Pentru a patra oară în ultimii 100 de ani, anul acesta Crăciunul și Hanuka se suprapun. Mai exact, seara Ajunului Crăciunului, 24 decembrie, este prima din cele opt zile de Hanuka.
Sărbătoarea comemorează reînoirea templului de la Ierusalim după victoria evreilor în 165 î.H. asupra Sirienilor Eleniști. Antioch, regele grec al Siriei, scosese în afara legii ritualurile iudaice și îi obligase pe evrei să venereze zeitățile grecești, ceea ce era, în sine, o profanare a însăși spiritualității evreiești. În 168 î.H., Templul de la Ierusalim a fost profanat prin închinarea lui către Zeus, iar câțiva evrei, de frică, au acceptat, deși majoritatea populației a fost supărată și nu a acceptat.
Lupta pentru eliberarea Templului de obiceiurile grecești a început în satul Modiin, nu departe de Ierusalim, iar flacăra călăuzitoare a fost condusă de Macabei. Totul a început de la faptul că un grup de soldați greci au ajuns în sat și au cerut populației să se închine unei zeități grecești și să mănânce carne de porc, ceea ce este cu desăvârșire interzis la evrei. Unul dintre soldați a cerut preotului local (învățătorului pe nume Mattathias) să ia parte la festin, iar acesta, oripilat, a refuzat categoric.
Deoarece soldații greci au insistat, Mattathias a ripostat violent, scoțându-și sabia și omorându-l pe comandantul soldaților greci. Imediat fii lui și sătenii au pus mâna pe arme și au atacat garnizoana de soldați greci. De frica represaliilor imediate, Mattathias, alături de fii lui și un grup mare de oameni, s-a retras în munți, iar de acolo a început o luptă de guerilă cu grecii. Pe măsură ce timpul a trecut, tot mai multă lume i s-a alăturat, astfel începând lupta organizată împotriva ocupanților greci, iar în 165 î.H., după lupte grele, evreii, sub conducerea lui Judah Maccabee, unul din fii preotului Mattathias, i-au învins pe greci și au cucerit Ierusalimul. Bucuria a fost fără seamăn. Evreii și-au recuperat mândria națională și credința și, mai presus de toate, au reînceput să-l slujească pe Dumnezeu conform credinței lor.
Totuși, nu la aceasta se referă sărbătoarea. La intrarea în Templul de la Ierusalim s-a constatat că lipseau o grămadă de lucruri, printre care și Menorah (candela sfântă, pe care însuși Dumnezeu I-a poruncit lui Moise s-o facă, pentru ca preoții s-o țină aprinsă, lumina simbolizând cunoașterea, învățătura, înțelepciunea etc). După reparațiile de rigoare ale Templului, au decis să se facă o sărbătoare mare, iar Macabeii au dorit reaprinderea candelei refăcute. În acele timpuri candela ardea cu un ulei de măsline foarte rar care se obținea foarte greu, printr-un proces delicat, și nu prea era. Au găsit un singur butoiaș care, în mod normal, trebuia să ardă o singură zi. Minunea a fost că acel ulei a ținut opt zile, până a fost gata un alt ulei care să întrețină flacăra. Aceasta a fost minunea de Hanuka.
Sărbătoarea de Hanuka se referă la această minune, a uleiului care a ars opt zile când, de fapt, el ajungea numai pentru o zi, iar simbolismul ei stă în speranță și dăruire. (sursa)
Rezistența Creștină 