mai mulţi copii se năşteau în afara căsătoriei, iar bolile cu transmitere sexuală (BTS) se răspândeau epidemic, contribuind major la afecţiunile aparatului genital la femei şi bărbaţi, la sterilitate, cancer şi multe alte afecţiuni.

Din nou, „specialiştii” în sănătate, susţinuţi de lobby-uri fantastice  a nenumărate organizaţii gen „Planned Parenthood” – care, de la controlul populaţiei, au devenit brusc foarte interesaţi de rezolvarea problemelor tinerilor noii generaţii – au venit cu soluţii şi promisiuni. Astfel că la începutul deceniului al 8-lea încep să se legalizeze în Statele Unite contracepţia şi avortul. Promisiunea era că avortul împreună cu sexul „protejat” vor oferi, în fine, pacea sexuală atât de căutată, asigurând o plăcere nelimitată de riscurile inerente actului sexual. Femeia şi bărbatul puteau să doarmă de-acum liniştiţi, protejaţi de riscul naşterii copilului nedorit, a contactării bolilor cu transmitere sexuală sau a altor „necazuri”.

Entuziaştii promotori ai acestor mijloace au pătruns în şcoli şi licee, au inundat societatea cu mesaje de promovare a prezervativelor şi a contraceptivelor. Nu mai este farmacie în care să nu poată fi găsite, nu mai este supermarket în care să nu afli, chiar şi la casă, „baloanele” cu care tinerii sunt invitaţi să se predea fără frică în braţele desfătărilor afrodisiace. Lumea a muşcat cu lăcomie şi din această nadă, sperând că va obţine ieftin stropul de fericire promis mediatic. Copiii au plecat cu prezervative acasă, mai în glumă, mai în serios promiţându-şi unii altora să le probeze, iar fetele şi-au făcut un obicei ca, după o anumită vârstă, să ia zilnic „doza de siguranţă” necesară asigurării fără riscuri a interziselor plăceri.

Rezultatele nu au întârziat să apară. Rata copiilor nedoriţi a început să crească brusc, ca şi cea a avorturilor. Astfel că, între 1969 şi 1984 – perioadă în care se răspândesc orele de educaţie sexuală şi se generalizează folosirea contraceptivelor şi a sexului protejat –, rata copiilor nedoriţi creşte în America cu 140%, iar rata copiilor avortaţi creşte cu 1529%. Scade, într-adevăr, numărul de naşteri la mia de locuitori. Însă consecinţa cea mai gravă a legalizării contraceptivelor şi a avortului, ca şi a promovării sexualităţii via educaţia sexuală în şcoală este scăderea vârstei primelor relaţii sexuale, crescând în acea perioadă cu 137% numărul fetelor care întreţin relaţii sexuale înainte de 16 ani.

Bineînţeles, activiştii revoluţiei sexuale nu s-au împiedicat nici de această evidenţă în a-şi continua campania. Eludând factorul raţional (analiza ştiinţifică a  efectelor educaţiei sexuale şi a campaniei pro-permisivitate sexuală în general), aceştia au început să se folosească persuasiv de noile constatări pentru a-şi susţine şi mai mult campania. Nu contează adevărul, ci doar cine ţipă mai tare – sau, mai curând, cine este mai puternic mediatizat în societate. Ce spun însă oamenii de ştiinţă?

Dreptul la propriul pântec condamnă femeia să-şi crească singură copilul

Într-un număr al revistei „The Quarterly Journal of Economics”, George Akerlof, profesor la Universitatea Berkeley din California, şi Janet Yellen, membru în conducerea Federal Reserve System, analizează cauzele naşterii a tot mai multor copii (nedoriţi) de către femei necăsătorite după anul 1970, fenomen care a contribuit major la înmulţirea fără precedent în istorie a copiilor americani (o treime din numărul total!) crescuţi doar de către un părinte sau, pur şi simplu, fără să aibă nici un părinte – cel mai grav lucru care se poate petrece în viaţa unui om.

Cei doi cercetători observă că atât contracepţia şi avortul, cât şi efectul mentalităţii feministe a egalităţii de gen au condus la acest efect complet contrar celui care era promovat. În esenţă, tehnologiile reproductive, ca şi egalitatea de gen nu au făcut decât să schimbe raporturile subînţelese dintre bărbat şi femeie şi ale amândurora faţă de copilul care putea fi conceput drept urmare a relaţiei lor. Înainte de apariţia contracepţiei şi a avortului, bărbatul se simţea cumva responsabil faţă de fata cu care avea o relație, astfel că, în cazul în care aceasta rămânea însărcinată, în mod foarte probabil o lua în căsătorie. Lucrul acesta era cumva de la sine înţeles, astfel că, şi dacă tânărul ar fi vrut să evite asumarea acestui fapt, morala socială şi părinţii fetei sau chiar ai lui l-ar fi constrâns cumva să o facă. De aceea, căsătoria care avea loc în aceste condiţii purta numele, anecdotic vorbind, de „nuntă cu puşca la tâmplă” (shotgun marriage).

Aşadar, „până la începutul anilor ’70, shotgun marriage a fost norma în relaţiile sexuale premaritale. Obiceiul este succint prezentat de un rezident în San Francisco la sfârşitul anilor ’60: «Dacă o fată rămânea însărcinată, trebuia să o iei de soţie. Nu aveai altă alegere. Aşa că eu m-am căsătorit cu ea»”.

„Ce îngrozitor!” – va putea spune cineva. Lucrurile nu stau deloc aşa. Cu totul altfel priveau tinerii relaţia sexuală înaintea apariţiei contracepţiei şi a legalizării avortului. Erau mult mai conştienţi şi mai responsabili, ştiind că, prin conceperea unui copil, relaţia lor va fi pecetluită. Astfel că şi femeia care accepta relaţia ştia că bărbatul respectiv, în mod foarte probabil, va fi bărbatul ei, deci era deja o alegere făcută sau subînţeleasă, în timp ce bărbatul nu numai că putea presupune acelaşi lucru, dar el se vedea într-o poziţie de putere şi responsabilitate, aceea de a-şi asuma protecţia femeii care-i purta pruncul în pântece, care altfel ar fi rămas lipsită de apărare şi vulnerabilă, în condiţiile în care el nu şi-ar fi asumat-o prin căsătorie. Deci obligativitatea avea şi un caracter moral, fiind în acelaşi timp o alegere responsabilă şi liberă, făcută cumva şi în faţa propriei conştiinţe.

Posibilitatea care i-a fost oferită femeii de a apela la contracepţie şi avort a dărâmat complet edificiul pe care se întemeia responsabilitatea bărbatului în faţa vulnerabilităţii femeii pe care a lăsat-o însărcinată. Pentru el a apărut o nouă opţiune, sesizată foarte bine de cei doi autori americani: „«Dacă ea nu vrea să folosească contraceptive sau să apeleze la avort», se gândeşte bărbatul, «de ce m-aş sacrifica eu căsătorindu-mă cu ea?». Făcând din naşterea copilului o alegere din punct de vedere fizic a mamei, revoluţia sexuală a făcut căsătoria şi asumarea creşterii unui copil o alegere socială a tatălui”.

Astfel că un nou drept primit de femeie, cel (așa-zis de activistele feministe) „la propriul pântec”, a însemnat de fapt condamnarea femeii la a-şi crește singură copilul, în cazul în care doreşte unul. Căci, după cum se observa pe un grup de susţinere a drepturilor taţilor pe Internet: „Din moment ce decizia de avea un copil este dreptul exclusiv al mamei, nu văd cum ambii părinţi trebuie să fie responsabili pentru copil”.

Tehnologiile reproductive au lăsat sute de milioane de copii fără familie

Din punct de vedere psihologic, legalizarea contracepţiei şi a avortului au produs o mutaţie profundă în mentalităţi, transformând aceste tehnologii anti-reproductive în mijloacele principale de şantaj, de constrângere şi, în final, de exploatare sexuală a femeii. Astfel, observă Akerlof şi Yellen, „femeile care doresc copii, care nu vor să facă avort din motive morale sau religioase sau care consideră nesigure contraceptivele se află în situaţia de a fi presate să întreţină relaţii sexuale înainte de căsătorie, fără a avea o promisiune că, în cazul în care vor rămâne însărcinate, vor fi luate în căsătorie. Acestor femei le este frică, lucru de înţeles, să rişte să-şi piardă partenerul”. Desigur, acesta o va şantaja cu posibilitatea pe care o are de-a pleca după o altă femeie, care va accepta relaţiile sexuale premaritale, ca un fel de probă a unei posibile căsătorii.

În acest context, sub presiunea unei astfel de ameninţări, desigur că numărul femeilor care acceptă relaţiile sexuale fără promisiunea unei căsătorii a crescut tot mai mult de-a lungul anilor, constituind, până la urmă, acea masă critică care a schimbat complet viziunea privind opţiunea sexului premarital, acceptat chiar şi cu riscul conceperii şi naşterii unui copil nedorit. Practic, tehnologiile anti-reproductive care promiteau că vor proteja populaţia în faţa pericolului naşterii unor copii nedoriţi au constituit principalul instrument prin care copiii nedoriţi au ajuns un fapt comun sau chiar o modă în America şi în restul ţărilor care, promovând contracepţia şi avortul, au operat o schimbare majoră în mentalităţi. În America, de pildă, peste 75% din copii nedoriţi se datorează fenomenului descris anterior. Oare cine va răspunde în faţa acestor sute de milioane de copii care, de-a lungul timpului, au fost lipsiţi de căldura unei familii, pentru că părinţii lor au fost înşelaţi sau constrânşi să facă nişte alegeri greşite de o cultură sau o educaţie făcută în numele „binelui comun”?…

(va urma)

dr. Virgiliu Gheorghe

Sursă: De ce vor să ne impună educația sexuală (I)

Manipularea „redefinirea familiei”

A trata subiectul ca „redefinirea familiei” în condițiile în care NU familia, ci căsătoria face obiectul proiectului de lege care va sta la baza referendumului, reprezintă un act prin care se urmărește exclusiv manipularea conștiinței cetățenilor.

autor av. Ana – Corina Săcrieru

Este adevărat că românii au voluptatea interpretărilor juridice. Ultimii ani ne-au lăsat să credem că nu există familie fără Constituție în casă și fără propriul mod susținut de a interpreta diversele ei dispoziții, funcție de momentul fierbinte al zilei.

Recenta adoptare în Camera Deputaților a proiectului de Lege privind modificarea art. 48 alin. 1 din Constituție în sensul copierii în actul constituțional a definiției căsătoriei deja existente de câțiva ani în Codul civil, a provocat o nouă dezbatere juridică pe tema obiectului acestei revizuiri.

Însă, dacă urmările manipulării termenilor nu ar fi dramatice în conștiința românilor, s-ar putea desigur spune că este doar o altă dezbatere spumoasă, un nou prilej de nesfârșite interpretări juridice la care toată lumea se pricepe. Situația este însă tristă cu atât mai mult cu cât, inclusiv în mediul juridic, regăsim urmele acestei manipulări mediatice.

În ce constă manipularea? Nu definiția familiei face obiectul acestei revizuiri, ci căsătoria.Potrivit art. 48 alin. 1 din Constituția în vigoare azi, căsătoria este definită prin folosirea terminologiei care trimite la consimțământul liber „între soți” iar potrivit disp. art. 259 alin. 1 Cod Civil, terminologia folosită raportat la căsătorie ca uniune liber consimțită ce stă la baza familiei este aceea de „între un bărbat și o femeie”.

 

În aceste condiții, fiind vorba despre o chestiune aproape tehnică de translatare a definiției căsătoriei din Codul Civil în Constituție, inițiativa privind această modificare a primit inclusiv avizul constituțional dat de către Curtea Constituțională prin Decizia 580/20.07.2016. În considerentele acestei Decizii – obligatorii de altfel potrivit Deciziei Plenului Curții Constituționale nr. 1/1995 – „prin înlocuirea sintagmei între soți cu un bărbatși o femeie, se realizează doar o precizare în sensul stabilirii exprese a faptului că aceasta se încheie între parteneri de sex biologic diferit, aceasta fiind, de altfel, chiar semnificația originară a textului”. Și continuă Curtea Constituțională – îndrăznim să spunem uimiți – aproape inutil pentru aceia care se indignează față de recenta adoptare în Camera Deputaților fără să fi citit în prealabil această decizie a Curții Constituționale prin care a fost avizată propunerea legislativă ce face obiectul acestei inițiative cetățenești „în anul 1991, când Constituția a fost adoptată, căsătoria era privită în România în accepțiunea sa tradițională de uniune între un bărbat și o femeie”.

Unde, în obiectul revizuirii ori în considerentele Deciziei Curții Constituționale care avizează acest obiect, regăsește cineva sintagma de redefinire a familiei?

Și atunci ne întrebăm unde, în obiectul revizuirii ori în considerentele Deciziei Curții Constituționale care avizează acest obiect, regăsește cineva sintagma de redefinire a familiei? O elementară rigoare de logică juridică exclude aprioric recursul la noțiunea de familie doar pentru că art. 48 alin.1 începe cu acest termen.

Aceasta pentru că obiectul proiectului de Lege nu este definirea familiei ci definirea constituțională a căsătoriei nici măcar în sensul unei redefiniri a ei, ci la modul cel mai simplist, de copiere a unei definiții existente  deja de doi ani în Codul Civil al României.

Nu este nevoie să fii jurist să observi că teza finală a art. 48 alin 1 din Constituție, respectiv aceea care trimite la familie ca raport juridic izvorât din calitatea de părinte, nu face obiectul revizuirii. La fel cum nu fac obiectul acestei revizuiri nici dispozițiile art. 48 alin. 3 din Constituție, respectiv acelea care consacră drepturile tuturor copiilor – indiferent dacă sunt crescuți de un singur părinte, de doi părinți necăsătoriți sau de orice altă rude având astfel de drepturi – ca fiind egale cu cele dintr-o familie compusă din mamă și tată și în egală măsură ocrotite. În mod similar și tot în interesul copiilor este consacrată legislativ și ocrotirea părintelui singular care crește și îngrijește copii.

Mai mult decât atât, dacă lecturăm doctrina la nivelul ei de bază, respectiv acela de comentarii la noul Cod Civil, în speță Noul Cod Civil comentat, constatăm că orice dezbatere juridică este aproape jenantă față de precizarea expresă că în România „caraterul heterosexual al căsătoriei este de ordine publică”.

De aceea afirmăm că a trata subiectul zilei sub denumirea redefinirea familiei în condițiile în care nu familia face obiectul proiectului de lege care va sta la baza referendumului, reprezintă un act prin care se urmărește exclusiv manipularea conștiinței cetățenilor.

Este însă a noastră, a profesioniștilor în drept, obligația să respectăm acuratețea normelor juridice, a interpretărilor constituționale dispuse prin Decizia 580/2016 a Curții Constituționale, a interpretărilor fundamentale de natură doctrinară dar și a practicii CEDO care a prevăzut în mod constant diferențele de nuanță dintre familie și căsătorie precum și faptul că reglementarea căsătoriei, la nivel național, trebuie, pe de o parte, să urmeze tradițiile, obiceiurile și civilizația celui stat (în fond, exact considerentul de interpretare dat de Curtea Constituțională atunci când analizează sintagma între soți edictată în 1991), iar pe de altă parte, să aparțină domeniul intern de reglementare în baza suveranității, a marjei de apreciere a statelor și a competenței naționale.

În încheiere, pentru a rămâne în același registru constituțional, propunem drept soluție de stingere a nesfârșitelor dezbateri – inutile raportat la caracterul simplist al copierii unei definiții – recursul la solidaritatea statuată de dispozițiile art. 4 din Constituție. În fond, pentru limpezirea juridică și socială a acestei chestiuni, tocmai solidaritatea prezenței la Referendum – expresie directă a suveranității poporului – va revela caracterul esențial al ocrotirii instituției căsătoriei în România.

Sursă: Manipularea „redefinirea familiei” | Coaliția pentru Familie

Abia acum începe URAGANUL: Trump va semna un decret care LOVEȘTE direct în NUCLEUL ideologic al Stângii: căsătoriile HOMOSEXUALE și AVORTURILE

Donald Trump este așteptat să semneze joi un decret privind întărirea libertăților religioase și conservarea creștinismului.

Președintele Trump a invitat joi, la Casa Albă, cu ocazia Zilei Naționale a Rugăciunii, circa o sută de lideri de opinie conservatori, pentru ceea ce presa numește o ceremonie de semnare a unui decret pentru respectarea libertăților religioase.

Semnarea acestui document reprezintă o victorie excepțională pentru vicepreședintele Mike Pence, un catolic practicant, cunoscut pentru vederile sale conservatoare, tradiționaliste.

Un prim draft al acestui decret, care a ajuns la presă în luna februarie, stabilea excepții ample de la aplicarea unor legi ce reglementează căsătoriile homosexuale, avorturile, sexul premarital sau identitatea transsexuală, pentru persoanele sau grupurile care invocă motive religioase. Autorii proiectului ar fi fost nimeni alta decât Ivanka Trump, fiica președintelui, și soțul acesteia, Jared Kuchner, iar textul a fost criticat pentru o serie de stângăcii.

Atunci vicepreședintele Pence și un mic grup de conervatori au început să lucreze pe textul decretului pentru înlăturarea „inabilităților”, iar în ultimele săptămâni au intensificat presiunile asupra lui Trump, pentru ca acesta să semneze documentul, scrie Politico.

Acum, președintele a considerat că Ziua Rugăciunii ar fi momentul perfect pentru ceremonia de semnare, cu atât mai mult cu cât aceasta coincide cu Canterbury Medal Gala, organizată de Fondul Becket, un grup care militează pentru libertatea religioasă.

Cel care va fi onorat în gală, anul acesta, este activistul conservator Leonard Leo, care a jucat un rol determinant în alegerea de către Trump a candidatului pentru Curtea Supremă, Neil Gorsuch.

Înainte chiar de a cunoaște conținutul decretului, mai multe organizații de stânga pentru drepturile omului au anunțat că vor contesta actul în instanță.

Drepturile minorităților sexuale și avortul sunt nucleul dur al ideologiei de stânga și al Corectitudinii Politice. De aceea, este de așteptat ca gestul lui Trump să stârnească în America un uragan, față de care protestele și obstrucțiile de până acum la adresa noii administrații au fost o blândă adiere de primăvară.

Sursă: Abia acum începe URAGANUL: Trump va semna un decret care LOVEȘTE direct în NUCLEUL ideologic al Stângii: căsătoriile HOMOSEXUALE și AVORTURILE

SUA: Unul din cei mai importanți lideri pro-viață, secretar de Stat în ministerul Sănătății

Președintele Donald Trump a numit-o, vineri, pe Charmaine Yoest în postul de secretar de Stat la ministerul Sănătății (Assistant Secretary of Public Affairs at the Department of Health and Human Services, HHS). D-na Yoest îl va înlocui pe oficialul numit în timpul administrației Obama și care este totodată vicepreședinte la Planned Parenthood, cel mai mare business de avorturi din America de Nord.

Yoest, absolventă a facultății de științe politice de la Universitatea din Virginia, este o personalitate proeminentă a mișcării pentru viață din Statele Unite. A fost președinta Americans United for Life, una din cele mai mari organizații de acest fel, precum și vicepreședinta Family Research Council. Charmaine Yoest este și mamă a 5 copii.

Nominalizarea a fost salutată de liderul majorității republicane din Congres, Paul Ryan:

Congrats to @CharmaineYoest on appointment as Asst Sec of @HHS. Yet again, this admin demonstrates strong commitment to the cause.

Două organizații pro-viață majore, Students for Life și Susan B. Anthony List, au apreciat de asemenea numirea:

HHS are în subordine cele mai importante agenții medicale din SUA: Centrul pentru Controlul Bolilor (CDC), Administrația pentru Alimente și Medicamente (FDA) și totodată administrează programele de sănătate Medicare și Medicaid. HHS are o influență covârșitoare în politicile din domeniul sănătății.

Sub administrația Obama, ministerul Sănătății a obligat angajatorii cu convingeri religioase să furnizeze contraceptive angajaților, în planurile de asigurări. Cel mai cunoscut exemplu este cazul ordinului religios catolic „Little Sisters of the Poor” („Micile surori ale Săracilor”) care a ajuns la Curtea Supremă a SUA, unde judecătorii au cerut guvernului să găsească o cale pentru a respecta libertatea religioasă a angajatorului.

Yoest este extrem de vocală în opoziția față de această obligativitate.

D-na Yoest se declară împotriva avortului în toate situațiile. Un articol din New York Times din 2012 afirmă că ea favorizează scoaterea în afara legii a avortului „fără excepții în cazuri de viol și incest.”

Charmaine Yoest s-a declarat „onorată” să servească administrația Trump și pe ministrul Sănătății, Tom Price, în noua sa funcție.

În perioada campaniei electorale, președintele Trump a făcut o serie de promisiuni mișcării pro-viață din SUA, negociate cu lidera Susan B. Anthony List, primind în schimb sprijinul decisiv al mișcării pentru viață și libertate religioasă.

Sursă: SUA: Unul din cei mai importanți lideri pro-viață, secretar de Stat în ministerul Sănătății

Deputatul USR Matei Dobrovie susține demersul Coaliției pentru Familie: Sunt creștin și nu îmi e rușine. Dacă Parlamentul împiedică acest referendum, pierde orice credibilitate a noastră, ca educație în fața cetățenilor 

La Palatul Parlamentului s-a desfășurat marți, 25 aprilie 2017, conferința „Referendumul pentru căsătorie și familie. Analiză și implicații”,  având ca subiect inițiativa legislativă a cetățenilor de revizuire a Constituției României pentru ocrotirea familiei să căsătoriei.

Printre invitați s-au numărat Mihai Gheorghiu, Președintele Comitetului de Inițiativă al Coaliției pentru Familie, Sophia Kuby, Director, ADF International Adina Portaru, Avocat, ADF International, dar și membri ai Parlamentului României.

Deputatul USR Matei Dobrovie a explicat motivele pentru care susține această inițiativă și a promis că va face tot ceea ce îi va sta în puteri pentru ca românii să poată vota la acest referendum.

„Susțin în nume personal întrutotul demersul făcut de Coaliția pentru Familie și cred că este un exercițiu democratic extraordinar, public și legitim. Este pentru prima oară când cetățenii României strâng peste trei milioane de semnături pentru a participa la o astfel de decizie. Voința lor nu trebuie și nu poate să fie ignorată în condițiile în care îndeplinește și chiar depășește cerințele articolului 150 din Constituția României referitor la numărul total de semnături și la dispersia lor teritorială. Această inițiativă îndeplinește absolut toate criteriile. Mai mult, clarificarea definiției familiei din Constituție corelate cu articolul 259, aliniatul 1 din codul civil reprezintă o protecție superioară a unui fundament esențial al societății românești care în continuu atacat în ultimii ani în țara noastră și nu numai. Mulți spun că famila întâmpină probleme și este adevărat: problemele sunt legate de o rată mare a divorțurilor, violența domestică, dar asta nu înseamnă și nu poate să însemne că familia trebuie abolită, subminată sau înlocuibilă și că ea nu este cea mai potrivită formă de conviețuire și mediul cel mai prielnic pentru creșterea și educarea copiilor. Acest referendum este un instrument perfect democratic prin care poporul trebuie să-și exercite suveranitatea. Nu putem interzice anumite teme doar pentru că nu suntem de acord cu ce solicită ele. Este o inițiativă perfect legitimă, familia trebuie protejată. Sunt creștin și nu îmi e rușine cu asta și cred că dacă Parlamentul împiedică acest referendum pierde orice credibilitate a noastră, ca educație în fața cetățenilor. Este un demers pozitiv, este un demers care nu interzice și nu respinge drepturile nimănui. Nicăieri nu se spune că acceptarea acestei globalități, a căsătoriei între un bărbat și o femeie, prin uniune pe deplin consimțită, ar aduce sau ar fi o îngrădire la adresa drepturilor altora. Salut inițiativa Coaliției pentru Familie și spun că o voi susține fără rezervă în momentul în care se va vota în Parlament.”, a spus Matei Dobrovie.

Coaliția pentru Familie este o inițiativă civică fără personalitate juridică, independentă de orice partid politic și neafiliată confesional, deschisă tuturor celor care împărtășesc valorile familiei, ce are ca scop protejarea și sprijinirea familiei întemeiate pe căsătoria dintre un bărbat și o femeie. Coaliția pentru Familie are în componență peste 40 de asociații și fundații și reprezintă, informal, inițiativa legislativă a cetățenilor de revizuire a Constituției României.

ADF International (ADFI) este o organizație juridică ce apără dreptul oamenilor de a-și exprima și de a-și manifesta liber credința religioasă. ADFI are statut consultativ la Organizația Națiunilor Unite, acreditare la Parlamentul European și colaborează cu Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene și cu Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa. ADFI a consiliat și a intervenit în mai mult de 50 de cazuri pe lângă Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Sursă: Deputatul USR Matei Dobrovie susține demersul Coaliției pentru Familie: Sunt creștin și nu îmi e rușine. Dacă Parlamentul împiedică acest referendum, pierde orice credibilitate a noastră, ca educație în fața cetățenilor | ActiveNews

Părintele Constantin Necula, la conferința organizată de Coaliția pentru Familie: Orice acțiune îndreptată împotriva familiei este un act de subminare a rezistenței naționale. 

Părintele Constantin Necula a fost unul dintre vorbitorii inivitați la conferința „Referendumul pentru căsătorie și familie. Analiză și implicații”, desfășurată la Palatul Parlamentului. Părintele Necula a făcut parte din grupul celor 16 iniațiatori ai campaniei de semnături pentru revizuirea Legii fundamentale.

Socotesc că orice acțiune îndreptată împotriva familiei este un act de subminare a rezistenței naționale, a spus părintele Necula declarându-se dezamăgit că nu trăiește într-un stat de drept, care trebuie să protejeze drepturile democratice ale oamenilor. Despre referendumul care ar trebui organizat cât mai rapid, subiect pe care parlamentarii au preferat să îl paseze de la Camera Deputaților la Senat și invers, tergiversând luarea unei decizii, părintele Constantin Necula a spus clar:  „Noi nu avem de cerșit un referendum, ci vrem să ni se respecte un drept câștigat!”
„Aș vrea să va spun din acest an de demers, dincolo de faptul că ne-am obișnuit să stăm in stand-by atunci când e vorba de drepturi democratice in raport cu oamenii care ajung democratic să ocupe locurile. Primul lucru și cel mai important: când un om a cerut ca 3 milioane și 600 de mii de oameni să dea cu semnătura dacă copiii lor au dreptul să facă sau nu Religie, s-a socotit un act democratic. Când 3.600.000 de oameni semnează pentru un drept constituțional,  se socotește un act anti-democratic. De unde rezultă de ce preferă întotdeauna Biserica oricărei alte organizări. Paralel cu ora de religie, atacul la familie și atacul la tot ce înseamnă rezistență creștină în anii aceștia dovedeșlte foarte clar că nu avem de-a face cu o serenadă sub un balcon a unui îndrăgostit, ci avem de -a face cu un concert foarte bine dirijat, care încearcă să dărâme și balconul și să fure și inima iubitei. Deci trebuie să fim atenți că nu sunt atacate doar instituțiile Bisericii, ci este atacată inclusiv structura de rezistență a statului. De aceea declar că socotesc că orice acțiune îndreptată împotriva familiei este un act de subminare a rezistenței naționale”, a spus părintele Necula în intervenția sa.
„Apoi, am constatat cu foarte multă evlavie în ce mod orice fel de informație pozitivă pe care o transmite Biserica poate fi distorsionată de cei care n-o văd bine, de cei care n-ar vrea-o în viața socială, că atunci când te implici social nu e bine, când stai nu e bine, când mergi nu e bine, când zbori nu e bine. Dar am ajuns la concluzia fundamentală, împreună cu studenții cu care am făcut o cercetare de teren în această perioadă,  că mai bine nu e bine cu ceilalți, decât să nu fie bine cu Hristos.
Cele trei milioane de semnături, în ciuda gândurilor harismaticilor din ONG-uri, nu le-am strâns pe bază de Wi-Fi. Oamenii s-au întâlnit, și-au dat mâna, am ascultat sute de mii de oameni vorbind, cum am ascultat și reprezentanți ai ONG-urilor care și-au permis să facă pe seama Coaliției pentru Familie fel de fel de scenarii. Îmi pare rău că nu trăiesc într-un stat de drept, care ar trebui să protejeze drepturile democrate ale oamenilor. Nu este posibil, la nesfârșit, să fie vină când Patriarhul, când Mitropolitul, când popii, când pastorii, când toți ceilalți, numai cine-i de vină nu e de vină niciodată”, a continuat părintele Necula.
Inițiatorii demersului privind modificarea Constituției doresc să le fie respectat un drept fundamental al democrației, și în niciun caz nu stau cu mâna întinsă în așteptarea unui semn de bunăvoință din partea decidenților politici.
„Noi nu avem de cerșit un referendum, avem să ni se respecte un drept câștigat de toți aceia care în situația dată din societatea românească cred că au muncit ceva mai mult decât noi. Prefer să cerșesc pentru săraci o bucată de pâine, decât referendumul de la cei pe care i-am ales democratic”.

Sursă: Părintele Constantin Necula, la conferința organizată de Coaliția pentru Familie: Orice acțiune îndreptată împotriva familiei este un act de subminare a rezistenței naționale. Noi nu cerșim un referendum, ci să ni se respecte un drept | ActiveNews

Mihai Gheorghiu (Coaliția pentru Familie): Majoritatea are datoria să protejeze minoritățile, dar și minoritățile au datoria să respecte voința majorității,

Majoritatea are datoria să protejeze minoritățile, dar și minoritățile au datoria să respecte voința majorității, mai ales când ea întrunește condițiile legalității și moralității, a afirmat marți președintele Coaliției pentru Familie, Mihai Gheorghiu.

„Reiterăm speranța noastră ca acordul de voință al celor trei milioane de cetățeni să reprezinte un punct destul de important pe agenda clasei politice pentru ca această solidaritate fără precedent în istoria modernă a României a tuturor cultelor, a tuturor confesiunilor, să poată fi înțeleasă la adevărata ei dimensiune, care nu reprezintă altceva decât o încercare de a afirma firescul, normalitatea, o moștenire culturală, o moștenire de credință a întregii noastre societăți. (…).

Nu cred că voința pentru normalitate, pentru firesc, pentru constituționalitate a trei milioane de români poate fi ocultată. Există deja un limbaj insidios care afirmă că această voință ar fi o dictatură a majorității, ar fi o încercare de restrângere a drepturilor. Suntem puși în poziția de a ne cere scuze că existăm, că vorbim, că intrăm și depunem legi în Parlament. E un lucru fără precedent. Democrația nu se poate baza pe acest tip de lobby și de presiune al unei minorități. Așa cum noi avem datoria să protejăm minoritățile, așa minoritățile au datoria să respecte voința majorității, mai ales când ea întrunește condițiile legalității și moralității”, a spus Gheorghiu, la dezbaterea „Referendumul pentru căsătorie și familie. Analiză și implicații”, desfășurată la Senat.
La rândul său, preotul Constantin Necula, profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu, a susținut că orice acțiune îndreptată împotriva familiei este „un act de subminare a rezistenței naționale”.

„România nu e făcută numai din unii sau numai din alții. (…) Atacul la familie și la tot ceea ce înseamnă rezistență creștină în anii aceștia dovedește foarte clar că nu avem de a face cu o serenadă sub un balcon a unui îndrăgostit, avem de face cu un concert foarte bine dirijat care încearcă să dărâme balconul și să fure inima iubitei. Trebuie să fim atenți că nu sunt atacate doar instituțiile bisericii sau bisericilor, ci este atacată inclusiv structura de rezistență a statului. Orice fel de acțiune îndreptată împotriva familiei este un act de subminare a rezistenței naționale”, a afirmat preotul Necula.

Auror: Livia Popescu

Sursă: Mihai Gheorghiu (Coaliția pentru Familie): Minoritățile au datoria să respecte voința majorității – AGERPRES

Kennedy jr. și Robert De Niro oferă un premiu de 100 000 $ pentru oricine poate proba că mercurul din vaccinuri este bun pentru oameni

Robert Kennedy Jr. nepotul lui Robert Kennedy (fratele lui John F. Kennedy, fost președinte al SUA) a fost numit în ianuarie de către președintele SUA, Donald Trump ca președinte al comisiei prezidențiale asupra vaccinurilor.

Robert Kennedy Jr. este președintele asociației World Mercury Project (https://worldmercuryproject.org/)  ce luptă pentru combaterea tuturor formelor de poluare cu mercur și este autorul cărții « Thimerosal : Let the Science-Speak» http://www.robertfkennedyjr.com/docs/Skyhorse_USA_Today_Final_colorNZ.pdf

Thimerosalul (care face obiectul acestui premiu) este un conservant ce conține mercur și care se folosește în cea mai mare parte dintre vaccinurile produse în lume și în special în cele împotriva gripei utilizate de copiii și adulți.

Iată ce a declarat Kenedy la National Press Club la Washington D.C. în 15 februarie 2017: “We are going to offer a $100,000 reward, it’s called The 100K Challenge, to any journalist or anybody else who can point to a single existing study that says that it is safe to inject mercury into babies and pregnant women at the levels that we are currently injecting them with the flu vaccine” http://www.theepochtimes.com/n3/2224219-kennedy-jr-robert-de-niro-offer-100k-prize-for-proof-of-vaccine-safety/

Robert de Niro care are un băiat cu autism legat de un vaccin utilizat, a inclus și apoi retras sub presiuni majore filmul « Vaxxed » din festivalul de film de la Tribeca.

Filmul este un documentar în care apar confesiunile lui William Thompson, om de știință de la C.D.C. (Centrul pentru controlul și prevenirea bolilor –https://www.cdc.gov/ ) care a afirmat că el și colegii lui au manipulat în mod intenționat datele dintr-un studiu important legat de siguranța vaccinurilor.

 

Care sunt de fapt mizele acestui premiu pentru guvernul S.U.A.?

  • Să pună sistemul medical american în fața unui examen major legat de furnizarea unor dovezi științifice temeinice care să probeze că mercurul din thimerosal nu are impact negativ asupra sănătății umane;
  • Să conștientizeze opinia publică americană asupra problematicii vaccinurilor și a conservanților din acestea (conservanții precum mercurul reprezintă uneori până la 50 % din vaccinuri);
  • Să oblige guvernul american să creeze mecanisme legale pentru o democrație participativă în care poporul să poată decide prin referendum pe probleme delicate precum vaccinurile, etc… (ca în Elveția, patria democrației participative);
  • Să oblige industria medicală, farmaceutică și sistemul medical american (Sănătate, Învățământ specializat) să țină cont de interesele poporului în actul medical;

Ce învățăminte ar trebui să tragă guvernul român de la acest eveniment?

  • Că specialiștii din sistemul medical din România ar trebui să comunice acestui popor riscurile la care ne expunem atunci când suntem vaccinați;
  • Că specialiștii din sistemul medical din România nu pot să se substituie poporului în decizii precum vaccinarea obligatorie a românilor;
  • Că Guvernul României ar trebui să creeze mecanisme legale ale democrației participative de consultare a poporului prin referendum pentru impunerea unor legi precum vaccinarea obligatorie;
  • Că noile generații de tineri și de români plecați pe afară nu mai acceptă rolul de cobai pentru interesele industriei medicale și farmaceutice scrise în legislația propusă de către Ministerul Sănătății;

Semnează acest articol un  amărât de amator pe acest subiect, Avram Fițiu,

Secretar General

Federația Națională de Agricultură Ecologică

http://www.avramfitiu.ro/

Mai multe detalii despre tematica renașterii din cenușa uitării a satului românesc, puteți vedea pe publicația noastră  online http://www.romanianoastră.info

Sursă: Omul lui Trump, Kennedy jr. și Robert De Niro oferă un premiu de 100 000 $ pentru oricine poate proba că mercurul din vaccinuri este bun pentru oameni | România Noastră

Între tradiţie şi actualitate: familia perfectă şi numărul ideal de copii

Într-un context nu foarte prielnic pentru o viaţă duhovnicească corectă, familia contemporană tinde spre o liberalizare a relaţiilor maritale şi familiale şi se construieşte pe idealuri materiale, spre deosebire de familia din trecut, care era împlinită prin respectarea unor valori tradiţionale şi prin comportamente bazate pe respect, responsabilitate şi moralitate.

O simplă căutare pe internet a expresiilor “familia perfectă” sau “numărul ideal de copii” te pune în faţa unor studii cvasisociologice şi articole simpliste şi unilaterale, ale căror cititori, aflaţi de regulă la vârsta adolescenţei, iau de bun tot ce se scrie. Aflăm, de pildă, că vârsta propice pentru a face copii este între 20 şi 30 de ani, că părinţii tineri sunt nefericiţi dacă au mai mult de trei copii, sau că avortul este o soluţie mai bună decât naşterea copilului într-un mediu ostil. Peste tot în jur este promovată imaginea aceea occidentală a familiei perfecte, cu doi copii şi un câine, într-o curte mare şi cu o casă spaţioasă în spate. Este idealul creat de societate, iar mulţi dintre noi tindem să ne dorim aceste lucruri.

Pe de altă parte, dacă ne întrebăm părinţii şi bunicii, ei ne vor spune că nu există reţeta perfectă, însă căsătoria se bazează pe respect reciproc, pe direcţii comune şi pe anumite repere morale, văzute ca elemente de stabilitate.

Numărul ideal de copii: 2, 3 sau 13?

Realitatea contemporanăne pune în faţa unor situaţii tot mai lipsite de sens teologic: cuplurile se căsătoresc după câţiva ani de concubinaj, copiii apar fie înainte de căsătorie, fie la mulţi ani după ce legământul este făcut în biserică, iar exemplele pot continua. În acelaşi timp, însă, rămân mărturiile vii ale celor care au păstrat tradiţia creştină şi au pus valorile umane şi învăţăturile creştine mai presus de tendinţele societăţii.

Pe nenea Petrică şi pe tanti Maria i-am întâlnit în urmă cu ceva vreme, la biserica din satul Drăguşeni, Judeţul Iaşi. Erau protagoniştii unei slujbe de binecuvântare la împlinirea a nici mai mult nici mai puţin de 50 de ani de căsătorie. Când s-au unit în faţa lui Dumnezeu, ea avea 19 ani, iar el 22. Cine şi-ar fi imaginat că, jumătate de secol mai târziu, se vor găsi în acelaşi loc, dar înconjuraţi de nouă din cei treisprezece copii cu care Dumnezeu i-a binecuvântat… Şapte băieţi şi şase fete, care la rândul lor le-au dăruit şaisprezece nepoţi. “A fost şi bine şi greu…mai mult greu…Nu am fost supărat niciodată pentru că am avut copii. Mi-am pus credinţa în Dumnezeu. Multe n-au avut copiii, poate de multe ori s-au dus desculţi la şcoală, dar El ne-a ajutat şi i-am crescut. Uitaţi-vă la ei: cel mai mare şi cel mai mic”, ne-a spus nenea Petrică, uitându-se cu mândrie spre copiii lui.

Secretul unei vieţi fericite

Nenea Petrică şi tanti Maria nu şi-au pus problema, cum fac tinerii în ziua de astăzi, că nu au casă sau maşină. Au mers înainte, indiferent de ce se întâmpla. Fiecare şi-a îndeplinit atribuţiile tradiţionale. Tatăl a fost cel care a adus banii şi mâncarea în casă, iar mama s-a ocupat de gospodărie şi de copii. La puţin timp după căsătorie, el a plecat în armată, iar ea a rămas acasă cu doi copii. Nici responsabilitatea de mamă nu a fost deloc uşoară. Numai ideea de a duce până la capăt treisprezece sarcini copleşeşte orice femeie. “Nu a fost greu, dar nici n-am avut când să le simt, dacă munceam mereu. Plecam la prăşit şi pe drum ziceam că trebuie să mă întorc, să nasc. Aproape că năşteam pe câmp…fata asta e născută acasă, la cărat lutul”, ne-a povestit, glumind, tanti Maria. Toate sarcinile le-a dus până la capăt; numai o fată s-a născut la 7 luni, cântărind abia 1,7 kg. A stat cu ea în spital câteva săptămâni. Îi spuneau medicii să plece acasă şi să lase fata acolo, dar nu a vrut, cu toate că acasă erau încă şase care aveau nevoie de ea.

Cu fiecare copil născut bucuria lor era tot mai mare. Nu din inconştienţă… Bineînţeles că ştiau foarte bine că şi greutăţile vor fi din ce în ce mai mari, însă respectul pentru tradiţie şi dragostea faţă de Dumnezeu au dominat. Bucuria era la fel de mare şi pentru copiii mai mari. Acum, când şi ei sunt adulţi şi sunt fiecare la casele lor, glumesc şi râd spunând că ar fi putut forma o echipă de fotbal, cu tot cu rezerve. Fără să răsufle, tanti Maria ni-i înşiruie pe toţi de la cel mai mare la cel mai mic: Petrică, Mărioara, Dorina, Gabriel, Cristinel, Ionel, Lenuţa, Costel, Simenea, Mihăiţă, Alina, Irina şi Floris.

„16 km pe zi şi cu 20 de pâini în spate”

Greutăţile erau firescul situaţiei. Nenea Petrică a fost timp de 30 de ani paznic la un liceu din Iaşi, timp în care, făcând naveta pe jos, a făcut 2 milioane 800 de mii de km, după socotelile lui. “16 km pe zi şi cu 20 de pâini în spate. Era pâine neagră de 2 lei şi luam cu sacii. Atunci nu puteai să iei câtă voiai, dar mă descurcam. Pâine proaspătă au mâncat mereu. Când veneam de la gară ei ieşeau în stradă şi mă aşteptau. Dar curajul nu mi l-am pierdut. Vacă cu lapte am avut mereu, porc am tăiat la fiecare Crăciun. Dar stau şi mă gândesc câteodată, şi sincer, nu ştiu cum am rezistat”, ne-a mărturisit tatăl. Părinţii au muncit împreună, fără să aibă pretenţii prea mari unul de la celălalt. Casa, acum mare şi încăpătoare, a fost construită mai mult de ea, mai mereu gravidă şi lehuză.

Cel mai mare dintre copii are 49 de ani şi este în continuare copilaşul lor. Are şi el peste 25 de ani de căsătorie şi trei băieţi. La fel şi ceilalţi, fiecare într-un colţ de lume, rămân copilaşii lor orice s-ar întâmpla. “Părinţii noştri sunt o mărturie vie pentru noi. Noi am mers pe acelaşi drum, prin credinţă. Întotdeauna, fără nici o excepţie, aveam o mare bucurie de a veni acasă, la fraţi şi la părinţi. Ei sunt ca o stea după care ne-am ghidat şi ne-a îndrumat în viaţă”, ne-a mărturisit, cu ochii în lacrimi, cea mai mare dintre fete. Moştenirea spirituală şi păstrarea din generaţie în generaţie a valorilor tradiţionale sunt din ce în ce mai rare în zilele noastre. Nenea Petrică şi tanti Maria, provenind din familii aproape la fel de numeroase, au moştenit aceste valori şi le-au transmis mai departe. Acum, dintre copii lor, 4 sunt în Cipru, 4 în Italia, 3 în Braşov, 1 la Bucureşti şi 2 la Buşteni. Dar nici unul nu a uitat de unde a plecat şi toţi se întorc cu drag la părinţii şi fraţii lor.

Familia este Biserică

Când vine vorba de copii, părinţii, în general, se plâng de foarte multe lipsuri, motiv pentru care încearcă să se ferească sau să scape de ei. Tocmai de aceea este nu impresionant, ci dezarmant modul în care aceşti oameni şi-au asumat cu atâta dăruinţă firescul şi şi-au lăsat viaţa în voia Domnului. “O cununie de mulţumire la 50 de ani arată ca o biserică vie, cu întreaga familie şi cu copii în jurul mirilor. Este o mărturie a faptului că familia este Biserică. În acelaşi timp, pe chipurile lor peste care au trecut anii se văd şi grijile purtate pentru copii, dar şi bucuria pe care o simt ei, de atâţia ani. Lucrarea lui Dumnezeu se vede foarte clar din faptul că aceşti copii nu au suferit niciodată traume majore, nu au suferit de foame, nu au avut lipsuri, dovadă a faptului că organizarea şi credinţa lor au fost deosebite”, ne-a explicat pr. Pavel Vitel, paroh la biserica „Sfânta Parascheva” din Drăguşeni.

Este o adevărată lecţie de viaţă faptul că nu este nici suferinţă, nici chin în familiile cu mulţi copii. Dimpotrivă, este solidaritate şi iubire. Este o adevărată exemplificare a cuvintelor din Sfânta Evanghelie, care ne arată că bărbatul trebuie să-şi iubească femeia precum Hristos Biserica, şi să se jertfească pentru familia sa. Iar femeia, prin naştere de prunci, se va mântui. Aceasta este familia perfecta – cea care face voia lui Dumnezeu, şi aceasta este tradiţia care ar trebui purtată mai departe. (articol de Daniela Bălinişteanu, Doxologia)

Sursă: Între tradiţie şi actualitate: familia perfectă şi numărul ideal de copii